În unul dintre cele mai vechi orașe din lume - sau, așa cum i se mai spunea în vechile manuscrise arabe, în Perla Orientului – vor veni conducătorii statelor membre OCS, statelor observator, partenere și șefii unor organizații internaționale și regionale influente, motiv pentru care întrunirea promite să fie una dintre cele mai mari și mai bogată în evenimente din acest an.
Ce schimbări globale ar putea să simtă lumea în urma summitului de la Samarkand – citiți în materialul lui Vadim Pavlov pentru Sputnik.
Noua ordine mondială
Ultimele summituri OCS, pe fondul pandemiei de COVID-19, au avut loc în format online. Evenimentul care este așteptat la Samarkand va avea loc pe viu, față în față, și va beneficia de prezența tuturor liderilor țărilor membre ale organizației - India, Kazahstan, China, Kârgâzstan, Pakistan, Rusia, Tadjikistan și Uzbekistan.
În afară de aceștia, urmează să participe la summit președinții statelor observator - Belarus, Iran și Mongolia. Este așteaptă de asemenea și sosirea oaspeților de onoare - liderii Azerbaidjanului, Armeniei, Turkmenistanului și Turciei. Plus reprezentanți ai ONU, ESCAP, CSI, UEEA, CSTO, ECO și ai altor organizații internaționale și regionale.
Acest eveniment este extrem de propice. Pe fondul sancțiunilor fără precedent, a presiunilor politice și de altă natură din partea Occidentului asupra celor care nu sunt de acord cu viziunea sa asupra ordinii mondiale, țările Eurasiei declară în mod direct că existența unei lumi unipolare nu mai este posibilă, la fel ca și supunerea indiscutabilă față de așa-numitul „miliard de aur”
Este important de înțeles că această inițiativă nu aparține în exclusivitate Rusiei, pe care Occidentul încearcă cu disperare să o izoleze, inclusiv prin sancțiunile sale ilegitime.
Este suficient de afectată și China, împotriva căreia, potrivit ultimelor informații ale Reuters, pe lângă elementele anterioare ale războiului comercial, administrația președintelui american Joe Biden intenționează să impună noi sancțiuni în domeniul tehnologiilor. Sunt așteptate deja din luna viitoare.
Are partea lui și Iranul, care trăiește sub sancțiuni de zeci de ani și a căror listă este actualizată cu regularitate (de exemplu, pentru că ar furniza, chipurile, drone către Rusia). Teheranul se confruntă permanent cu lipsa de siguranță a Occidentului. Între altele, acest lucru este demonstrat clar de retragerea unilaterală a SUA din „acordul nuclear”.
În general, se poate costata că situația actuală din lume legată de instabilitatea geopolitică și de țările „Occidentului colectiv” care s-au identificat cu rolul de „polițist mondial”, fac din OCS cea mai importantă uniune capabilă să ofere o alternativă modelului occidental de existență.
Și asta se întâmplă într-adevăr: Organizația pentru Cooperare de la Shanghai este astăzi un soi de magnet care atrage din ce în ce mai mulți membri noi care doresc să aibă un sprijin internațional pe fundalul unei turbulențe geopolitice tot mai mari.
Astfel, la summitul de la Samarkand este așteptată aderarea Iranului la OCS (în timp record - toate procedurile au fost finalizate în doar un an). Va fi lansat procesul de tranziție a Belarusului de la statutul de observator la statutul de membru cu drepturi depline al organizației. Este planificată examinarea și aprobarea un număr mare de state în diferite stări de dialog – în afară de cele numite mai sus, este vorba de Azerbaidjan, Armenia, Bahrain, Egipt, Cambodgia, Qatar, Maldive, Myanmar, Nepal, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită și Siria.
O companie impresionantă de doritori să se alăture „alternativei estice”, nu-i așa?
Ce-i propune OCS lumii?
Dacă anterior Organizația pentru Cooperare de la Shanghai putea fi considerată de comunitatea internațională ca un fel de asociație care își propune drept scop soluționarea problemelor teritoriale și asigurarea comună a securității frontierelor, astăzi OCS este pe cale să devină un bloc alternativ major - „Estul colectiv”.
Teritoriul total al țărilor membre ale organizației constituie peste 34 de milioane de kilometri pătrați (aproximativ 60% din teritoriul Eurasiei), populația totală este de aproximativ 3,4 miliarde de oameni (jumătate din populația lumii), PIB-ul total (al statelor membre plus Iran) este de 23,5 trilioane de dolari (un sfert din PIB-ul mondial).
În afară de aceasta, în timp ce țările occidentale se isterizează din cauza deficitului tot mai mare de materii prime, din OCS fac parte țări lider în ceea ce privește bogăția de materii prime, ceea ce înseamnă că organizația este autosuficientă și are un potențial uriaș de resurse (și alți lideri de pe piețele energetice, cum ar fi Arabia Saudită, Qatar, Emiratele Arabe Unite etc. tind să adere la OCS).
Acest lucru, de altfel, poate fi apreciat și ca un dezacord al lor cu „modelul occidental” de existență. Un exemplu concludent este turneul din iulie al președintelui american Joe Biden în Orientul Mijlociu. Atunci, liderul Statelor Unite a ajuns în Arabia Saudită și (după cum se pare că a considerat), în calitate de suzeran al statului din Orientul Mijlociu, i-a cerut ca Riadul să crească drastic producția de petrol pentru a rezolva problemele energetice ale Occidentului, însă nu a găsit de cuviință să țină seama de interesele arabilor. De aceea este logic că, după un refuz drept răspuns la cererea SUA, Riadul și-a exprimat dorința de a obține sprijin internațional.
