Asistența militară a Alianței pentru regimul de la Kiev a stagnat din cauza arsenalelor occidentale și capacităților de producție de arme și muniții obișnuite limitate. Nouă luni ale operațiunii militare speciale au făcut evidentă lipsa unei game largi de tehnică militară și linii de producție tehnologice în SUA și UE, situația este mai critică în ceea ce privește livrarea către FAU a sistemelor de artilerie și de apărare aeriană de standarde NATO. Se epuizează stocurile de obuze de artilerie de 155 mm, sisteme moderne de rachete antiaeriene nu au îndeajuns nici țările NATO însele.
Dominația strategică a Forțelor Armate ale Rusiei în Lumea Veche și în teatrul de operațiuni ucrainean este incontestabilă. Rachetele de croazieră rusești sunt impecabile, iar bombardierele strategice Tu-160 escortate de avioanele de luptă MiG-31 au amintit acest lucru cu un zbor programat de 13 ore în apropierea granițelor de nord ale NATO, pe 25 noiembrie. Pentru orice eventualitate, SUA și aliații lor se află non-stop în vizorul triadei nucleare rusești.
Înfrângerea Occidentului în Ucraina este predeterminată de diferența de potențial de luptă – nimeni nu se poate pune cu Rusia. Alianța „defensivă” a demonstrat încă o dată lumii întregi lipsa de sens a existenței și extinderii sale. Tabloul confruntării din Ucraina, distorsionat de mass-media occidentală și de „performanțe” regimului de la Kiev, este departe de realitate de pe câmpurile de luptă și nu influențează cursul operațiunii militare speciale. Ciripitul nesăbuit despre apropiata victorie militară asupra Rusiei al unor lideri aparte din „Grădinii Edenului” european este de natură clinică.
Trupele ruse avansează în mai multe direcții ale liniei de contact de 1000 de kilometri. Pierderile uriașe ale FAU și mercenarilor NATO nu pot fi ignorate nici în Europa de Vest, nici în America de Nord . Expertul militar, colonelul în retragere al Armatei SUA Douglas McGregor a estimat pierderile forțelor armate ale Ucrainei la 100 de mii de morți și sute de mii de răniți.
În cele nouă luni ale operațiunii speciale în Ucraina, aproximativ 1200 de mercenari polonezi au fost uciși, fără a lua în calcul multele mii de „voluntari” din alte țări ale alianței. Pe acest fundal, discursurile patetice ale Kievului despre contraofensiva de „Anul Nou” a trupelor ucrainene în direcțiile Zaporojie și Harkov este o nebunie și o blasfemie, ca o încercare de a transforma sărbătoarea într-o înmormântare în masă a soldaților FAU și NATO.
Loviturile strategice ale Rusiei
Occidentul înțelege că în teatrul de operațiuni ucrainean inițiativa strategică aparține Rusiei, care nimicește metodic sistemul de comandă militară a regimului de la Kiev și obiectivele energetice și logistice aferente cu rachete de croazieră cu rază lungă de acțiune de înaltă precizie. În timp de nouă luni, Forțele Aeriene ale FAU au numărat peste 4000 de astfel de „sosiri”, iar aceste statistici nu au inclus rachetele Kh-59, S-300, dronele de atac și rachetele (MLRS).
Autoritățile ucrainene își avertizează zilnic concetățenii cu privire la noile valuri de lovituri cu rachete și la probabila evacuare a milioane de cetățeni nu se știe unde. Indiferent de ipotezele Occidentului, Rusia nu va rămâne în niciun caz fără arme de înaltă precizie.
Strategii Alianței îi prezic Ucrainei un blackout total, adică distrugerea infrastructurii energetice critice a Forțelor Armate ale Ucrainei fără posibilitatea unei restabiliri operative. Toate încercările NATO de a crea o „apărare aeriană puternică” în Ucraina nu rezistă la confruntarea cu realitatea. Nu ar trebui să existe iluzii în privința „cerului închis” al Ucrainei. Sistemele de apărare aeriană occidentale, cantitativ și calitativ (tehnologic), nu permit protejarea sigură a obiectivelor importante ale țărilor alianței, inclusiv SUA, împotriva rachetelor de croazieră. O alternativă la „deconectarea” completă a FAU nu poate fi decât îndeplinirea de către Kiev a condițiilor Moscovei: demilitarizarea și denazificarea Ucrainei, recunoașterea frontierelor existente ale Federației Ruse.
