BUCUREȘTI, 28 feb - Daniela Porovăț, Sputnik. La Washington DC, acolo unde think tank-urile se concurează fără milă pentru a influența deciziile statului american, vestea a fost o adevărată lovitură, relatează Sputnik France.
La finele lui noiembrie, cei doi miliardari, George Soros și Charles Koch au lansat Institutul Quincy pentru Statalitatea Reponsabilă, menit ”a promova ideile care să îndepărteze politica externă americană de războiul fără sfârșit, spre o diplomație viguroasă, în căutarea păcii internaționale”.
O ambiție care avea aerul unei declarații de război la adresa partizanilor războiului fără limite:
”Conducătorii politici au folosit din ce în ce mai mult mijloacele militare într-o manieră ruinătoare, contra-productivă și fără discernământ”, spune scrisoarea de intenție a institutului, admițând că ”o mare parte din comunitatea specialiștilor în politică externă a sucombat letargiei intelectuale și disfuncționalității”.
O critică a experților din capitala americană, jignitoare poate, dar mai ales dizabilitantă. La Washington, toată lumea caută finanțare: influența are un cost, și nu dintre cele mai mici. De decenii, Charles Koch finanțează dreapta americană, iar Soros stânga americană. Primul a infuzat deja 900 de milioane de dolari între 2009 și 2016 și 300 de milioane de dolari doar în anul electoral 2016. Alianța dă deja dureri de cap partizanilor hegemoniei americane: dacă cei mai mari mecena le întorc spatele, cum va mai fi cu putință să își facă auzită vocea?
Fundațiile Societății Deschise: 18 miliarde de dolari pentru a construi ”societăți deschise”
Koch este ”mai puțin cunoscut în Franța, mai discret decât Soros care este narcisist și îi place să arate că este un actor major al istoriei contemporane”, spune Pierre-Antoine Plaquevent, autorul lucrării ”Soros și societatea deschisă, metapolitica globalismului” (editura ”Le retour aux sources”, 2018, publicată recent și în limba română de Universitatea Populară de la Chișinău), intervievat de Sputnik Franța.
Pentru că George Soros scrie cărți de filosofie politică. Ambiția sa? Să instaureze o ”societate deschisă” globalizată împotriva ”societăților închise”, concepte împrumutate de la intelectualul austriac Karl Popper. Iar pentru a-și pune în operă utopiile sau, în plan imediat, a se opune conducătorilor populiști sau națiunilor percepute ca inamice ale mondializării fericite, Soros își cheltuie averea sa colosală.
În 2018, el a transferat 18 miliarde de dolari Fundațiilor pentru o Societate Deschisă. O rețea devenită tentaculară - Amnesty International, Human Rights Initiative, Colectivul contra islamofobiei din Franța sau Femen, sunt puține asociațiile progresiste din lume care nu au primit cecuri de la fundațiile lui Soros.
În căutarea „monștrilor de distrus”
Pierre-Antoine Plaquevent amintește că în Franța, în vara lui 2019, alianța cetățeneascăa femeilor musulmane promovând purtarea de burkini a primit 80.000 de dolari de la rețeaua lui Soros, Fundațiile Societății Deschise. O sumă derizorie pentru Fundații care totuși a dat ”o vizibilitate considerabilă unei rețele militante care nu reprezenta mare lucru”
Această operațiune de agitprop cu răsunet mediatic ar fi fost ea posibilă fără cecul unui asemenea mecena? Dar a dona bani pentru a incita la schimbare nu a așteptat până la apariția minorităților. Este o istorie veche.
Este ”ironic de a-i vedea vorbind de izolaționism” pe cei doi miliardari, constată Pierre-Antoine Plaquevent. Consiliul Atlantic numără printre donatorii săi cei mai importanți fundațiile lui Soros (între 250 și 500.000 de dolari numai pentru 2018). Cât despre Koch, acesta a finanțat ultra neo-conservatorul American Enterprise Institut. Cunoscut pentru atitudinile sale pro-război în Orientul Mijlociu sau față de Rusia.
”Cancerul” Clinton sau ”criza cardiacă” Trump
Aici începe să se vadă consensul ideologic, dincolo de ambițiile anti-militariste afișate. ”Sunt doi miliardari reprezentativi pentru ideile establishment-ului”, rezumă Plaquevent, înainte de a adăuga: ”în ciuda divergențelor lor ușoare, Soros și Koch se întâlnesc în final în ideea că economicul trebuie să primeze asupra politicului”.
Or, Trump este un spin în coasta lor:
”Ceea ce le pune probleme, este că Trump a reintrodus politica. Ei sunt pentru disoluția politicii. Lucrul de care se tem este convergența dintre ”Statele revizioniste” ale sistemului liberal și opiniile populiste din interiorul sistemului liberal occidental”.
Și într-adevăr, Charles Koch este el cu adevărat conservator? El și fratele său David finanțează în realitate aripa libertariană a dreptei americane. O doctrină care se împacă fără probleme cu liberalismul politic predicat de Soros. Astăzi, fundația Koch finanțează între altele programe de cercetare și de promovare a ”ceea ce motivează intoleranța, și cele mai bune mijloace de a o vindeca”, pentru că ”diferențele ne fac mai puternici”. O retorică ”incluzivă” identică celei a societății deschise a lui Soros, și o critică abia mascată a Americii lui Trump.
Koch a comparat în 2016 alegerea între Hillary Clinton și Donald Trump celei între ”un cancer și o criză cardiacă”. Astfel, el a încetat orice finanțare a campaniei republicane după victoria din alegerile primare a lui Trump al cărui naționalism economic merge împotriva doctrinei sale economice, după cum arată Pierre-Antoine Plaquevent:
„Adversarul ordinii liberale este modelul economic alternativ al unei economii de piață dirijate la nivel național”. Un model care câștigă terenm dacă e să-l credem pe Plaquevent: «noi îl numim colbertism în Franța. Poate fi regăsit în China și în Rusia de asemenea. Este ceea ce încearcă și administrația Trump”.
Noua lor inițiativă traduce așadar o nouă abordare, potrivit lui Plaquevent: „cred că au înțeles lecțiile alegerilor din 2016 și că acum încearcă o abordare mai fină”. Interpretarea lui Plaquevent este următoarea: ”acest nou proiect trasează calea unei strategii a globaliștilor: încetinirea pieței, încercarea de a-i menaja pe aliați etc”.
De asemenea, Koch et Soros sunt neliniștiți din cauza militarismului pentru că e contra-productiv: ordinea liberală s-ar construi mai eficae prin comerț decât prin arme.
În ciuda intențiilor sale, un asemenea mondialism nu reprezintă totuși o garanție a păcii, potrivit lui Plaquevent: «cu cât dizolvi mai mult statele națiuni cu atât întărești tendința spre un război civil planetar”.
Dacă Hillary Clinton era un ”cancer”, iar Trump ”o criză cardiacă”, atunci poate că alianța Soros-Koch ar fi un virus?