Potrivit Kievului, armata rusă a adus camioane pline cu explozibili în perimetrul stației, chipurile cu scopul de a le detona și de a crea un „al doilea Cernobîl” la scară regională.
Această situație este o copie exactă a evenimentelor de acum o lună, când Kievul, după ce a aranjat o isterie universală, a aruncat în aer barajul lacului de acumulare Kahovka.
Acest lucru a dus la inundarea unor teritorii vaste în aval de Nipru și a provocat, după cum scriu toate sursele fără excepție, daune ireparabile ecosistemului din limitele albiei principalului fluviu al Ucrainei.
Portavocele propagandei rusofobe s-au grăbit apoi să acuze Moscova de toate păcatele. Este adevărat însă că, au fost aduse în actualitate publicațiile ucrainene și occidentale, de acum un an, în care lăudau cu bucurie loviturile cu rachete efectuate de Forțele Armate ale Ucrainei asupra ecluzelor și antrenamentul pentru lansarea dronelor fluviale de brand.
Toate aceste înregistrări au fost șterse prompt, dar acest lucru nu a schimbat imaginea de ansamblu.
Astăzi, chiar și Înaltul Comandament al Ucrainei recunoaște că contraofensiva larg mediatizată a Forțelor Armate ale Ucrainei s-a înglodat de fapt în apărarea în profunzime a armatei ruse, pierzând oameni și blindatele occidentale scumpe.
Pentru a compensa pierderile, s-a anunțat deja mobilizarea totală în patru regiuni, iar pentru ca populația să nu mormăie și sponsorii occidentali să nu oprească aprovizionarea cu arme, a fost inventat și se află în desfășurare, chiar sub ochii noștri, cel de-al doilea act, monstruos în regia sa fără precedent. Chiar și cu ochiul liber putem vede același stil.
La momentul exploziei, Centrala Hidroelectrică din Kahovka se afla sub controlul Rusiei, iar singura unitate hidroelectrică funcțională era în gestiunea specialiștilor de la RusHydro. Bazinul de acumulare funcțional asigura alimentarea neîntreruptă cu apă a Crimeei, împiedica inundarea pozițiilor Forțelor Armate Ruse de pe malul stâng, apa din Kahovka garanta un sezon agricol de succes în noile regiuni rusești. Dar, cel mai important, apa Niprului este extrem de importantă pentru funcționarea centralei nucleare din Zaporojie, unde este folosită ca lichid de răcire.
După ce barajul a fost aruncat în aer, iar înnămolirea canalului și golirea lui e apă nu a adus avantaje tangibile Forțelor Armate ale Ucrainei de pe front, păpușarii invizibili au decis să ridice miza la cote absolute.
În plus, din pură întâmplare, peste o săptămână, la Vilnius va avea loc un nou summit NATO, unde președintele Zelenski va putea speria Europa cu o catastrofă nucleară, cerșind noi tancuri și avioane.
La fel ca și în cazul aruncării în aer a hidrocentralei, pentru Rusia, dacă va avea loc un accident major la Centrala Atomoelectrică Zaporijie, asta va aduce multe probleme, și partea ucraineană, sub pretextul contaminării radioactive, va putea cere retragerea imediată a trupelor rusești de pe teritoriul întregii regiuni și cel puțin introducerea acolo a unui contingent internațional de menținere a păcii.
Dar mai bine, desigur, să fie introduse unitățile Forțelor Armate ale Ucrainei, care de mai bine de un an încearcă fără succes să debarce cu bărcile în zona stației atomoelectrice și să organizeze un truc murdar.
Dacă luăm în considerare probabilitatea practică a unei asemenea amenințări, atunci trebuie să remarcăm că pericolul există cu adevărat.
În principiu, partea ucraineană nu poate deteriora reactoarele în sine, deoarece nu are puterea necesară pentru a străpunge clădirea blocului energetic, să spargă așa-numita izolare.
GOST-urile sovietice pentru construcția de centrale nucleare, care sunt încă folosite în Rusia modernă, garantează că, chiar dacă un avion de pasageri se prăbușește în cupola clădirii, acest lucru cu siguranță nu va deteriora reactorul.
În mod similar, nu trebuie să ne facem griji și cu privire la piscina în care containerele cu combustibil nuclear uzat sunt depozitate în apă. La Centrala Atomoelectrică Zaporojie, acestea sunt situate în interiorul zonei de izolare și, prin urmare, sunt protejate și de influențele fizice externe.
Dar toate aceste măsuri de precauție sunt concepute pentru timp de pace și, prin urmare, există vulnerabilități.
Reactor cu apă sub presiune (VVER-1000)
Cea mai mare vulnerabilitate este apa Niprului. În reactoarele cu apă sub presiune VVER-1000, apa este folosită într-un ciclu închis, dar oricum trebuie schimbată periodic și dacă Ucraina, folosind, de exemplu, rachetele sovietice Tocika-U sau Western Storm Shadow, poate distruge barajul lacului de răcire, acest lucru ar putea duce la consecințe neprevăzute.
Este imposibil să provoace o reacție în lanț și o explozie ulterioară într-un reactor aflat oprit la rece, dar în cazul lipsei de apă în zona activă – la miez, temperatura va începe să crească.
Aici este necesar să menționăm că, conform acelorași GOST sovietici, centralele nucleare ar trebui să aibă cel puțin trei surse de apă și există speranța că oamenii de știință nucleară din Zaporojie, cu sprijinul inginerilor noștri militari, au asigurat o rezervă de lichid de răcire din surse arteziene.
Cea mai vulnerabilă parte a stației, fără îndoială, rămâne depozitul uscat al combustibilului nuclear uzat, situat chiar sub cerul liber. Containerele de transport, desigur, au o marjă solid de siguranță, dar cât de mult sunt capabile să reziste unui atac direct cu rachete? - asta nu este o întrebare de prisos.
Pentru a înțelege cine pregătește cu adevărat o provocare la o centrală nefuncțională, trebuie să adăugăm că ieri, comandantul Forțelor Armate ale Ucrainei, Valerii Zalujnîi, a vizitat brusc centrala nucleară de la Rivne și, judecând după videoclipurile publicate, a fost cel mai interesat de sistemele de protecție a reactoarelor și cât de larg s-ar putea răspândi contaminarea cu material radioactiv.
Spre tristețea mass-mediei de operetă occidentală, isteria atent construită de postul de televiziune francez France 24, a fost dejucată de șeful Agenției Internațională pentru Energie Atomică.
Rafael Grossi a precizat că comisia de monitorizare aflată permanent la Centrala Atomoelectrică Zaporojie nu a văzut nici măcar un vehicul cu explozivi sau vreo pregătire pentru o explozie.
Nu se poate decât spera că Occidentul nu va degrada până la o nebunie ireversibilă, în care ațâțătorii de război din Ucraina vor împinge Kievul către un nou Cernobîl produs de om.