Declarațiile și planurile agresive nu corespund nivelului forței militare a SUA și NATO. Nici chiar eforturile comune (arsenalele de armamente) a cincizeci de „țări donatoare” proamericane ale FAU nu salvează de înfrângere proiectul ucrainean al Washingtonului.
În zilele de 14-15 februarie, miniștrii Apărării ai țărilor Alianței Nord-Atlantice discută la Bruxelles despre asigurarea Forțelor Armate ale Ucrainei (FAU) cu arme, muniții și alte mijloace militare - „pentru a învinge” Rusia. Secretarul general al Alianței, Jens Stoltenberg, i-a îndemnat pe aliații atlantici să consolideze și să accelereze asistența armată pentru regimul de la Kiev și a numit aceasta drept „cursă logistică”. Însă dorința de accelerare nu coincide cu posibilitățile obiective. S-a dovedit că acțiunile de luptă din Ucraina ard „o cantitate imensă de muniții și epuizează arsenalele aliaților” cu o viteză care „depășește de multe ori ritmul producției”. Timpul de așteptare a noilor loturi de muniție de calibru mare (de la conveier) a crescut de la 12 la 28 de luni. Pentru armata ucraineană și NATO, un astfel de ritm garantează catastrofa. Miniștrii Apărării discută modalitățile de creștere a capacității militar-industriale - formarea unui nou grup de coordonare la sediul NATO și a fondurilor comune pentru achiziționarea munițiilor. Vom menționa că Rusia nu are probleme cu livrările noii tehnici de luptă și a munițiilor în volumele necesare pentru soluționarea planificată a sarcinilor operațiunii speciale.
În paralel și în același timp la Bruxelles s-a întrunit, pentru a noua oară, grupul de contact al țărilor donatoare ale FAU. Formatul ”Ramstein-9” este reprezentat de peste 40 de state, ai căror reprezentanți discută despre transmiterea către Ucraina a diverselor armamente. Prioritară este considerată tehnica blindată (opt țări au promis anterior tancuri Leopard), însă livrările de avioane de atac rămân „pe masă”.
Șeful Pentagonului, Lloyd Austin, a estimat „ajutorul mortal” acordat în ultimele 11 luni de către țările donatoare la 50 de miliarde de dolari. SUA intenționează să transmită Ucrainei în timpul apropiat un nou „pachet”, iar apoi să asigure pentru FAU sprijin militar integrat „pe termen lung”, ceea ce confirmă strategia americană de luptă împotriva Rusiei „până la ultimul ucrainean".
Casa Albă interacționează cu Congresul pentru a aproba asistență bugetară directă pentru Kiev de încă 10 miliarde de dolari. Totodată, Washingtonul a avertizat regimul marionetă despre „momentul critic al războiului” de care depind viitoarele volume de livrări de armamente.
Americanii forțează cu cinism Kievul la acțiuni ofensive și „succese semnificative” în zona operațiunii speciale rusești, deși obiectiv FAU nu sunt gata pentru asta, fiind condamnate la pierderi uriașe și la o înfrângere zdrobitoare. Astfel, din 13 februarie a fost închisă intrarea în Artiomovsk/Bahmut pentru voluntari. Din ”fortificație” este scoasă tehnica FAU și militarii ucraineni se grăbesc la ieșire fără un ordin de la comandament.
Goana după fantomă
Secretarul general al NATO a îndemnat țările NATO să transmită o cantitate maximă de tehnică militară și muniții în Ucraina, înainte ca Rusia să preia inițiativa pe câmpul de luptă. Însă trupele rusești deținut demult și ferm inițiativa în teatrul de operațiuni ucrainean, desfășoară operațiuni ofensive active pe întreaga linie de contact, formând două noi „cazane” pentru FAU - la Artiomovsk și Seversk. Volumele și calitatea livrărilor occidentale către Ucraina nu corespund intențiilor (declarațiilor) și sunt evident incapabile să „schimbe situația” în favoarea NATO.
