La Chișinău, participanții la mișcările de stradă mărturisesc în emisie directă că “s-au z…t”, în România tinerii protestatari vor cu orice preț “m…e PSD”.
Cel mai grav este că liderii partidelor de opoziție nici măcar nu au încercat să se disocieze de "noul stil" în lupta politică. Dimpotrivă, l-au încurajat și chiar l-au îmbrățișat pe alocuri. Strada vrea circ, publicul din internet vrea "faze haioase", politicienii caută să acumuleze cât mai multe like-uri și redistribuiri pe Facebook. Și, pentru realizarea acestor "deziderate", sunt utilizate orice mijloace, chiar și cele mai josnice.
Cam la acest nivel a coborât viața politică de astăzi: chiloții au devenit un drapel de luptă, iar doctrina politică a fost înlocuită de o exploatarea a tenebrelor subconștientului și a celor mai josnice porniri ale naturii umane.
„PSD e cu familia, Biserica și Putin — jos cu ei!"
Pe de o parte se vrea lansarea unor mesaje virale excentrice împotriva guvernării, pe de altă parte se face paradă de un non-conformism infantil, care sfidează demonstrativ o ordine morală asociată cu puterea, exact așa cum la manifestațiile anterioare s-a încercat asocierea puterii cu biserica. Vă mai amintiți de scandările "vrem spitale, nu catedrale" împotriva guvernului Ponta? De la anticlericalismul primitiv la negarea oricăror norme morale și etice e o distanță foarte scurtă.
Avem de-a face cu o tendință foarte periculoasă, pentru că transformă o concurență politică, un joc între partide, firesc pentru o democrație liberală, într-o luptă împotriva unor fundamente etice. Voit sau nu, aversiunea față de PSD este asociată cu sfidarea normalității: dacă susții biserica și pledezi pentru valorile familiei — riști să fii trecut în tabăra „PSD-iștilor și putiniștilor pupători de moaște", chiar dacă nu susții politica PSD și nici nu ești fanul președintelui rus.
Spre exemplu, recent, liderul grupului USR din Senatul României, Vlad Alexandrescu, declara că inițiativa de organizare a referendumului pentru definirea căsătoriei în Constituția României implică o apropiere de Rusia.
"Această idee, această orientare pe care ne-o propune domnul Dragnea ne apropie foarte tare de Rusia, de acele țări din UE care au adoptat o cotitură antieuropeană și care își afirmă din ce în ce mai mult orientarea către Rusia", afirmă liderul senatorilor USR-iști.
Chiar și dintr-o perspectivă electorală, în acest fel, opoziția își taie craca de sub picioare în eforturile de prezentare a PSD-ului drept „o forță conservatoare care protejează valorile tradiționale și credința" (chiar dacă realitatea e cu totul alta), aruncând grosul românilor în brațele acestei forțe politice. Practic, într-un avânt suicidal, opoziția face totul pentru a întâri imaginea PSD-ului ca "autoritate morală" și „forță conservatoare". De altfel, ce altă opțiune ar mai avea un român cu bun simț, care nu se vrea asociat cu mesaje de genul "m…e PSD"?
De la populism la „Stand-up Comedy"
Dacă în trecut am fost obișnuiți cu politicienii care ne mințeau frumos în perioada electorală cu tot felul de promisiuni extravagante, acum alunecăm spre o cancanizare a discursului politic. Nu se mai face nicio distincție între „presa galbenă", cu accentele sale pe senzațional, limbaj licențios, ridiculizare, și jurnalismul politic clasic, cu analizele sale la rece. Alternativa politică a actualei puteri devine sarcasmul veninos, nihilismul, umorul de prost gust, pornografia — tot ce poate fi servit maselor lumpenproletariatului și tineretului "nonconformist".
Spargerea oricăror limite ale bunului simț, ignorarea unor elementare reguli de joc, lipsa oricărei etici cavalerești devin dominante ale politicului, iar opoziția se lasă impregnată de aceste maniere (sau mai curând de lipsa oricăror maniere). Nu e vorba de o lecție de moralism ieftin, ci de semnalarea unei degenerări a percepției publicului și persoanelor publice asupra modului de a face politică. Spectacolul politic este substituit cu show-uri comice de prost gust, tribuna parlamentului riscă tot mai mult să devină o scenă pentru Stand Up Comedy, spre deliciul prostimii, nu un for care ar lua decizii importante pentru soarta națiunii.
De altfel, „corupția" este sinonim cu "alterarea", "pervertirea", adică pierderea oricăror repere morale. Paradoxal, dar anume cei care se declară mari luptători cu corupția devin adepții unei coruperi și manelizări totale a vieții politice. De altfel, la ce soluții miraculoase și la ce schimbări pozitive te poți aștepta de la cei pentru care unicele argumente politice se reduc la tot ce orbitează în jurul genitaliilor?