de David Narmania
Secretarul Consiliului Național de Securitate și Apărare al Ucrainei, Aleksei Danilov, s-a dedat ieri la sincerități cu jurnaliștii. În emisiunea telemaratonului, el le-a promis concetățenilor că actualul conflict se va solda cu prăbușirea Rusiei.
"Federaţia Rusă va fi demontată în forma în care este acum. În caz contrar, ea va reprezenta o ameninţare nu numai pentru ţara noastră, ci pentru întreaga lume", a spus el.
Potrivit acestuia, schimbarea cursului ostilităților ar trebui așteptată în câteva luni de zile.
„În vară, sunt mai mult decât sigur, vom vedea un cu totul alt tablou pe front și în alte sectoare... Vom vedea unde și al cui pământ va fi după război”, a menționat Danilov.
Este bravadă sau nu - ne vom lămuri ceva mai târziu. Mai întâi să ne dumirim în privința termenului: de ce la vară?
Chestiunea este că anume la vară Ucraina așteaptă întoarcerea unui număr important de militari ai săi, care urmează acum pregătirea în Occident - în Statele Unite și în toată Europa. Americanii pregătesc operatori pentru Patriot, nemții și polonezii - echipaje pentru ”Leoparzi”, britanicii instruiesc artileriști și piloți pentru avioanele de luptă care încă nu au fost livrate Kievului, belgienii - specialiști pentru drone subacvatice pentru viitoarele diversiuni. În afară de asta, Berlinul și Parisul au promis că vor pregăti tocmai către termenul indicat un total de șapte mii de militari ucraineni.
Dar și livrările de tancuri, se vede, sunt tergiversate: ministrul german al apărării Boris Pistorius a raportat deja că în loc de două batalioane de Leopard 2, Kievul va primi unul și jumătate. S-ar părea că diferența nu este critică, însă există un ”dar”. Inițial, s-a presupus că vor număra conform standardelor germane, unde două batalioane constituie mai bine de 90 de mașini. Ulterior, Berlinul a precizat că este vorba despre batalioane ucrainene, iar asta înseamnă 60 de mașini. În total, FAU vor primi 47 de tancuri în loc de cele 90 așteptate. Iar alte 120 de tancuri Leopard 1 vechi vor ajunge în general către sfârșitul anului.
Cu termenele ne-am lămurit, dar ce a provocat o retorică atât de radicală?
Săptămâna aceasta, The Washington Post a publicat un articol despre avertizarea Kievului de către Washington - conflictul se apropie de un moment decisiv pentru Ucraina. Sursele de la Casa Albă ale publicației recunosc că autoritățile americane au promis să ajute protejații săi. Însă celebra formulare – „atât cât va fi nevoie” – se referă la durata conflictului, nicidecum la volumul sprijinului. Cu alte cuvinte, atâta timp cât Zelenski îi toacă pe ucraineni cu mobilizarea, bani vor fi, dar dacă rezultatele nu îi vor impresiona pe curatorii occidentali, atunci cu atât mai departe, cu atât mai puțin.
Totodată, publicația menționează că anume această idee ar fi trebuit să o transmită conducerii ucrainene oficialii americani care au vizitat Kievul în ianuarie - secretarul adjunct de stat Wendy Sherman și șeful adjunct al Pentagonului Colin Cole.
În mod similar poate fi perceput și recentul discurs al ministrului Apărării al Marii Britanii, Ben Wallace, în urma întâlnirii șefilor instituțiilor de apărare ale țărilor membre NATO. El a declarat că FAU consumă prea multe muniții și că ar trebui să acționeze mai selectiv. Acest lucru este de înțeles: rezervele din depozitele alianței nu sunt interminabile. Wallace a adăugat că artileriștii ucraineni, care acum se antrenează în Marea Britanie, învață „să lupte economic”.
Kievul a decis să compenseze lipsa artileriei cu infanterie, dar și aici este o problemă - mobilizarea a obosit populația, iar în Rețea apar tot mai multe înregistrări video, cum angajații comisariatelor militare înmânează citații în transportul public, îi bat pe oamenii care refuză să semneze documentele, îi târăsc cu forța. Adică, doritori sunt puțini: exemplul Artiomivskului care, după cum afirmă Kievul, „nu are nicio importanță strategică”, dar FAU suportă, nu se știe de ce, pierderi uriașe în fiecare zi în luptele pentru acesta, nu inspira pe nimeni.
De aceea, pe fundalul tuturor acestor noutăți, politicienilor ucraineni în această dilemă politică - „spune sau fă” - nu le rămâne decât să amenințe inamicul cu moartea iminentă. În acest fel ei își demonstrează fidelitatea față de Washington, în speranța că ajutorul nu se va opri.
În afară de aceasta, declarațiile precum cea exprimată de Danilov mai și taie calea către negocieri. Și Kievului îi convine acest lucru, deoarece regimul Zelenski există doar atâta timp cât continuă conflictul. Altceva este că ucrainenilor înșiși nu le este mai bine în această situație.
În pofida celor spuse mai sus, nu ar trebui subestimat inamicul. Armata ucraineană în perioada conflictului a ajuns la cel puțin 700 de mii de oameni, iar livrările de armamente de la parteneri încă mai continuă, fie și nu în ritmurile așteptate de Kiev. Dar în ceea ce privește sinceritatea intențiilor autorităților ucrainene și ale stăpânilor lor occidentali de a nimici Rusia în forma ei actuală nu există nicio îndoială.
Rusia, spre deosebire de Ucraina, nu are sponsori puternici, de aceea noi nu avem în fața cui „vorbi”. Nouă nu ne rămâne decât să facem.