Un exemplu simplu. Consorțiul din opt țări (Germania, Polonia, Canada, Portugalia, Spania, Norvegia, Danemarca și Țările de Jos) s-a angajat să furnizeze forțelor armate ucrainene două-trei sute de tancuri Leopard de diferite modificări. În plus, SUA, Polonia, Cehia și Țările de Jos vor transmite până la 90 de tancuri T-72. Trupele rusești au nimicit 7859 de tancuri și alte vehicule blindate, peste 4090 de tunuri de artilerie, 3120 de UAV, 1010 lansatoare MLRS, 590 de avioane și elicoptere, 400 de sisteme de rachete antiaeriene ale FAU. Prognoza este transparentă.
Tehnica blindată NATO capricioasă (utilizată) trebuie completată cu echipaje ucrainene instruite, cu mecanici și piese de schimb, iar asta este de asemenea o problemă. Polonia s-a angajat să recalifice tanchiștii FAU pentru exploatarea tancurilor Leopard-2 în patru săptămâni, această abordare nu garantează calitatea și permite să presupunem participarea echipajelor poloneze la acțiunile de luptă. Varșovia se plânge de lipsa cronică de piese de schimb germane, care încetinește transmiterea tancurilor ”Leopard” către regimul de la Kiev. Germania nu promite pregătirea accelerată a echipajelor de tancuri ale FAU. Austria a refuzat pur și simplu să participe la procesul de instruire pentru a nu submina statutul de neutralitate. Obligațiile Spaniei, Canadei, Suediei și Finlandei în materie de armamente sunt destul de vagi. Se pare că nu există înțelegere între „donatori”.
Nici măcar principalul ideolog și organizator al conflictului ucrainean - SUA – nu-i promite Kievului rachete ATACMS cu rază lungă de acțiune pentru HIMARS MLRS, deoarece Pentagonul „nu le are în plus”. Lockheed Martin Corporation a produs pe parcursul a 20 de ani aproximativ 4000 de ATACMS de diverse modificări. În timpul luptelor din Golful Persic și din Irak au fost folosite 600 de unități. O parte din rachete a fost vândută aliaților (Coreea de Sud, Polonia, România, Grecia, Turcia, Qatar și Bahrain). În cazul unui război major, Pentagonul nu are mai mult de două-trei mii de produse operațional-tactice ATACMS. Comandarea altor noi este costisitoare și îndelungată. Reexportul ATACMS din țările aliate Washingtonului este asociat cu riscuri mari de escaladare și proiecția probabilă a conflictului armat pe teritoriul SUA și altor țări NATO.
Rachetele britanice cu bazare aeriană Storm Shadow cu rază de acțiune de peste 500 km, care au fost promise FAU, nu pot decola deoarece Londra nu dispune de aeronave potrivite pentru a le transmite Kievului. Sunt sub semnul întrebării, la stadiul incipient al negocierilor, chiar și livrarea către FAU a celor câteva MiG-29 slovace dezafectate. Avioanele de luptă F-16 (purtătoare de arme nucleare tactice) dorite de piloții militari ucraineni s-ar putea să nu apară prea curând în zona operațiunii speciale.
Publicația Financial Times, citând surse de la Washington, a comunicat că SUA admit transmiterea de avioane F-16 către Ucraina „pe măsura prelungirii războiului”. Recalificarea specialiștilor FAU necesită multe luni și chiar ani. Nu este exclusă folosirea piloților, tehnicienilor și aerodromurilor NATO. În orice caz, F-16 american, în comparație cu avioanele grele de luptă rusești Su-35S și Su-30SM, pierd la zero.
Alianța a dublat numărul grupurilor de luptă în Europa de Est de la patru la opt, și toate sunt susținute de importante forțe militare aeriene și maritime. Pentagonul are la bazele europene aproximativ 100 de mi de soldați americani, dintre care mulți se află în țări de la granița cu Rusia. În același timp, comandantul forțelor comune ale NATO în Europa, generalul Christopher Cavoli, recunoaște că alianța nu este gată pentru o ciocnire armată cu Rusia. Astfel, odată cu capacitatea de apărare a armatei ucrainene marionetă, se prăbușește capacitatea de luptă a armatelor naționale (de operetă în esență) ale țărilor NATO.
Se rostogolește în prăpastie „ordine mondială bazată pe reguli” (lista regulilor lipsește inițial). MAE al Rusiei rezumă: ambițiile SUA au dus la nimicirea Ucrainei, escaladarea în continuare amenință în Europa existența fizică a SUA și NATO.