Corespondență din butoiul cu pulbere al Europei
BRUXELLES, 30 dec - Sputnik, Daniela Porovăț. Potrivit Institutului Național de Statistică, pe semestrul III al anului 2018, rata de ocupare a forței de muncă din rândul tinerilor este de doar 26 la sută, deși rata generală de ocupare a forței de muncă este de 71,3 la sută, ”depășind cu 1,3 puncte procentuale ţinta naţională de 70% stabilită în contextul Strategiei Europa 2020”, a comunicat INS pe pagina oficială a instituției.
Aceasta tendință a tinerilor de a nu ocupa un loc de muncă se adaugă la rata mare de plecare a populației active din România și pune probleme tot mai mari angajatorilor care au ajuns să își caute angajați în țări precum Vietnam, Turcia sau China.
Angajatorii se plâng de ceva timp că, în ciuda faptului că economia crește și creează locuri de muncă, iar salariile au crescut, tinerii nu au cultura muncii, nu se implică la locul de muncă și sunt foarte nestatornici în ceea ce privește continuitatea la locul de muncă. Acest lucru pune probleme în domeniile în care angajatorii investesc în pregătirea angajaților, iar apoi trebuie să o ia mereu de la zero cu alt personal deoarece angajații se mută foarte repede dintr-un loc într-altul.
Așa s-a ajuns la situația în care patronatele au ajuns să solicite Guvernului creșterea cotei de angajați din spațiul extra-comunitar, numărul permis pentru anul 2018 fiind de 7.000, un număr insuficient pentru nevoile de pe piața muncii din România.
Dar aducerea de angajați din afara spațiului european înseamnă costuri suplimentare pentru angajatori și creează, în plus, o situație paradoxală: românii pleacă la muncă în Occident, iar asiaticii vin la muncă în România!
Pe termen lung însă, lipsa de implicare a multor tineri la locul de muncă și faptul că nu doresc să se angajeze serios într-un domeniu în care să performeze va duce la dezechilibre mari pe măsură ce generațiile tinere vor deveni predominante pe piața muncii.
Un alt punct slab al acestei involuții este slaba pregătire profesională a multor tineri, datorată scăderii calității educației, ceea ce îi condamnă la locuri de muncă prost plătite și, astfel, nemotivante.
Aici este vorba însă și de o politică la nivel european: tinerii bine pregătiți (pe banii României) sunt atrași în Occident cu salarii bune, iar în România se dezvoltă doar industrii de tip lohn sau de asamblare unde salariile sunt menținute scăzute, astfel ca România să rămână o piață de muncă ieftină de unde, în schimb, să fie atrase persoanele calificate pentru a acoperi nevoile pieței de muncă din țările dezvoltate.