BUCUREȘTI, 24 mar — Sputnik, Dragoș Dumitriu. Sesiunea de întrebări și răspunsuri ce a urmat declarației de presă dată de președintele Klaus Iohannis la Bruxelles a generat multă surprindere… dar mai puține comentarii. Cu abilitatea sa politică remarcabilă, Iohannis a surprins din nou, majoritatea analiștilor nelansându-se deocamdată comentarii.
Concret, controversa creată de Iohannis nu se referă la atitudinea față de propunerea șocantă a lui Tusk în legătură cu sancțiuni pentru Rusia, în baza unor acuzații fără probe lansate iresponsabil de Londra; nu, Iohannis a surpins prin răspunsul la o întrebarea despre scrisoarea trimisă de Viorica Dăncilă Comisiei Europene — prin care se cer explicații desprea "listele negre".
Iată întrebarea pusă de un jurnalist:
„Domnule Preşedinte, Premierul Viorica Dăncilă a transmis Preşedintelui Comisiei Europene o scrisoare în care solicita lămuriri cu privire la un document din 2012 pe cauze penale şi invoca nişte imixtiuni în Justiţie şi în separaţia puterilor în stat. Aţi discutat cu domnul Preşedinte Juncker despre acest lucru? V-aţi consultat cu Premierul înainte de a transmite această scrisoare?"
Iată și răspunsul președintelui Klaus Iohannis, așa cum apare într-un comunicat al Adminsitrației Prezidențiale transmis Agerpres:
"Acasă nu ne-am consultat, dar am văzut acea scrisoare şi nu conţine elementele pe care le-aţi menţionat. Este o scrisoare prin care se cer clarificări, nu se face nicio acuzaţie acolo. Şi, din acest punct de vedere, scrisoarea nu este greşită. Şi da, am discutat. În speţă, Preşedintele Juncker m-a abordat şi i-am spus că este o preocupare legitimă din partea opiniei publice şi opiniei politice din România. L-am rugat să dea în lucru la o echipă care se apleacă cu toată seriozitatea şi în toată profunzimea asupra chestiunii şi să ne lămurească. Personal, nu cred că este vorba de o imixtiune în actul de justiţie, dar nu vreau să dau eu răspunsul în locul Comisiei. I-am rugat, de asemenea, să trateze chestiunea exhaustiv şi să vină cu nişte răspunsuri pertinente pentru întregul demers, fiindcă, până la urmă, de aici rezultă o creştere a credibilităţii MCV la noi acasă sau o scădere a încrederii în acest mecanism. Eu cred că lucrurile se vor lămuri şi repede, şi bine”.
Sublinierile ne aparțin. Reiese că Iohannis nu preia mesajul lansat de zona #REZIST sau a portavocilor tradițional anti-PSD, ci poziția lui este de recunoaștere a necesității lămuririi unor chestiuni.
Reamintim că și Iohannis apare pe una dintre liste — dar la acea vreme era în altă tabără, fiind supranumit "Premierul de la Grivco", adică un politician sub umbrella lui Dan Voiculescu, după cum era acuzat atunci.
Dacă ar fi să dăm crezare celor afirmate de președinte, ar rezulta chiar că a avut o poziție tranșantă față de însuși președintele CE, Juncker, cerându-i un fel de "echipă specială" care să se "aplece cu toată seriozitatea", "exhaustiv" și să vină cu "răspunsuri pertinente" în privința celor solicitate de premierul Dăncilă.
Deunăzi, preferatul lui Klaus Iohannis, ziaristul "domnu Pantazi", definea demersul Vioricăi Dăncilă cam așa: "scrisoarea ineptă pentru Jean-Claude Juncker, îngrijorătoare prin mesajul anti-european inabil ascuns printre rânduri, fumigenele, fake-news-urile cu "liste negre" aruncate deliberat de coaliţia PSD-ALDE".
În schimb, pentru președintele Iohannis "este o scrisoare prin care se cer clarificări, nu se face nicio acuzaţie acolo".
Care să fie motivul acestei totale deosebiri de atitudine?
"De la numirea fără rezerve a actualului premier, Iohannis nu a furnizat vreo surpriză mai neplăcută sectanților lui Coldea&Kovesi", scrie cunoscutul journalist Bogdan Tiberiu Iacob (InPolitics). "Declarația lui nu distruge, ci, dimpotrivă, întărește profund demersul premierului Dăncilă de a solicita explicații oficiale în acest scandal", este de părere și B.T. Iacob.
Iată ce explicație are B.T.Iacob pentru atitudinea greu de… explicat a lui Klaus Iohannis. Pereședintele româna ar fi fost "rugat să-i dea o mînă de ajutor lui Juncker, probabil chiar de către înaltul oficial", susțin sursele InPolitics. Aceasta pentru că la Bruxelles, chiar în această perioadă, a izbucnit un „mega-scandal care i-ar putea încheia rușinos cariera lui Juncker".
"E vorba de promovarea de către Juncker, la finele lunii trecute, a șefului său de cabinet, Martin Selmayr, în postul de secretar general al CE, practic al doilea, ca greutate, în structurile europene", scrie B.T. Iacob.
Reacția puternică a Europei, redată de InPolitics, duce la o teorie intersantă: "e necesară aprinderea unui alt foc, cam la fel de mare, care să abată atenția măcar parțial de la cel deja izbucnit".
"Scandalul imixtiunii fostei Comisii Europene în dosarele unor politicieni și afaceriști din România pare suficient pentru a face asta", scrie B.T. Iacob — "Un caz de nepotism e grav, nu-i vorbă, dar unul de încălcări majore ale drepturilor omului e mult mai grav".
