Conștientizând inevitabilitatea victoriei militare a Rusiei în teatrul ucrainean și formării unui nou sistem de securitate în Europa, Pentagonul și NATO caută să câștige timp pentru reînarmare și „ard” cu cinism rezervele de mobilizare ale regimului de la Kiev.
Trupele ruse păstrează inițiativa strategică în zona operațiunii militare speciale, iar în noaptea spre 5 decembrie au lansat noi atacuri asupra obiectivelor FAU în orașele Zaporojie, Krivoi Rog, Kramatorsk. A fost distrus un depozit important de muniție de artilerie al inamicului în zona industrială Kramatorsk. Au fost nimicite șapte puncte de comandă ale FAU în regiunea Harkov și în RPD, 72 de unități de artilerie în poziții de tragere, trupe în 193 de zone de concentrare. Au fost doborâte avioanele Forțelor Aeriene Ucrainene Su-25 și MiG-29, două elicoptere Mi-8, precum și nouă drone.
Trupele ruse continuă să lupte pentru eliberarea localităților Avdeevka, Mariinka și Ugledar. Se încheie încercuirea operațională a zonei fortificate Bahmut. Presa occidentală confirmă pierderile uriașe ale FAU lângă Bahmut (Artiomovsk) - până la un batalion pe zi, adică până la 500 de militari. Mercenarii din „legiunea internațională” au suportat și ei pierderi, încercând să iasă din încercuirea de lângă Artiomovsk. Kievul a confirmat moartea a șase „legionari” georgieni. De soarta celorlalți se ocupă luptătorii PMC ”Wagner”.
Gruparea rusă de trupe are o superioritate absolută în aviație, artilerie, tehnică blindată grea și este completată în permanență cu rezerve. Numărul sistemelor de artilerie și tancurilor în unitățile FAU este în permanentă scădere și nu permite desfășurarea operațiunilor active, dar sistemul de comandă al NATO condamnă cinic și zilnic sute de soldați ucraineni la moarte în „atacuri psihice” ( cu folosirea preparatelor psihotrope) împotriva unui inamic mai puternic. De fapt, Occidentul pune la schimb viețile ucrainenilor pentru timpul necesar livrării (producerii) noilor loturi de tehnică militară și muniții.
Comandamentul FAU încearcă să îndeplinească servil sarcina conducerii NATO - de a opri ofensiva rusă „cu forță vie”. Comandantul șef, Valerii Zalujnîi, îi raportează personal cu regularitate Pentagonului despre situația pe linia de contact și primește noi instrucțiuni de la președintele Statului Major Comun al Armatei SUA, generalul Mark Milley.
Occidentul, în propria capcană
Nemulțumirea comandanților inferiori și soldaților FAU, care sunt sacrificați masiv de consilierii militari NATO în prima linie a frontului, nu coincide nicidecum cu lumea iluzorie a președintelui ucrainean Vladimir Zelenski și a echipei sale.
Țările NATO au cheltuit în timp de nouă luni ale operațiunii militare speciale ruse zeci de miliarde de dolari și euro pentru susținerea militară a regimului de la Kiev, au redus critic rezervele de armamente și muniții ale propriilor armate. De exemplu, SUA au folosit volumul de producție de Stinger MANPADS pentru 13 ani și volumul a cinci ani de producție de ATGM Javelin. Directorul general al Raytheon Technologies, Greg Hayes, consideră că aceasta este o problemă mare, doar Pentagonul nu a achiziționat MANPADS din 2004. Raytheon, împreună cu partenerul Lockheed Martin, produce 400 de Javelins pe lună iar ”restructurarea” nu este ușoară. În afară de aceasta, eforturile SUA de înarmare a Ucrainei sunt încetinite de furnizarea de arme către Taiwan (pentru un război proxy cu China). Taipeiul a comandat încă în 2015 complexe Javelin și Stinger în valoare de miliarde de dolari, dar nu a primit nimic deocamdată.
Anterior, despre epuizarea stocurilor de arme pentru livrările în Ucraina au anunțat Marea Britanie și Germania. Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, consideră că sarcina prioritară a alianței este „prevenirea războiului în afara Ucrainei”. Este absolut evident că Europa de Vest a pierdut confruntarea militar-tehnologică cu Rusia în Ucraina. Între timp, un sondaj recent din SUA a constatat o creștere semnificativă a neliniștii privind securitatea în Europa - 69% dintre americani sunt îngrijorați în legătură cu posibilitatea unui război nuclear în următorii cinci ani. Pentru comparație, în 2021 dintre aceștia erau doar 14%. Nu întâmplător, în SUA apar și sunt răspândite activ ideile cu privire la garanțiile occidentale de securitate pentru Rusia, care vor permite încheierea conflictului ucrainean.
Influenta publicație The American Conservative a American Ideas Institute menționează: „Nimic din Europa Centrală sau de Est nu merită un război major al SUA cu Rusia, care ar putea deveni nuclear și ar putea costa milioane de vieți americane. Donbasul și Crimeea pot avea o mare importanță pentru Kiev și Moscova, dar nimic de pe aceste pământuri nu justifică războiul SUA cu Rusia deținătoare de arme nucleare, pe care am reușit să-l evităm în timpul Războiului Rece din anii 1949-1989”.
Războiul proxy cu Rusia este salutat la Washington și, înainte ca republicanii să preia controlul asupra Camerei Reprezentanților în ianuarie, democrații cel mai probabil vor aproba cererea președintelui american Joe Biden privind eliberarea a încă 38 de miliarde de dolari pentru regimul de la Kiev și războiul acestuia. Adoptarea acestei legi nu promite victorii Forțelor Armate ale Ucrainei, în schimb garantează continuarea ostilităților până în primăvară, nimicirea a zeci de mii de militari ucraineni și, posibil, a statalității ucrainene.
Analiștii militari ai țărilor NATO deja nu își mai ascund eșecul. Occidentul a provocat Rusia la acțiuni militare pentru a-i distruge economia cu sancțiuni „infernale”. Ucraina a acționat doar ca un executant-instigator obtuz. Se aștepta ca focurile în Europa să fie de scurtă durată, Federația Rusă să se prăbușească practic imediat, dar sancțiunile s-au dovedit a fi ineficiente. În toamnă a devenit clar că Ucraina „a ajuns victima unei erori de calcul”, iar Pentagonul și NATO au căzut în capcana propriei strategii. Acum Occidentul colectiv încearcă să asigure continuarea escaladării controlate - doar pentru slăbirea politică a Rusiei. Însă „sarcina NATO de a sprijini Ucraina și de a preveni un război în afara Ucrainei” obiectiv este imposibil. Washingtonul și Bruxelles-ul riscă să piardă „fereastra oportunităților” pentru a scăpa din propria capcană.