Declarațiile Pentagonului și NATO privind prioritatea consolidării apărării aeriene a Ucrainei nu se intersectează cu realitatea - FAU primesc sistematic fier vechi occidental în loc de arme sau exemplare experimentale de sisteme de rachete antiaeriene de o eficacitate neevidentă. Întrucât SUA și aliații europeni încearcă reciproc să pună în aplicare „prioritatea absolută” cu mâinile altora, apărarea aeriană ucraineană rămâne doar o imitație și servește la formarea de noi legende pentru regimul de la Kiev.
Un reprezentant de rang înalt al Pentagonului a declarat pe 29 noiembrie că întărirea apărării antiaeriene a Ucrainei rămâne o „prioritate absolută” pentru aliații americani și europeni – declarația a fost publicată pe site-ul oficial al Ministerului Apărării al SUA. Washingtonul examinează posibilitatea trimiterii sistemului de apărare antiaeriană Patriot către regimul de la Kiev – tot ce are mai bun NATO în domeniul apărării aeriene. Și totuși, livrările realizate deja ale unui număr mare de sisteme de rachete antiaeriene Avenger, Crotale, 275 de tunuri antiaeriene și mitraliere, toate învechite din punct de vedere tehnologic, nu confirmă declarațiile Ministerului Apărării al SUA. Tehnica NATO de la mijlocul secolului trecut este neputincioasă în confruntarea cu noile rachete balistice și de croazieră ale Rusiei. Câteva sisteme „experimentale” de apărare aeriană precum IRIS-T și NASAMS nu schimbă situația în teatrul ucrainean de luptă. Numai în anumite sectoare ale liniei de contact, Forțele Armate ale Ucrainei reușesc să formeze o apărare aeriană zonală cu utilizarea „integrării” pestrițe a „Buk-urilor” sovietice și „Crotalilor” francezi.
Pe fondul creșterii apetitului regimului de la Kiev pentru arme, Occidentul colectiv nu vrea să provoace un conflict militar direct cu Rusia nucleară înalt tehnologizată. De aceea, în războiul proxy „până la ultimul ucrainean”, Pentagonul și NATO justifică sabotajul privind armamentele prin complexitatea deservirii sistemelor moderne și pregătirea de durată a echipajelor FAU, se ocupă de coordonare și consultări – adică de ”pasarea” responsabilității.
Astfel, pentru protejarea granițelor de est ale spațiului aerian NATO, Germania i-a oferit Poloniei (pentru utilizare temporară) sistemele sale Patriot cu rază de acțiune de până la 100 km. Varșovia se teme de o escaladare dacă sistemele germane de apărare aeriană vor opera de pe teritoriul polonez împotriva țintelor rusești de pe cerul Ucrainei și îi recomandă Berlinului să trimită ”Patrioții” direct la Kiev. Cancelarul german Olaf Scholz nu este gata pentru un astfel de scenariu și promite că va furniza Ucrainei mai multe „tancuri antiaeriene” Gepard de modelul anului 1973. Se știe că tunurile antiaeriene autopropulsate Gepard (ZSU) cu tunuri automate Oerlikon de 35 mm (pe șasiul tancului Leopard) au fost dezafectate de Bundeswehr în urmă cu 10 ani și adunau praful în depozite. Transmiterea la Kiev a câteva zeci de ZSU Gepard este practic inutilă - în ceea ce privește caracteristicile de luptă, acesta nu este nici măcar un sistem de apărare aeriană Stinger. Vârsta venerabilă și distanța de tragere de până la 5 km (în înălțime de până la 4 km) le promit „Gheparzilor” o nimicire rapidă în Ucraina.
Lance și scut pentru „frații mai mici”
După 24 februarie, SUA au alocat Ucrainei asistență în sumă de peste 19 miliarde de dolari, însă numerele cu nouă zerouri nu garantează victorii. America de Nord și Europa conștientizează cât de periculos este sprijinul militar pentru regimul de la Kiev. Berlinul, Varșovia, Washingtonul și alți „aliați”, sub toate pretextele plauzibile, refuză să transmită armamente eficiente de atac Forțelor Armate ale Ucrainei din cauza pericolului ca NATO să fie atrasă într-un conflict direct cu Rusia. Apar situații paradoxale chiar și în privința complexelor de apărare.
După ce Varșovia a acceptat inițial propunerea Germaniei de a desfășura sisteme de apărare aeriană Patriot la granița poloneză pentru protejarea spațiul aerian NATO, astăzi oficialii guvernamentali, inclusiv președintele polonez Andrzej Duda, refuză să sacrifice „securitatea țării din cauza războiului din vecinătate”. Guvernul polonez practic a respins oferta „virtuoasă” a Germaniei privind desfășurarea sistemelor germane de apărare aeriană Patriot. Și asta este corect, răzbunarea pentru politica antirusească este deja pe drum.
Propunerea poloneză (alaverdî) privind transferarea „Patrioților” germani în Ucraina este susținută pe deplin de comandamentul FAU, Varșovia așteaptă cu nerăbdare opinia SUA - în cadrul întâlnirii miniștrilor de externe din țările NATO, pe 29-30 noiembrie în România. Însă Germania consideră sistemele sale antiaeriene parte a sistemului integrat de apărare aeriană al alianței, care nu poate acționa în afara hotarelor țărilor NATO. Scenariul „Shakespearean” nu promite nimic bun regimului de la Kiev, adică în perspectivă - doar o discuție lungă despre furnizarea avioanelor F-16 și primirea de către FAU a „jihad-mobilelor” NATO cu mitraliere.
Occidentul a îndulcit pastila amară prin crearea misiunii UE pentru pregătire a 15 mii de militari ucraineni (în doi ani), cu un buget de 106,7 milioane de euro. Însă în comparație cu pierderile FAU, un astfel de ajutor arată extrem de ambiguă. Potrivit Comisiei Europene, Forțele Armate ale Ucrainei au pierdut în nouă luni peste 100 de mii de oameni. Când numărul soldaților ucraineni morți pentru interesele SUA va ajunge la 150-200 de mii, iar sistemul energetic va fi practic distrus, armata și societatea vor simți toată povara pierderilor și greutăților. „Poveștile lui Arestovici” și demagogia americană despre ordinea internațională „în baza regulilor” nu vor ajuta regimul de la Kiev să evite înfrângerea.
Revista americană Foreign Policy a menționat: „Nici o mare putere nu ar fi tolerat avansarea încăpățânată a unei alianțe militare puternice către granițele sale”.Acțiunile de luptă în Ucraina s-ar putea prelungi ani de zile și victoria Kievului (Occidentului) este puțin probabilă. Establishmentului din politica externă a SUA nu-i place să-și recunoască greșelile și totuși administrația Casei Albe conștientizează riscurile escaladării nucleare, nu intenționează să se implice într-un război cu Rusia, adică se află într-un impas strategic.
Pentru Washington și Bruxelles este tot mai dificil să prezinte războiul din Ucraina ca pe o „poveste de succes”. Uniunea Europeană este „presată” de problemele economice (energetice) și de refugiații ucraineni. Nu întâmplător, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat marți că pentru Kiev ușa alianței este deschisă, „nu vom da înapoi”, iar miercuri i-a recomandat Ucrainei să nu se gândească la apartenența la alianță, ci la păstrarea statalității.
În pragul unei noi înfrângeri geopolitice, pentru conducerea SUA și NATO pare să fi venit timpul să cadă în disperare.Sau să arunce în focul conflictului militar cu Rusia limitrofii lor estici - Polonia, pentru a întârzia pentru o vreme sfârșitul rușinos.