Eșecul fondatorilor UE: populiștii sunt pe cale să preia frâiele Europei

Eșecul CDU/CSU în Germania, plecarea cancelarului Angela Merkel din politică, erodarea formațiunilor mainstream de centru-dreapta în cele mai importante state europene în ajunul alegerilor în Parlamentul European va duce la slăbirea celui mai mare grup politic din UE și la destructurarea sau restructurarea radicală a comunității europene.

CHIȘINĂU, 7 nov – Sputnik, Octavian Racu. Astăzi, 7 noiembrie, la Helsinki are loc Congresul celui mai puternic grup politic din Uniunea Europeană – Partidul Popular European (PPE). Reuniunea are loc într-un context destul de complicat în relațiile internaționale și politica internă a statelor europene.

Declarativ, PPE reprezintă formațiunile politice de centru-dreapta din Europa, iar CDU al lui Angela Merkel reprezintă nucleul dur al grupului politic. Prin urmare, scăderea dramatică a popularilor în statele care dețin cele mai multe mandate în Parlamentul European – în Germania, Franța, Italia, Spania va avea un impact major asupra influenței acelei elite politice care în ultimele decenii a dictat direcția de dezvoltare a UE și a influențat politica internă a vecinilor din Est.

De asemenea, PPE a reprezentat acel grup de lobby în cadrul UE care a susținut activ forțele politice pro-occidentale din Ucraina, Republica Moldova, Georgia, având un impact major asupra proceselor politice din aceste state.

Nu întâmplător, la congresul PPE de la Helsinki participă și președintele PAS, Maia Sandu, care speră să beneficieze de susținerea popularilor europeni în lupta politică de la Chișinău, în special, prin intermediul deputaților din Parlamentul European (PE).

Popularii pierd teren în nucleul dur al UE

Rezultatele alegerilor parlamentare din Bavaria și Hessa, scăderea popularității CDU/CSU în sondaje, anunțul Angelei Merkel despre retragerea din viața politică – din postul de președinte al CDU și renunțarea la funcția de cancelar, va reprezenta o lovitură dură pentru PPE. Anume din aceste considerente, probabil, PPE este foarte rezervat la ideea excluderii ungar FIDESZ, partidul condus de Viktor Orban, într-un moment de răscruce pentru PPE, pentru care orice mandat de eurodeputat este important, atunci când se va decide alegerea președintelui Parlamentului European și șeful Comisiei Europene. Deocamdată, nici Orban nu-și poate permite luxul de a pierde susținerea celui mai important grup politic din UE, în contextul în care Ungaria este amenințată cu sancțiuni. Totuși, în cazul în care popularii nu vor mai juca un rol important după alegerile europarlamentare din 23-26 mai 2019, nu poate fi exclusă migrarea lui Orban către un grup eurosceptic pe care l-ar putea crea Marine Le Pen și Matteo Salvini. Astfel de propuneri deja au fost făcute în spațiul public însă, probabil, liderul ungar va lua o decizie abia când va vedea care sunt raporturile de forță în noua componență a PE.

Popularii nu stau bine nici în celelalte state cu reprezentare importantă în Parlamentul European.

În Franța Partidul Popular Republican nu mai reprezintă una din cele mai agreate forțe politice – conform ultimului sondaj acesta ocupă locul trei în topul preferințelor, cu 15 la sută, fiind devansat de En Marche a lui Macron (19 la sută) și Adunarea Națională a lui Marine Le Pen (21 la sută). În Italia, partenerul PPE – „Forza Italia”, partidul condus de Silvio Berlusconi, se plasează pe locul 4 în topul preferințelor, cu 9 la sută, fiind devansat de populiștii de la Liga Nordului – 32 la sută și Mișcarea Cinci Stele – 28 la sută, dar și de Partidul Democrat – 17 la sută, care face parte din grupul european socialist și social-democrat. În Spania, a patra țară ca pondere în PE, popularii și-au erodat capitalul de încredere de altă dată, fiind devansați de socialiști, însă păstrează, deocamdată, poziția a doua cu 22 la sută din preferințele alegătorilor.

Primul pas al Marii Britanii spre Brexit nu a fost făcut prin desfășurarea referendumului, ci în iunie 2009, momentul în care Partidul Conservator, sub președinția lui David Cameron, a anunțat părăsirea PPE, din cauza dezacordurilor cu politica creștin-democraților europeni, orientată spre federalism și susținerea Tratatului de la Lisabona.

