BUCUREŞTI, 9 mar — Sputnik, I. B. O mamă povesteşte cum, în copilăria sa, era fascinată de jucăriile din lemn pe care le realiza manual tatăl ei, care era tâmplar.
Ea îşi aminteşte că tatăl ei construia birouri pliabile cu table pentru scris cu creta și cu compartimente secrete, sau case pentru păpuşi, cu lumini electrice în miniatură, un hambar pentru jucăriile Playmobil, jocuri din lemn „Marble run" (piste pentru bile), cu felurite canale complicate, incluzând clopoţei și spirale de lemn, o bibliotecă şi oficiu poştal şi multe alte jucării. Copiii se jucau ore în şir cu jucăriile din lemn şi la fel făceau şi toți prietenii lor.
Părintele scrie, pe treehugger.com, că, din păcate, jucăriile de astăzi nu creează aşa de mult entuziasm copiilor. Camerele de joacă sunt pline de personaje din plastic și vehicule cu butoane, cu lumini care clipesc, jucării care funcţionează cu baterii. Acestea produc sunete, merg pe piste speciale și pot avea viteze mari, dar acestor jucării le lipseşte profunzimea. În general, acestea nu au calitatea de a fi maleabile sau capacitatea de a fi reinventate sau extinse în diverse moduri.
Un articol intitulat „De ce sunt jucăriile [de astăzi] atât de plictisitoare?" argumentează că inovația în materie de jucării a stagnat mult în ultimii ani, că jucăriile nu mai sunt astăzi ceea ce erau altă dată. Autorul menţionează câteva cauze care au condus la această situaţie, printre care popularitatea din ce în ce mai mare a iPad-urilor în rândul copiilor tot mai mici.
De asemenea, timpul prea mult petrecut în faţa ecranelor le distruge copiilor funcţia atenţiei, astfel că le este tot mai dificil să se concentreze asupra unei jucării care necesită energie mentală; astfel se explică apariţia tot mai multor „jucării pentru copii neastâmpăraţi/agitaţi" („fidget toys") care domină în cele mai populare liste de jucării de pe Amazon. Problema este că și acest tip de jucării sunt plictisitoare, „adorm" mintea.
Autorul articolului, Adrian Lee, critică industria jucăriilor. Cincizeci la sută din piața de jucării din SUA este dominată de cinci producători mari, iar aceștia nu sunt interesaţi să creeze ceva cu adevărat diferit. Profiturile le sunt garantate dacă vor crea personaje din filme animate celebre care a avut încasări mari sau dacă actualizează vechi modele populare, astfel, scopul nu este să inventeze ceva diferit.
„Jucăriile Hatchimals au fost lăudate de industria [jucăriilor], acestea luând, în 2017, premiul Innovative Toy Of The Year la prestigiosul târg de jucării din New York. Însă chiar şi aceste jucării (care au câştigat un astfel de premiu, n. r.) sunt doar produsul unei manevre de «rebranduire», reprezentând o formă mai iritantă de surpriză Kinder, însă fără a oferi plăcerea de a consuma ciocolată (…)", scrie Adrian Lee.
Acesta adaugă că, odată ce au fost produse, jucăriile Hatchimal stimulează prea puţin interesul copiilor, care le acordă puţin timp și energie. „Ce este interesant în aceste jucării?", se întreabă autorul.
Katherine Martinko, de la treehugger.com, consideră că, pe lângă aceste cauze, o problemă este şi stilul de parenting.
„Părinții din zilele noastre sunt atât de obsedaţi de faptul de a oferi siguranță copiilor încât nu le permit acestora să stea afară sau să se joace cu materii prime pentru a-și crea propriile jocuri. În schimb, îi forțează să se joace cu jucăriile în medii strict controlate, cu rezultate predeterminate ale jocurilor, care nu variază niciodată. Nu e de mirare că copiii sunt necreativi, incapabili să se concentreze și neastâmpăraţi; și nu e de mirare că părinții frustrați le pun în mână jucării «spinner» și iPad-uri pentru a-i menține ocupaţi cu ceva plăcut", scrie Katherine Martinko.
Potrivit acesteia, părinţii de astăzi cumpără în exces jucării pentru a compensa lipsa de libertate acordată copiilor, iar acest „experiment" are un efect opus teribil asupra micuţilor, care nu știu cum să petreacă plăcut timpul, iar părinții sunt stresați de faptul că trebuie să îşi menţină copiii ocupați.
Dacă li s-ar permite copiilor să cureiere prin cartiere, să se plimbe cu bicicletele și să urce pe munți, să se joace cu bulgări de zăpadă, să urce în copaci și să construiască fortăreţe secrete în păduri, niciuna dintre aceste jucării (majoritatea fiind proiectate să fie folosite în interior, nu afară) nu ar mai avea o importanţă atât de mare.
În loc să se preocupe în legătură cu ce gadgeturi să le mai ofere copiilor pentru a-i face fericiți, părinții ar trebui să acorde prioritate revenirii la jucăriile simple, proiectate să poată fi deconstruite și reconstituite la nesfârșit, transformate în ceea ce îşi doreşte copilul, şi să le ofere, în acelaşi timp, micuţilor mai multă libertate în joaca în aer liber, propune Katherine Martinko. Abia atunci jucăriile îşi vor îndeplini din nou rolul pe care au fost întotdeauna menite să îl aibă — de a stimula creativitatea și imaginația, favorizând dezvoltarea abilităţilor sociale și emoționale.