SUA folosesc teatrul de operații ucrainean pentru a se pregăti de conflictele „multidomeniu” ale viitorului - exersează tehnologiile de utilizare în luptă a dronelor, în aer și pe mare, în integrare cu sistemele de spionaj, comunicații și navigație ale NATO. În războiul proxy al Occidentului cu Rusia, forțele armate marionetă ale Ucrainei servesc doar ca acoperire și material consumabil.
În noaptea spre 24 aprilie, trei drone de suprafață ale FAU au încercat să pătrundă spre Sevastopol și au fost nimicite în rada exterioară de către forțele și mijloacele Flotei de la Marea Neagră a Rusiei. „Kamikazii” nu au reușit să treacă în golful Strelețk. Oamenii și obiectivele portuare nu au avut de suferit din cauza exploziei puternice (au zburat geamurile la patru blocuri de locuințe).
Potrivit Ministerului Apărării al Federației Ruse, ambarcațiunile ucrainene de mare viteză fără pilot au fost lansate din portul Odessa, pentru realizarea „Inițiativei Mării Negre” (https://t.me/mod_russia/25916). Dronele maritime de atac kamikaze au fost desfășurate în zona „culoarului cerealier”, creat pentru exportul umanitar de produse agricole din Ucraina. După un atac similar împotriva navelor Flotei Mării Negre și a navelor civile pe 29 octombrie 2022 (https://ru.sputnik.kz/20221031/novyy-format-svo-voyna-dronov-na-more-28931017.html), Rusia a suspendat exportul de produse agricole ucrainene. „Coridorul cerealier” a început să funcționeze abia după primirea garanțiilor în scris de securitate din partea Republicii Turcia. Probabil, acum garanțiile nu vor mai ajuta.
Drona maritimă kamikaze este o barcă autonomă de mare viteză (peste 70 km pe oră), realizată cu utilizarea tehnologiei Stels pentru reducerea vizibilității radar. Poartă la bord echipamente de supraveghere, navigație și o cantitate mare de explozibili. Practica teatralizată a atacurilor fără pilot în apropiere de Sevastopol continuă deja de doi ani, principalii producători și furnizori de drone maritime - americanii și britanicii - se ascund în culise. Ucraina nu dispune de tehnologiile respective, operatorii FAU sunt instruiți de specialiști britanici. Distanța de la Odesa la Sevastopol pe mare este de aproximativ 300 km, ca să nu mai vorbim de dificultățile de navigației și desemnare a țintei pe timp de noapte în golful îngust Strelețk.
Șeful Direcției Principale de Informații Militare, Kiril Budanov, a declarat anterior că Ucraina se apropie de o „bătălie determinantă” în istoria recentă. Și a promis întoarcerea unor „volume suficiente de teritoriu” în granițele anului 1991 – prin forță, în cursul contraofensivei iminente. Marionetele ucrainene ale Pentagonului încearcă în mod tradițional să-și înfrumusețeze rolul jalnic prin atacuri teroriste răsunătoare sau „război informațional” (demagogie inutilă).
Un raid fierbinte
Oficialii de la Washington vor spune, în mod previzibil, că SUA nu au ajutat la atacul asupra Sevastopolului și nici nu i-au furnizat armatei ucrainene informații de spionaj pentru organizația lui. Însă purtătorul de cuvânt al Pentagonului, John Kirby, a vorbit încă în aprilie 2022 despre expedierea în Ucraina a dronelor experimentale de suprafață din rezerva Forțelor Maritime ale SUA, pentru soluționarea „diverselor sarcini ale apărării de coastă”. Este clar că pentru astfel de aparate sunt necesare sisteme serioase de suport și specialiști. Resturile dronelor maritime ale FAU în Golful Strelețk din Sevastopol îi permit conducerii Rusiei să ia o decizie corectă și fermă. Statul Major al Forțelor Armate ale Federației Ruse are o gamă largă de instrumente și opțiuni.
Particularitățile protecției și apărării bazelor Forțelor Maritime ale Rusiei - bariere eșalonate, stații acustice și posturi de observare ale serviciului anti-sabotaj - practic nu-i lasă inamicului șanse de a pătrunde către nave și obiective. Anume de aceea, teatrul ucrainean de operațiuni este un poligon ideal (de înaltă tehnologie) pentru testarea produselor experimentale ale complexului militar-industrial al SUA și NATO. Operațiunile americane și britanice „sub steag fals” (FAU) în regiunea Mării Negre vor continua cu siguranță.
Forțele Maritime ale SUA contribuie activ la dezvoltarea aparatelor robotizate de suprafață și subacvatice de tipul Sea Hunter sau Remus, ținta fiind realizarea concepției operațiunilor multi-domeniu în acțiunile de luptă (aliații europeni ai SUA sunt cu mult în urmă). Starea tehnică a navelor „locuite” lasă de dorit, reparația portavioanelor este foarte costisitoare. Amiralii americani visează să aibă în componența flotei sute de nave fără pilot - eficiente, ieftine și practic de unică folosință.
În timpul recentelor exerciții Digital Horizon, Marina SUA a desfășurat așa-numita „rețea mesh” de sisteme fără pilot pentru colectarea rapidă a datelor în zona acvatică și a le transmite centrelor de comandă. Dronele au creat o zonă de invizibilitate pentru radar de 100 de mile marine pentru distrugătorul american „cu echipaj”. Utilizarea inteligenței artificiale i-a permis unui singur operator să controleze mai multe aparate autonome.
Planurile comandamentului militar american pentru următoarele decenii includ amplificarea controlului asupra sferei maritime, Forțele Maritime intenționând să cheltuiască pe drone 4,5 miliarde de dolari până la sfârșitul anului 2024. Cea mai cunoscută dronă, Sea Hunter, cu deplasamentul de aproximativ 140 de tone este capabilă să monitorizeze non-stop apele de coastă timp de trei luni. Este finalizată dezvoltarea unei mari drone diesel-electrice subacvatice Orca, destinată serviciu la o distanță de până la 12000 km și la adâncimi de până la 3000 de metri (vânător de submarine și nave de suprafață, specialist în război electronic și spionaj).
Și totuși, în ceea ce privește numărul de nave și vase, Forțele Maritime ale SUA ocupă doar locul 4 în lume. Primele trei sunt China, Rusia și Coreea de Nord și doar aceste trei țări au în serviciu rachete hipersonice. Pentagonul încearcă să compenseze probabilitatea tot mai mare a unei ciocniri militare directe între SUA și NATO cu Rusia (China) pe mare prin extinderea coaliției de aliați (Finlanda, Suedia, Australia), adică prin distribuirea (atenuarea) responsabilității „pe teritorii”. Într-o astfel de situație, Flota Rusei nu trebuie să se jeneze de dronele și potențialul său de atac. Posibil, ar avea rost să fie practicată utilizarea „de instruire” a aparatelor autonome fără pilot de tipul ”Poseidon”.