E o falie politică care a fost dată uitării, dar anume ea a creat acea platformă eurosceptică în Marea Britanie. Exact așa cum Partidul Comunist reprezenta un pilon al existenței URSS, PPE este legat de forma actuală a Uniunii Europene. Așadar, procesele care decurg în interiorul acestui grup politic determină în mod direct viitorul proiectului european.

Fostul cancelar german Konrad Adenauer, francezul Robert Schuman – primul președinte al Parlamentului European, Alcide De Gasperi din Italia sunt considerați părinții fondatori ai UE – cu toții au fost creștin-democrați, implicit reprezintă niște simboluri sacre ale Partidului Popular European. Suntem în pragul unei noi epoci istorice și probabil noua garnitură politică va aduce cu ea noi fondatori ai unei noi Europe.

Eșecul PPE va schimba fața Europei

În octombrie a acestui an, liderul Ligii Nordului, Matteo Salvini, și liderul Adunării Naționale (fostul Front Național), Marine Le Pen, și-au anunțat planurile ambițioase pentru următoarele alegeri europarlamentare din 2019 – înlocuirea alianței popularilor și socialiștilor, formarea unei forțe eurosceptice și naționaliste în interiorul acestui for.

Ultimele sondaje din Italia și Franța sugerează că un astfel de proiect este cât se poate de realist. Matteo Salvini, actual vicepremier și ministrul de Interne al Italiei, a mers și mai departe, anunțând intenția de a candida pentru funcția de președinte al Comisiei Europene.

Ar părea ceva fantezist, însă ar trebui să ne amintim că ceva ani în urmă alegerea lui Trump, ascensiunea populiștilor în țările europene, inclusiv în Germania, părea ceva de vis, doar un coșmar, care iată că astăzi devine realitate.

În paralel, lipsa Marii Britanii afectează grupul Conservatorilor și Reformiștilor, al treilea grup ca pondere în Parlamentul European și reunește mai mulți eurosceptici din Polonia, țările baltice, Suedia, Danemarca, care vor fi nevoiți să-și caute o altă formă de asociere. Anume blocul Le Pen – Salvini ar putea deveni un punct de atracție.

În cazul în care visul fostului consilier a lui Donald Trump, Steve Bannon, de înființare a unui grup populist în Parlamentul European va deveni realitate, procesul ascensiunii dreptei naționaliste în Europa se va accelera, pentru că se va bucura și de o susținere solidă chiar de la Bruxelles și Strasbourg.

Lovitura pentru pro-occidentalii din Est

PPE este unul din cei mai activi susținători ai Parteneriatului Estic, dar și a forțelor pro-europene din Est. La începutul anilor 2000, anume PPE a fost unul din susținătorii aprigi ai “revoluțiilor colorate”, oferind un sprijin deplin politicienilor care au venit la putere pe acest val.

Astăzi, în Ucraina PPE susțin partidul "Batkivșcina", condus de fostul premier Iulia Timoșenko, pentru eliberarea căreia din închisoare au insistat liderii PPE. În Republica Moldova, PPE este partener cu PAS (Maia Sandu), PPDA (Andrei Năstase) și PLDM – condus în trecut de fostul premier, Vladimir Filat, care astăzi își ispășește pedeapsa la închisoare pentru corupție și trafic de influență. În Georgia, PPE are relații de parteneriat cu Mișcarea Națională Unită, fondată în 2001 de Mihail Saakașvili, care în prezent este fugar, fiind condamnat penal în țara sa natală și Mișcarea pentru Libertate – Georgia Europeană, condusă de Davit Bakradze.

Toate aceste formațiuni se află în opoziție față de guvernările din cele trei republici ex-sovietice, iar o clătinare a piedestalului PPE, pierderea influenței politice de altă dată pe continentul european va implica și niște schimbări semnificative în țările din Parteneriatul Estic și procesele politice de acolo, precum și poziția instituțiilor europene față de aceste state. Totodată, pe măsura erodării PPE va slăbi și prezența Uniunii Europene la Chișinău, Kiev și Tbilisi, fapt care va avea și niște urmări geopolitice. Clasa politică din aceste capitale va fi nevoită să-și caute protecția altor actori politici străini, care au o influență asupra agendei internaționale.