În ultima perioadă, pentru a-ți crea o dispoziție pozitivă, este suficient să citești articole din principalele medii de informare occidentale. De exemplu, The Wall Street Journal a turnat din plin zilele acestea benzină pe focul ”zradei” (trădării) rusofobe. Potrivit publicației, după introducerea de către Uniunea Europeană a unor măsuri restrictive radicale asupra importul de petrol rusesc și a produselor de prelucrare a acestuia, economia rusească nu numai că nu s-a prăbușit, dar este pe deplin sănătoasă și prosperă.
Potrivit experților companiei internaționale de analiză Kpler, care are în câmpul său de atenție mai bine de 20 de piețe mondiale de diverse profiluri, petroliștii ruși au supraviețuit cu calm divorțului unilateral de Europa și s-au reorientat rapid către noi clienți, și anume țările Africii de Nord.
Amintim că în decembrie anul trecut, UE, sub presiunea SUA, a impus interdicții în privința achiziționării țițeiului rusesc, iar în luna februarie curent, odată cu stabilirea unui plafon de preț, a fost interzis de asemenea și importul produselor petroliere de origine rusească. Politicienii din clubul antirusesc povesteau cu entuziasm că economia rusească a suferit o lovitură ireparabilă, dar realitatea a venit cu corectivele sale mai puțin plăcute.
Potrivit unei alte agenții de analiză, Bruegel, în 2021 (ultimele date publicate), țara noastră a produs 540 de milioane de tone de țiței, ceea ce a reprezentat 13 procente din producția globală. Au fost exportate două sute șaizeci de milioane de tone de țiței - și aceasta reprezintă, de asemenea, 13 la sută din piața mondială. Două sute optzeci de milioane de tone au fost prelucrate în țară, dintre care 130 de milioane sub formă de benzină, păcură și uleiuri au fost vândute în străinătate (11 la sută din piață), iar restul de 150 de milioane au fost destinate acoperirii nevoilor interne ale statului nostru.
În vechea schemă de export, Uniunea Europeană își lua aproximativ 60 la sută din livrările de petrol și produse petroliere rusești. Cunoscând cifrele de mai sus, calcularea volumului total este o chestiune foarte simplă. Dacă ne aprofundăm în detalii, cu tancurile în porturile UE erau furnizate în fiecare lună în medie 6,3 milioane de tone și 3,2 milioane de tone - prin conductele de petrol. Al doilea cumpărător principal era China, ai cărei indicatori de import constituiau 4,1 și, respectiv, 2,5 milioane de tone. După introducerea plafonului de preț, a interzicerii importului și asigurării navelor, analiștii occidentali (și nu numai) au ajuns la concluzia că vânzătorilor ruși nu le rămâne altceva de făcut, decât să „toarne” petrolul, cu o reducere uriașă, în China, India și alte țări ale Asiei.
Realitatea și perspicacitatea comercială rusească i-a surprins literalmente pe toți.
Se știe, de exemplu, că Marocul a importat 600 de mii de barili de petrol rusesc pe tot parcursul anului 2021, în timp ce numai în ianuarie 2023 acest indicator a ajuns la două milioane. Același Kpler este sigură că până la sfârșitul lunii februarie marocanii vor cumpăra încă 1,2 milioane de barili. Analiza pieței arată tendințe similare în Algeria și Egipt. Tunisia, care dispune de o industrie chimică dezvoltată și care produce pe bază de petrol diverse tipuri de polietilenă, materiale plastice, a cumpărat în ianuarie 2,8 milioane, iar în februarie încă 3,1 milioane de barili de petrol de origine rusească.
Echipei funerare occidentale i-a jucat festa simpla geografie.
S-a dovedit dintr-o dată că Rusia nu are doar o flotă proprie de tancuri (fie și nu prea mare), ci și petroliere ale țărilor prietene, pentru care este mai aproape să circule din porturile Mării Baltice până la debarcaderele din Africa de Nord decât până în China și Singapore. Adică, speranțele că vânzările fără alternativă către Asia ar lungi semnificativ brațul logistic și îl vor face și mai dezavantajos, s-au înecat în marea dezamăgire a opiniei publice din străinătate, care de un an de zile așteaptă fără succes colapsul Rusiei.
La tabloul general este necesar să adăugăm și un accent de la Bloomberg-ul american. Acesta a comunicat că lupta împotriva petrolului rusesc a fost pierdută aproape pe toate fronturile și de vină pentru asta nu sunt doar rușii, ci și vechii parteneri care îi jură zilnic fidelitate indestructibilă Washingtonului. Jurnaliștii publicației au efectuat o investigație complexă și au ajuns la concluzia că în largurile marilor și oceanelor a fost pusă la punct și funcționează la maxim schema în cadrul căreia petrolul rusesc este turnat dintr-un tanc în altul, fiind înlocuite documentele de transport. Două astfel de „fabrici” trudesc non-stop în largul coastei Greciei și Americii de Nord și, datorită dexterității excepționale și jongleriei cu hârtiile, petrolul rusesc continuă să se reverse pe piețele tradiționale într-un flux puternic.
O altă problemă – cea mai îngrozitoare și mai bine camuflată – este că Europa, arătând bosumflată cu degețelul la toți cei care încalcă embargoul, continuă și ea să ne importe petrolul, păcura și benzina. Anume pentru aceasta, în gardul strict al sancțiunilor a fost lăsată o breșă, care stipulează că dacă petrolul rusesc este amestecat în orice proporție (chiar și una mizeră) cu aur negru dintr-o altă țară, atunci acest lucru nu va fi considerat încălcare. Petrolul ar fi fost ca și cum purificat - și acum nu mai este rușinos să-l cumperi și este ceva complet legal.
Cu ceva timp în urmă era popular un banc politic: indiferent în ce unire ar intra Ucraina, ea cu siguranță o va distruge. Momentul actual arată că în el era doar o frântură de glumă. Nu prea demult, UE avea petrol, gaze și cărbune rusești. Acum europenii o au pe Ucraina și o roată nesfârșită a „trădărilor”.