Cel mai probabil, țările care doresc să se alăture OCS văd în organizație o dezvoltare logică a sistemului de relații interstatale. Degradarea structurii lumii moderne se vede cu ochiul liber - aproape toate instituțiile internaționale au fost puse, într-un fel sau altul, la cheremul „Occidentului colectiv”.
În diverse structuri internaționale (inclusiv ONU) este o mare debandadă. Un exemplu este concluzia Curții Internaționale de Justiție că declarația de independență a Kosovo nu contravine normelor dreptului internațional. Mai departe, amintesc, nu a urmat nicio reacție adecvată la bombardarea Iugoslaviei de către NATO fără sancțiunea respectivă a ONU - pur și simplu, cum se spune, „au lăsat-o baltă”.
Un alt exemplu este ignorarea sfidătoare a oprimării populației de limbă rusă din Țările Baltice și din Ucraina. Ne putem aminti, de asemenea, ignorarea de către CEDO a cererilor și plângerilor locuitorilor din Crimeea și Donbass în privința Kievului.
De fapt, există un număr inimaginabil de astfel de exemple și altele noi apar cu regularitate. Structurile parcă funcționează, dar în marea majoritate a cazurilor fac acest lucru în interesul „Occidentului colectiv”.
Și în momentul când, să spunem așa, statele „defavorizate” văd situația creată, când nu vor să accepte dictatul Occidentului și ignorarea dreptului internațional de către un grup de state de dragul propriilor interese, atunci dorința lor de a deveniți parte dintr-o uniune alternativă edificată pe respect reciproc și bună vecinătate, este pe deplin justificată.
Anume de aceea platforma OCS atrage din ce în ce mai mult atenția comunității mondiale „disidente”. Și anume de aceea ar avea rost să așteptăm de la summitul de la Samarkand o anumită declarație (poate nu directă, dar bazat pe deciziile și documentele adoptate), care să demonstreze condamnarea generală a politicii nelegitime, unilaterale de sancțiuni a Occidentului și a apucăturilor sale neocoloniale.
Necesitatea de a schimba sistemul de relații internaționale, egalitatea universală și lipsa neocolonizatorilor dornici să dicteze lumii cum ar trebui să trăiască (cu amestec direct în afacerile interne ale statelor indezirabile) – iată ce este atractiv la OCS, la ușa căruia, în ajunul summit-ului de la Samarkand, bat un număr mare de țări.
China nu mai este neutră?
Lumea s-a obișnuit cu politica de neutralitate urmată de China. Inclusiv în chestiunile despre operațiunea militară specială din Ucraina, și în problema apartenenței Crimeii, și în chestiunile privind statutul juridic internațional al Abhaziei, Osetiei de Sud, RPD și RPL, și în multe altele.
Însă recentele declarații ale lui Li Zhanshu, președintele Comitetului permanent al Congresului Național al Poporului (cu alte cuvinte - spicherul Parlamentului) în timpul vizitei sale în Rusia, te fac să crezi că China este acum pregătită să recunoască nevoia de modernizare a ordinii mondiale.
Iată, pentru înțelegere, câteva teze ale domnului Zhanshu:
„În chestiunile care reprezintă interesele vitale ale Rusiei, oferim întotdeauna sprijinul și înțelegerea noastră. De exemplu, în chestiunea Ucrainei. Vedem cum SUA și aliații lor din NATO își consolidează prezența în perimetrul Rusiei, amenință serios securitatea națională și securitatea vieții cetățenilor ruși. Avem o atitudine de înțelegere deplină a tuturor măsurile luate de Rusia pentru protejarea acestor interese cheie și oferim asistența noastră.”
„Consider că esența crizei ucrainene este o respingere demnă din partea Rusiei în privința provocării americane. SUA vor să-și mențină dominația în lume și din această cauză organizează, prin tot felul de tertipuri, presiune și descurajare dublă împotriva noastră (Rusia și China)”.
„Lupta noastră împotriva lor va fi îndelungată, dificilă, pe termen lung. SUA nu-și vor opri prea ușor provocările. Nici noi nu ne vom împăca cu asta, nu vom ceda provocărilor.”
„În contextul sancțiunilor americane împotriva dumneavoastră și împotriva noastră, unele dintre sferele noastre comune de cooperare, într-adevăr¸ devin treptat mai vulnerabile, dar cred că nu ar trebui să oprim cooperarea doar pentru că ne este frică de sancțiuni. Nu este corect. Trebuie să aplicăm un nou format de cooperare.”
Acceptarea faptului privind necesitatea unor schimbări fundamentale în sistemul relațiilor internaționale de către un jucător atât de important pe arena internațională cum este RPC poate fi interpretată ca un semnal foarte clar dat Occidentului, că în Eurasia se creează un nou model de securitate și cooperare internațională.
De altfel, președintele chinez Xi Jinping va părăsi China pentru prima dată în mai bine de doi ani pentru a participa la summit și a se întâlni cu liderii statelor membre OCS. Ziarul german Handelsblatt afirmă că principalul său obiectiv este o întâlnire cu președintele Federației Ruse, Vladimir Putin. Iar publicația consideră că acesta este încă un semnal al sprijinului Beijingului pentru Rusia.
Și după cum vedem, există tot mai multe semnale. Și ele devin din ce în ce mai clare și distincte.
Este interesant că toate acestea se întâmplat chiar în ajunul OCS, ceea ce cu adevărat ne face să credem că Beijingul este pregătit de acțiuni decisive. Și este destul de probabil ca anume acest subiect să devină unul cheie la viitorul summit - consolidarea rolului Organizației pentru Cooperare de la Shanghai pe fundalul crizei globale în structura relațiilor internaționale.