Sputnik, Vadim Pavlov. Din 5 decembrie au intrat în vigoare embargoul parțial al Uniunii Europene asupra petrolului rusesc și plafonul de preț pentru acesta. De acum înainte, țările UE încetează să cumpere „aur negru” din Rusia, iar Occidentul colectiv le interzice companiilor sale să efectueze transportul maritim al acestuia către țări terțe, precum și să ofere servicii de asigurare, financiare și de altă natură pentru transportarea petrolului în cazul în care valoarea sa în contract va depăși 60 de dolari pe baril.
Răspunsul Rusiei la acțiunile nici pe departe de piață ale țărilor capitalismului dezvoltat, care se consideră profesori pentru întreaga lume la disciplina „economie de piață și principiile comerțului liber”, deocamdată nu a urmat. Decizia este încă în curs de pregătire, dar din declarațiile primelor persoane în stat se poate înțelege deja că Rusia nu va recunoscute nici un fel de „plafoane”, iar țările care s-au alăturat acestei inițiative pur și simplu nu vor mai vedea petrol rusesc.
Sputnik a încercat să se dumirească în privința noii ordini mondiale petroliere, dedesubturile „plafonului de preț” și perspectivele apropiate ale pieței „aurului negru”.
Pe scurt despre principal
Țările UE nu vor mai putea să importe pe cale maritimă petrol rusesc (iar din 5 februarie nici produse petroliere). Anterior, în martie, restricții similare au fost impuse în privința Rusiei de către SUA, Canada și Marea Britanie.
Excepții de la embargoul european sunt prevăzute pentru Bulgaria, care va putea achiziționa până la sfârșitul anului 2024 „aur negru” și produse derivate din Federația Rusă pe cale maritimă, precum și pentru Croația, căreia i s-a permis să achiziționeze motorină în vid prin intermediul transportului maritim până la sfârșitul anului 2023.
De asemenea, sunt prevăzute excepții pentru Ungaria, Cehia și Slovacia, care pot continua să importe petrol și produse petroliere rusești prin conducta ”Drujba”. Sau pe mare, dacă livrările prin ”Drujba” se vor întrerupe din motive care nu vor depinde de ei.
Concomitent cu embargoul UE, un grup mai larg de state (UE, Norvegia, Australia și țările G7 - SUA, Germania, Marea Britanie, Franța, Italia, Japonia și Canada) impun așa-numitul plafon petrolier.
Este important de înțeles că el este introdus nu în locul embargoului, ci odată cu embargoul. Embargoul se aplică țărilor UE, în timp ce plafonul de preț - țărilor terțe.
În același timp, pentru Japonia, care a susținut impunerea plafonului de preț, a fost făcută o excepție: până la 5 iunie 2023 ea poate importa în continuare petrol din proiectul ”Sahalin-2” la prețurile pieței.
Corectarea greșelilor
Din martie până în iunie, „Occidentul colectiv” a negociat în privința introducerii embargoului petrolier, în timp despre un plafon de preț nimeni nici nu pomenise măcar.
Această idee a apărut ceva mai târziu ca un fel de plasture care ar trebui să sigileze toate crăpăturile deciziei nechibzuite privind impunerea unui embargou cu riscuri neevaluate.
Adică, Occidentul s-a înțeles în privința embargoului, a anunțat public decizia respectivă, dar abia apoi și-a dat seama că țările din Orientul Mijlociu, cu petrolul cărora Occidentul planifica să înlocuiască livrările rusești, nu au capacitatea tehnică pentru a justifica speranțele europene.
De exemplu, anume cu un astfel de răspuns s-a confruntat președintele american Joe Biden în timpul turneului său din iulie în țările exportatoare de petrol din Orientul Mijlociu - pur și simplu nu există capacități libere pentru a crește producția de petrol.
Respectiv, Occidentul a ajuns să înțeleagă că, da, va introduce embargoul în decembrie, petrolul rusesc va părăsi Europa, dar materii prime din surse alternative nu se vor adăuga pe piața lor, ar putea să apară un anumit deficit de „aur negru” și prețurile vor începe să crească.
Iar în paralel cu acest proces, producția de petrol în scădere a Rusiei a început să se redreseze, în timp ce exporturile rusești se reorientau tot mai mult către alte piețe - în particular către Asia.
Citiți materialul integral aici