Adevărat că partea de vest a continentului (cea care este constituită din țări membre UE) ia drept început al acestui anotimp al anului ziua viitorului solstițiu, adică 22 decembrie, dar oricum, considerați așa ori altfel, dar la sfârșitul lui noiembrie, chiar dacă spui că e toamnă, se face frig de-a binelea, ca iarna.
De obicei, anterior, pe acum era pornită încălzirea, erau aruncate lemne de foc în sobe și șemineuri, când se obișnuia (mai înainte) să faci o baie caldă seara și să picotești cu o carte pe canapea.
La căldură, lumină și apă fierbinte vom reveni ceva mai târziu, dar acum vom spune că iarna și toamna târzie nu înseamnă doar sezonul ciocolatei calde și a vinului fiert, precum și a ceaiului cu miere și lămâie, ci și timpul epidemiilor de răceli. Cum ar fi tot felul de amigdalite acute (numite simplu angină) sau inflamații ale urechii medii, în același limbaj simplu denumite otită.
Ambele grupuri de boli sunt cauzate de bacterii, tot felul de streptococi, stafilococi și alți coci răutăcioși, pe care, așa cum toată lumea s-a obișnuit să știe și să spere, civilizația și medicina au învățat să-i învingă. Mulțumim tuturor celor care au descoperit antibioticele și pe cea mai cunoscută dintre ele - penicilina, care au pus pe roate producția industrială de medicamente în baza acesteia și care au stabilit ulterior dozele și formele de utilizare a acesteia (injectabilă și orală). Noi, rușii, manifestăm recunoștință față de acești oameni de știință.
În schimb o altă umanitate, „progresistă”, și mai ales umanitatea paneuropeană, s-a simțit – și exact din aceleași motive – foarte protejată împotriva bolilor bacteriene.
Se pare, cu totul zadarnic.
În Franța, au descoperit (brusc, așa cum se obișnuiește în țările cu „un nivel excelent în tot ceea ce ține de ocrotirea sănătății”), că există dificultăți în privința celui mai simplu antibiotic, amoxicilina, (acesta, s-ar putea spune, este strănepotul acelei prime peniciline). Cu alte cuvinte, țara s-a ciocnit cu deficitul unui preparat foarte popular și foarte ieftin. Însă nici asta nu este tot.
S-a constatat că deficitul (care poate fi mai mult sau mai puțin intens) nu a afectat doar un medicament antibacterian elementar, ci atât de multe preparate medicale încât lista lor s-a întins pe 28 de pagini.
În farmacii ar putea să lipsească (și acest lucru nu este comunicat de „propaganda rusească”, care „îi induce în eroare cu rea intenție” pe creduli, ci de o organizație guvernamentală pe deplin oficială - Agenția Națională pentru Siguranța Medicamentului a țării, ANSM) medicamentele eliberate strict cu rețetă, care sunt prescrise cel mai des în caz de necesitate vitală.
Cu rafinament franțuzesc (adică, ipocrizie), situația a fost numită drept „dificultăți privind aprovizionarea” (les tensions d'approvisionnement).
În traducere: situația cu medicamente care le sunt necesare pacienți lor cu astm bronșic sever sau celor care au disfuncții ale glandelor endocrine, inclusiv glanda tiroidă și glanda pituitară, sau copiii care au producția complicată a unui șir de hormoni importanți este tensionată. Sau aceste medicamente nu sunt în vânzare. Deloc.
Cu alte cuvinte, nu mai este vorba doar de faptul că să ajungi la un medic specialist este un sport aparte pentru cei răbdători și cu încredere în sine, dar deja cu o rețetă elementară , un antibiotic banal prescris de un terapeut sau pediatru obișnuit, nu mai poate fi obținut la farmacie. Sau îl obții, dar trebuie să alergi prin farmacii sau să așteptați livrarea comenzii. Și aceasta este o nouă formă de competiție pe care au inventat-o pentru cetățenii lor autoritățile franceze sau, mai larg, cele europene.
Elitele politice și economice naționale și supranaționale au convins atât de mult timp populația aflată sub jurisdicția lor de faptul că nu există alt globalism decât „globalismul fericit”, încât s-a ajuns la următoarele: aproximativ 85 la sută din producția tuturor preparatelor medicale din întreaga Uniune Europeană, inclusiv linii de producție de creare a moleculelor medicinale, a fost mutată în țările asiatice. În principal în India și China.