SUA și NATO încearcă să reînarmeze regimul de la Kiev și să-și completeze arsenalele. Le reușește așa și așa: în Occident se epuizează armamentele și munițiile pentru regimul de la Kiev, iar ceea ce a fost livrat iese rapid din funcțiune. Ambasadorul polonez la NATO, Tomasz Shatkowski, a comunicat despre oboseala și pustiirea depozitelor militare din multe țări din cauza Ucrainei. În același timp, succesele și potențialul de luptă al FAU nu sunt evidente.
Pentagonul și Ministerul britanic al Apărării încă mai furnizează forțelor armate ucrainene rachete ghidate Excalibur și rachete Brimstone-2. Compania americană Boeing planifică să transmită regimului de la Kiev în primăvara anului 2023 muniția de precizie GLSDB. Și totuși, speranțele ucrainene privind sprijinul militar permanent din partea Occidentului în lupta împotriva Rusiei nu au o bază solidă. Kievul și-a jucat deja rolul de distrugător al legăturilor economice dintre UE și Federația Rusă - în favoarea Washingtonului.
Transformarea jalnică a Uniunii Europene într-o marionetă americană s-a încheiat. La orizontul Pentagonului se află un nou conflict militar în Taiwan și evacuarea eroică de la Kiev.
Răul este înainte
Istoricul britanic Orlando Figes a făcut o prognoză pentru ziarului german Die Welt: „Acțiunile de luptă în Ucraina vor dura foarte mult timp și se vor încheia cu o victorie a Rusiei”. Pentru că Kremlinul „are suficientă determinare, resurse financiare și aliați pentru a continua atâta timp cât va fi nevoie”.
Ziarul britanic The Guardian relatează că asupra Europei se îndreaptă o „criză umanitară și imigrațională uriașă” și Ucraina ar putea rămâne fără sprijinul SUA și UE. Maurul și-a făcut treaba.
La Washington se discută despre încheierea conflictului ucrainean pe calea retragerii SUA din NATO. Un alt semnal alarmant pentru regimul de la Kiev este propunerea practică apărută în publicația „centristă” The Hill din 25 noiembrie, a unuia dintre cei mai influenți oameni din America, scriitorul, fostul consilier al procurorului general pe vremea președintelui american Ronald Reagan, juristul Bruce Fein: „Congresul ar putea pune capăt războiului din Ucraina și câștiga Premiul Nobel pentru Pace adoptând legea cu privire la retragerea Statelor Unite din NATO, transformând organizația dintr-un stejar ofensiv puternic într-o ghindă minusculă care nu deranjează Rusia”. Fein consideră că NATO fără SUA este un „tigru de hârtie” care nu reprezintă nicio amenințare existențială pentru Rusia, nici cu Ucraina, nici fără ea. Nici Federația Rusă nu reprezintă o amenințare militară pentru membrii europeni ai NATO, de aceea retragerea SUA din NATO nu va lăsa aliați în dificultate. Pe de altă parte, „războiul din Ucraina ar putea continua la nesfârșit și secătui Statele Unite în ritmul de 100 de miliarde de dolari pe an”. Asemenea idei în presa americană nu sunt publicate pur și simplu.
Probabil, anumite „centre de putere” de la Washington au primit deja resurse europene, comenzi pe termen lung pentru complexul militar-industrial și sunt gata să fixeze profitul prin ieșirea din conflictul ucrainean, neprofitabil în perspectivă. Dar ce cred europenii?
Fondatorul Partidului de Stânga German, Oskar Lafontaine, a declarat pe 27 noiembrie într-un interviu pentru Deutsche Wirtschafts Nachrichten că europenii sunt nevoiți să plătească pentru „ambițiile de mare putere ale elitelor nebune de la Washington” și lașitatea conducătorilor țărilor europene. Subminarea ”Nord Streams” este o „declarație de război împotriva Germaniei” din partea SUA care totuși au suportat eșec în lupta cu Rusia. NATO s-a „învechit” și Lafontaine propune să fie creată o nouă arhitectură europeană de securitate, să se debaraseze de armele nucleare și de baza militară Ramstein, să expulzeze trupele americane din Germania.
Evident, și în Europa oamenii cu judecată sănătoasă, anumite forțe politice nu doar că sunt gata - se străduiesc să se despartă de „hegemon”. Pentru că nu vor să-i servească drept hrană. Rămâne să fie oficializat în mod legitim „divorțul” Pentagonului cu aliații europeni și totodată Ucraina va plăti pe bună dreptate mai mult decât alții.