În plus, scrie jurnalistul, pe documentul prezentat de Antena 3 luni există semnătura fostului secretar general al CE, Catherine Day, "exact omoloaga celui numit de Juncker în post zilele trecute".
"La cum evoluează scandalul "Selmayrgate", e de așteptat, în opinia noastră, ca și scandalul anchetaților din 2012 să ia amploare în zilele următoare. E singura salvare pe care o poate încerca Juncker, contraatacul cu fapte ale fostei Comisii", conchide B.T. Iacob în analiza sa — "O bombă lansată de Iohannis și posibilele ei explicații".
Fără a nega interesanta ipoteză a lui Bogdan Tiberiu Iacob, voi avansa și eu una proprie, bazată nu numai pe ceea ce se petrece la Bruxelles, ci și pe actualitatea internă.
În primul rând, atitudinea lui Iohannis față de scrisoare poate fi valorificată în oricare sens; în caz de răspuns nefavorabil guvernului, Iohannis are posibiliatea de a juca rolul omului corect care a oferit o șansă de a se aduce o "clarificare exhaustivă", ceea ce îi oferă unatu pentru viitor în relația cu PSD. În cazul puțin probabil (datorită cutumelor europene) de a se recunoaște vinovăția, Iohannis are posibilatatea de a fructificării pe plan european, inclusiv prin ipoteza formulată de B.T. Iacob.
Pe scurt, Iohannis poate întoarce oricum situația în avantajul său, în urma abilei poziționări față de demersul premierului.
În al doilea rând, pe plan intern, Iohannis s-a lămurit probabil asupra a două aspecte — coaliția în frunte cu PSD este mult prea puternică pentru ca președintele cu tot "sistemul" său să mai aibă timp să-l mai doboare până la alegeri.
În același timp, Iohannis s-a convins că nu se poate baza pe o construcție rezultată din actuala opoziție, care să-l spijine decisiv în 2019, pentru orice mare plan ar avea — fie intern, fie extern.
De partea cealaltă, PSD — sau PSDragnea, cum se mai spune — nu dă semnale că ar putea (nici măcar că ar dori) să prezinte un candidat care să aibă șanse în fața lui Iohannis. Iar varianta Tăriceanu pare să fie la fel de departe de acceptare — ca în 2014.
Din nou pe scurt, principalii jucători s-au lămurit că PSD este un partid prea puternic pentru Iohannis, iar Iohannis, un adversar prea puternic pentru Liviu Dragnea. Asta în condițiile în care cele două "superputeri" ar dori să se înfrunte direct. Or, analogia cu situația de pe plan mondial, ne arată că SUA și Rusia nu se înfruntă direct, ci doar formal.
Este deci posibil ca situația să evolueze spre un modus vivendi, mai bine zis a unei nedeclarate susțineri reciproce în probleme majore.
Iată explicația pe care o dau eu atitudinii lui Iohannis: efectul cel mai probabil al "scrisorii", coroborat cu soliciarea de "lămuriri exhaustive" este încetarea mai rapidă a MCV.
Or, ridicarea MCV ar fi un atu mare pentru PSD… dar și pentru Iohannis, care ar scăpa și de pârghiile de presiune ale talibanilor gen Macovei & Co, reducând totodată și șansele unor contracandidați radicali, gen Laura Kovesi. De fapt, ridicarea MCV s-ar putea traduce prin "mai încet cu justiția paraditoare" și cu talibanismul haștag.
Din primarul care punea mâna pe case, a devenit un politician cu obiective mărețe — fie un nou mandat, fie o importantă funcție europeană. Pragmatic și abil, Iohannis știe că are nevoie de sprijin intern, cel extern fiind asigurat de Germania și alții.
Din România însă, singurul sprijin care contează poate veni numai de la PSD, restul sunt buni de scandal în stradă, la televizor sau chiar în parlament — dar la alegeri sunt… nimic. Deci Iohannis, omul marilor planuri, trebuie să mizeze pe ceva solid, nu pe gogomănii.
Într-o eventuală bătălie pentru Europa, sprijinul (discret) al progresist-socialiștilor ar fi neprețuit, alături de lobby-ul popular german. Pe plan intern, absența unui contracandidat puternic și agresiv de la PSD rezolvă problema unui mandate second.
Da, se pune și problema în sens invers — ce avantaj ar avea PSD din combinația cu Iohannis? De fapt, mai corect este — ce avantaj ar avea Liviu Dragnea?
Căderea MCV ar însemna posibilitatea unei introduceri a unor regelementări care să-i ușureze lui Dragnea situația judiciară.
Pe de altă parte, Liviu Dragnea nu pare dispus să trimită un campion în bătălia prezidențială, cel puțin nu acum; deci, un al doilea mandat Iohannis ar putea fi un răgaz necesar, ar putea oferi și prilej de stopare a unor ambiții (justificate, de altfel) din propriul partid.
În fine, un al doilea mandat al lui Iohannis va fi probabil mult mai calm, acesta neavând același gen de personalitate ca Băsescu; Iohannis va căuta sprijin pentru un viiotr internațional, nu scandal pe plan intern.
Din aceste considerente, cred că nimeni nu-și dorește mai mult decât Liviu Dragnea un al doilea mandat Klaus Iohannis.
De aceea, cred că martie 2018, momentul Iohannis de la Bruxelles, este o dovadă clară că PSD(ragnea) și Klaus Iohannis vor merge într-un tandem relativ discret — iar formula "primarul de Grivco" trebuie schimbată în "candidatul exhaustiv de la Bruxelles" — valabilă și pentru București — și pentru președinția Europei.