A fost mutată pentru că Bigpharma nu este condusă de proști, ci de oameni cu cap pe umeri și destul de inteligenți: ei au calculat în primul rând ce profituri va aduce reducerea costurilor la o producere incredibil de ieftină (comparativ cu UE), și, în al doilea rând, acțiunile lor se încadrau absolut în agenda industrială ”verde”.
Da, uzinele și fabricile farmaceutice lasă după sine multe deșeuri. Și de ce ar trebui să fie eliminate aceste deșeuri în Europa, atât de scumpă pentru astfel de acțiuni? Pentru a reduce profiturile - fie înainte, fie după plata impozitelor?
Nu-i faceți să râdă pe uncheșii bogați, obișnuiți cu marje amețitoare, cu întrebările voastre naive.
Dar nu ignorați nici criza resurselor energetice, care sub „globalismul fericit” este mai globală ca niciodată. Iar producția farmaceutică (ca una dintre ramurile cu un consum destul de mare de energie), chiar dacă a fost transferată în Asia, nu a putut să o evite. Ritmul producerii medicamentelor a încetinit.
Cine este vinovat?Sigur că medicii care prescriu medicamente tot timpul, inclusiv antibiotice.
Ce-i de făcut?Să fie prescrise medicamente doar în cazuri de necesitate absolută.
Iar populația - să nu se îmbolnăvească și, cel mai important, să nu facă febră, pentru că și în privința celui mai simplu antipiretic paracetamol (inclusiv în doze pediatrice) se înregistrează aceeași tensiune, pardon, les tensions d'approvisionnement.
De altfel, este mai bine să nu se pună speranțe nici în ceaiul fierbinte cu lămâie, baia caldă și alte remedii populare pentru a opri simptomele răcelii.
Franța - cândva absolut și la o sută de procente suverană în privința producției de energie electrică - astăzi importă această electricitate 213 zile pe an. Despre acest lucru a comunicat cu tristețe „Figaro”, mai trăind cu nostalgia fostei puternicii.
Între timp, ”Monde” afirmă că riscul ca în această iarnă să apară întreruperi de curent este mai mare decât oricând și că, dacă mai înainte tot felul de specialiști în PR le recomandau oficialilor să folosească expresia (pentru a nu-i îngrijora o dată în plus pe francezi și a nu le împovăra psihicul colectiv) „reducerea tensiunii în rețea”, atunci astăzi îi îndemn pe aceiași conducători să privească adevărul în față.
Încă la începutul lunii noiembrie, agenția Bloomberg menționa caustic: „Nu ar trebui să fie acuzat Putin pentru ceea ce se întâmplă în energetica franceză. Acest gol francezii l-au marcat singuri în propria poartă”. Și a adăugat că producția fostelor cândva „perle ale energiei naționale – centralele nucleare – a fost din nou revizuită înspre reducere”.
În pofida încercărilor de convingere, a rugăminților și cererilor insistente de a grăbi punerea în funcțiune a reactoarelor oprite pentru lucrări profilactice, responsabilii pentru siguranța acestor obiective au răspuns că nu pot și nu au de gând să încalce regulile actuale și că vor pune în funcțiune reactoarele atunci când acelea vor fost gata să funcționeze și nu atunci când de aceasta au nevoie autoritățile.
Dacă iarna va fi rece, adică sub normele de temperatură cu care sunt obișnuiți europenii iubitori (foarte) de căldură, se vor întâmpla, evident, o mulțime de lucruri interesante. De exemplu, Parisul, acest oraș al luminilor, așa cum le place să-l numească romanticilor, ar putea stinge aceste lumini. Pentru că există prea puțină electricitate și sunt prea mulți care vor să o folosească.
Să stai în întuneric cu febră într-o locuință rece și fără posibilitatea de a obține un preparat medical este o perspectivă care era caracteristică anterior țărilor (cum erau numite cu ușor dispreț de aceiași europeni) din lumea a treia.
Drumul către această lume a trei fosta cândva cea mai puternică economie a planetei și însuși ”semimiliardul de aur”, care s-a bucurat de toate beneficiile, l-au parcurs foarte repede - au alergat aproape cu viteză de sprinter. Dar cât va dura calea pe această scară înapoi în sus, nimeni nu are habar și chiar le este frică să se gândească la asta.