BUCUREŞTI, 19 sept — Sputnik, Georgiana Arsene. În debutul interpelării adresată Ministrului Muncii şi Justiţiei Sociale, Lia Olguţa Vasilescu, dar şi Ministrului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Paul Stănescu, senatorul PMP Vasile-Cristian Lungu, politicianul a prezentat nişte statistici cumplite. Şi anume, acesta a spus că, din cei 19.333 de copii aflaţi în centrele de plasament din România, 5.483 dintre ei iau medicamente psihiatrice, adică 28%. În cazul celor cu dizabilităţi, din cei 5959 de copii, 3425 primesc tratament psihiatric, reprezentând un procent de 57%.
Este normal ca acestor copii să li se administreze sedative?
Pentru a obţine un răspuns competent la această întrebare, dar şi la altele referitoare la comportamentul acestor copii, Sputnik a discutat cu consilierul parental Lavinia Sîrboiu.
Aceasta a precizat că neascultarea copiilor este un mod prin care aceştia transmit mesaje referitoare la o situaţie sau la o nevoie a lor.
„Când copiii nu sunt „cuminţi", ei încearcă să atragă atenţia adulţilor din viaţa lor asupra nevoilor lor. Ei nu au nevoie să fie „liniştiţi". Ei au nevoie să fie văzuţi şi auziţi. Să simtă că şi ei contează", a explicat, exclusiv pentru Sputnik, consilierul parental.
Misiunea personalului angajat în centrele de plasament este să îi accepte pe copii aşa cum sunt, să nu îi mai considere „abandonaţi".
Şi aceasta fiindcă atitudinea adulţilor îi face pe copii să se simtă greşiţi, neputincioşi şi răi.
Deci, este sau nu normal să li se administreze sedative? Expertul chestionat de Sputnik spune un „Nu!" hotărât la această întrebare.
„Copiii aceia nu au nevoie să fie „liniştiţi". Au nevoie să simtă că îi pasă cuiva şi de ei, că şi ei contează pentru cineva", a precizat Lavinia Sîrboiu.
Cum îi va afecta, însă, pe aceşti copii, pe termen lung, lipsa de afecţiune, dar şi administrarea de medicamente?
Sîrboiu spune că aceşti copii nu vor simţi vreodată că merită să fie iubiţi şi că toată durerea de acum se va transforma în agresivitate, iar ei vor încerca să îi facă şi pe alţii să simtă durerea pe care ei o simt acum.
Se creează, astfel, generaţii predispuse la acţiuni anti sociale, „generaţii de adulţi care vor considera că alţii sunt de vină pentru ceea ce sunt sau fac ei", a conchuzionat consilierul parental.