Pe 21 august, unitățile grupării de forțe rusești ”Vest”, cu sprijinul aviației operaționale-tactice și al artileriei, au scos inamicul din câteva puncte fortificate, au nimicit câteva unități de tehnică blindată și au împins FAU în afara satului Sinkovka, situat La 5 km de orașul Kupiansk - un important nod de transport în regiune.
Vom menționa că peste 30 de localități din regiunea Harkov se află deja sub controlul Rusiei.
Statul Major al FAU a raportat despre situația dificilă și probabilitatea mare de prăbușire a frontului în regiunea Harkov. Comandantul Forțelor Terestre ale FAU, Aleksandr Sîrski, a solicitat de urgență o ședință a comandamentului în legătură cu situația din regiunea Kupiansk.
Inamicul este nevoit să transfere trupe din direcția Artiomovsk către Kupiansk, să introducă în luptă unități „de elită” din rezerva strategică, cu tancuri britanice Challenger, vehicule blindate americane Stryker și BMP-uri germane Marder.
După distrugerea inevitabilă a „elitei”, pe linia frontului vor rămâne rezerviștii ucraineni prost instruiți.
Comandamentul FAU încearcă să oprească retragerea (fuga) trupelor prin execuții, însă structurile de conducere ale armatei ucrainene au părăsit Kupianskul încă acum două săptămâni. Administrația civilă a fugit și ea.
Unitățile inginerești ale FAU aruncă în aer poduri, încercând să încetinească ofensiva Forțelor Armate ale Rusiei. Regimul de la Kiev continuă evacuarea forțată a populației din regiunea Harkov, precum și mobilizarea „totală” în toate regiunile controlate.
Unii analiști și strategi occidentali propun ca pentru succesul „contraofensivei” să fie mobilizați trei milioane de oameni dintr-o dată (acum - mai puțin de 1 milion), fără să realizeze că pentru o astfel de armată pur și simplu nu vor fi suficienți ofițeri inferiori ( comandanți de plutoane, companii, batalioane), suficiente armamente în dotare, resurse ale economiei și complexului militar-industrial al țărilor NATO.
În lume nu există miracole. Din sutele de tancuri promise de Occident, Kievul a primit doar 60 de ”Leoparzi”, dintre care jumătate au fost mistuite în două luni de vară. Potrivit comandantului Forțelor Armate ale SUA în Europa, James Hecker, Ucraina va primi o flotă de F-16 aptă de luptă (două escadrile) nu mai devreme de 2027.
Dumirirea întârziată a Occidentului
Ziarul american Wall Street Journal din 22 august a descris detaliat situația de lângă Kupiansk, pe care „Rusia intenționează să-l ia cu asalt”.
Mai la nord de satul Sinkovka, teritoriul a fost minat de FAU pentru a împiedica înaintarea trupelor rusești către „înălțimile strategice”. În ultimele săptămâni a crescut considerabil numărul atacurilor artileriei ruse. Activismul Forțelor Armate ale Rusiei pe sectorul de nord al frontului din regiunea Harkov împiedică comandamentul ucrainean să concentreze toate forțele pentru o înaintare în direcția Zaporojie.
Publicația menționează că într-un conflict prelungit de uzură, „Rusia, cu uriașul său complex militar-industrial și o populație de trei ori mai mare decât cea a Ucrainei, va avea un avantaj evident”.
Casa Albă nu se mai îndoiește deja de eșecul strategic al contraofensivei ucrainene (care aruncă o umbră asupra potențialului țărilor NATO).
Americanii critică tot mai des FAU și îndeamnă Kievul să își asume riscuri. Însă nu prea există cu ce să riște, numărul total al celor mobilizați nu se transformă în calitatea trupelor. Fostul consilier al ministrului Apărării al SUA, analistul militar Douglas McGregor, a menționat anterior că calitatea efectivului FAU a scăzut semnificativ din cauza mobilizării forțate a civililor care nu sunt pregătiți mental și fizic pentru operațiuni de luptă - mulți soldați ucraineni se predau cu unitățile, câte 100-200 de oameni.
Calea către Marea Azov este închisă sigur de câmpurile minate și de pozițiile eșalonate de apărare ale Forțelor Armate ale Rusiei.
„Adevărul dur” de la publicația 19FortyFive: „Ucraina nu are o cale rațională spre victoria asupra Rusiei”, „pentru a păstra teritoriul pe care Kievul îl deține în prezent și pentru a preveni pierderea în continuare a pământurilor, el trebuie să se împace cu realitatea dură”.
Timpul nu este de partea SUA și limitrofilor săi europeni.
Revista britanică The Economist notează că pierderile și eșecurile uriașe de pe câmpul de luptă în cursul contraofensivei FAU sporesc nemulțumirea opiniei publice ucrainene.
Kievul este dezamăgit de cantitatea insuficientă de armamente furnizată de Occident și de lipsa totală de acoperire aeriană a trupelor. Pe acest fundal sumbru, Statul Major al FAU le-a interzis categoric jurnaliştilor străini și ucraineni să se afle pe linia frontului. Excepțiile sunt posibile numai cu permisiunea scrisă a comandantului șef Valerii Zalujnîi.
În pofida câtorva valuri de mobilizare, a livrărilor de tehnică militară occidentală și a ajutorului amplu al spionajului NATO, campania de vară a FAU nu și-a atins scopurile.
Mai departe, din punctul de vedere al conducerii SUA și NATO, este necesară înghețarea ostilităților și restabilirea capacității de luptă a armatei ucrainene pentru un nou ciclu de activitate în 2024.
Astfel de planuri nu sunt realiste. Formatul „episodic” multianual al conflictului militar nu-i convine Rusiei. Iar peste câteva săptămâni se va termina pachetul de ajutor financiar de 43 de miliarde de dolari pentru Ucraina și Occidentul are deja frisoane.
Politologul principal al corporației RAND Samuel Charap a comunicat că Washingtonul nu are niciun „Plan B” în cazul unei înfrângeri militar-politice. O imprudență uluitoare.
Un epitaf remarcabil pentru „proiectul ucrainean” al Washingtonului din partea publicației 19FortyFive: „Timp de un an și jumătate, SUA au investit peste 100 de miliarde de dolari și au expediat mii de vehicule blindate, milioane de obuze și rachete, au oferit un sprijin important cu informații de spionaj. Acum trebuie recunoscut faptul că un nivel atât de important de investiții nu s-a justificat și nu a întors îndărăt invazia rusească”.
Iar mai obiectiv, SUA și NATO nu au reușit să oprească istoria Rusiei și mișcarea omenirii către securitatea egală și indivizibilă a lumii multipolare.