BUCUREŞTI, 15 mai — Sputnik, Doina Crainic. Profesorul Ioan-Aurel Pop, ales recent preşedinte al Academiei Române, a vorbit despre românii din Diaspora, într-o emisiune din seria de emisiuni realizată de Trinitas TV, dedicată Centenarului.
Aurel Pop a spus că statul român are multe departamente şi direcţii care se ocupă de românii din afara graniţelor, chiar mai multe decât ar trebui, dar nu are o soluţie realistă prin care să arate că îi pasă de soarta acestor români şi pentru a răspunde nevoii lor de a ţine legătura cu ţara.
Istoricul s-a referit la comunităţile mari de români din ţări precum Italia, Spania, Anglia, Germania sau SUA, spunând că plecarea lor în aceste ţări nu este „o catastrofă sau un ideal pe care noi l-am urmărit", ci o realitate. România ar trebui să aplice o politică realistă, să le creeze acestora facilităţi de a reveni în ţară oricând doresc, dar să le creeze şi posibilitatea de a se simţi încă români acolo unde sunt, a adăugat preşedintele Academiei Române.
Este adevărat că s-au făcut câţiva paşi, de exemplu, s-au creat şcoli, iar în unele ţări, în care comunităţile de români predomină — ţările latine, precum Italia sau Spania —, se permite învăţarea limbii române în clasă. Însă aceste măsuri nu sunt suficiente, potrivit profesorului Aurel Pop.
El a mai spus că 90% dintre români pleacă cu gândul de a strânge bani şi de a se întoarce, însă, dacă îşi iau copiii cu ei (ceea ce se întâmplă în majoritatea cazurilor), le va fi mult mai greu să se întoarcă odată ce copiii s-au format acolo, în ţările unde locuiesc. Copiii, cât sunt mici, merg la şcolile de acolo, astfel că părinţii „se trezesc cu copii de 12, 13, 14, 15 ani care sunt italieni de acuma, sunt spanioli. Daca îi aduci în ţară, îi încurci. Şi atunci, maturii se adaptează după copii, fiindcă un părinte se sacrifică pentru copilul lui". Însă maturii „se vor gândi mereu la ţară".
Preşedintele Academiei s-a referit şi la românii din Diaspora pe care i-a cunoscut. Deşi mulţi trăiesc cu dorul de casă, totuşi, nu se poate nega faptul că ajung să fie dezrădăcinaţi, înstrăinaţi de propriile lor rădăcini.
„Am cunoscut familii care aveau nostalgia ţării, care se gândeau la gustul de acasă. Făceau sarmale şi cozonaci, dar n-aveau gustul de acasă. Numai acasă pot avea gustul ăsta. Şi atunci ei vor rămâne mereu dezrădăcinaţi. Copiii lor, dacă îşi vor mai aduce aminte de ţară, şi-o vor aduce aminte din vorba părinţilor", arată Ioan-Aurel Pop.
Potrivit cunoscutului istoric, nepoţii care se vor naşte vor fi „aproape cu totul străini, pentru că românul se adaptează". Apoi a povestit cum a cunoscut un român american care i-a spus în limba engleză că este ortodox. „Mi-a spus că Paştele pentru el e când majoritatea ţine Paştele", fără să mai ţină seama sau să mai cunoască în ce constă rânduiala Bisericii Răsăritene, a povestit academicianul.
„Oamenii se adaptează. Dar, până se adaptează, drama pe care o trăiesc ei e aşa de mare încât autorităţile ar trebui să facă ceva. Să-i ajute pe cei care vor să vină înapoi", subliniază profesorul.
De de altă parte, Ioan-Aurel Pop a spus că a cunoscut şi copii de români din Germania sau din Franţa care au venit să facă Medicina sau Fizica la Cluj, iar unii dintre aceştia vor să rămână acasă, „pentru că aşa de rău au auzit despre România acolo, încât, când vin aici, li se pare ca e un colţ de rai".
Cât despre străinii care vin în România, mulţi vin cu o impresie proastă despre ţară, pe care şi noi o răspândim, însă, odată ajunşi aici, sunt plăcut impresionaţi de ceea ce descoperă, „încât pleacă cu impresii bune, în sensul că văd bisericile noastre, văd rânduiala noastră".
„Unul m-a întrebat cum am umplut biserica de turişti. «Sunt credincioşi, nu-s turişti». «Ăştia sunt oamenii locului, care vin la slujbă?», «Da.», «Atunci sunteţi salvaţi.» Atunci nimic nu-i pierdut. Adică, în relele astea ale noastre, dacă predicăm numai relele, vom culege numai rău. Dacă reuşim să fim realişti, îi vom învăţa pe oamenii. Unii vor crede că patria e acolo unde e bine. Dar alţii îşi vor reveni şi vor zice: «Nu contează dacă patria este mare sau mică, contează că e a mea.» Şi se vor întoarce", este concluzia profesorului Ioan-Aurel Pop.