Bancul despre submarinul din stepele Ucrainei a căpătat conotații noi zilele trecute. Pe fundalul contraofensivei evident eșuate, a morții fără sens a grupului de desant care a încercat să atace centrala nucleară Zaporojie, a pierderilor uriașe de efectiv și tehnică ucrainene, Washingtonul a trebuit să inventeze de urgență ceva.
”Dar să nu o pornim oare din alt capăt?” - s-au gândit strategii americani, uitându-se la harta Rusiei. Rusia, după cum se știe, este mare. Capătul s-a dovedit a fi departe – tocmai la Oceanul Pacific. Șapte mii și jumătate de kilometri despart Donețkul de Kurile. Nouă fusuri orare. Dar când le-au încurcat astfel de fleacuri partenerilor noștri americani? Analiștii militari ai SUA au început să discute cu toată seriozitatea dacă nu ar fi cumva cazul ca ei să deschidă un al doilea front ucrainean în Orientul nostru Îndepărtat.
„Occidentul subestimează puterea flotei militare a Rusiei”, constată cu tristețe fostul consilier al viceministrului Marinei SUA, ofițerul naval în retragere Seth Cropsey. Și doar Rusia își modernizează în permanență flota, își consolidează bazele, inclusiv cele din Marea Ohotsk. Ea, se îngrijorează Cropsey, „ar putea exercita presiuni asupra coaliției americane din regiunea Indo-Pacific”.
Articolul amplu al analistului militar este postat pe portalul Asia Times înregistrat în Hong Kong. Cropsey deplânge faptul că pe parcursul conflictului ucrainean Flota Rusă „a suportat mai puține pierderi de luptă decât orice alt instrument de putere dură” și propune să fie îndreptată situația, trecând la o confruntare cu Rusia în Oceanul Pacific.
Organizarea unor amenințări la adresa Flotei ruse din Orientul Îndepărtat ar trebui să amplifice dificultățile privind desfășurarea operațiunii speciale în Ucraina. Logica este următoarea: din moment ce ucrainenii se epuizează, să punem presiune asupra Rusiei în regiunea Pacificului, poate că va ieși ceva din asta.
Sigur, este clar că Ucraina nu are nicio treabă aici. Adevărata problemă este că operațiunea specială a Rusiei i-a stricat planurile Washingtonului în privința unei provocări ample împotriva Chinei.
Încă acum un an, establishment-ul american discuta deschis planurile sale de „descurajare” a Rusiei și Chinei. „Va face față oare America unui război pe două fronturi?”, se întreba atunci comunitatea de experți - și și-a răspuns singură: nu, nu va face.
Atunci a fost inventat un plan cu mai multe mișcări. Ei bine, mai multe mișcări – de fapt doar doi pași pentru a salva hegemonia americană. Mai întâi americanii declanșează un conflict cu Rusia prin intermediul ucrainenilor lor proxy. Rusia pierde rapid, plătește și se pocăiește. În a doua mișcare, americanii îi pornesc împotriva Chinei pe taiwanezii lor proxy. Beijingul pierde și el, plătește și se pocăiește. Washingtonul chefuiește, vasalii săi, înmărmuriți de groază, acceptă totul fără a crâcni, puterile învinse aduc la picioarele lui bani, glorie, petrol, gaze, semiconductori, ei și toate armele lor nucleare la grămadă, astfel încât nimeni să nu îndrăznească vreodată să atenteze la orașul strălucitor de pe deal.
Dintr-o dată însă, lucrurile nu au mers conform planului. Deja în vară, americanii și-au dat seama că mișcarea pusă la cale nu a funcționat. Rusia nu a putut fi învinsă, măcar să aduci tu toate armele din țările NATO în Ucraina. Să începi în această situație confruntarea militară cu China? Pare o nebunie, desigur, dar ce să faci?
„Scepticii nu au dreptate: SUA se pot confrunta cu China și Rusia în același timp”, s-a readaptat din mers The Washington Post. Mișcarea multiplă atât de dorită s-a redus la o singură poziție. „În ciuda scepticismului profund al americanilor cu privire la intervențiilor în străine, notează ziarul, SUA se vor confrunta concomitent cu ambele cele mai mari puteri nucleare de astăzi”.
Strategia, evident, este în stilul „demență și curaj”. Bine dacă între aceste puteri ar exista anumite contradicții. Atunci poate s-ar putea miza pe ele. Dar Rusia și China sunt în cele mai bune relații din istoria lor. Și acestea nu sunt doar interacțiuni comerciale și politice, ci și exerciții comune regulate - inclusiv în astfel de puncte potențial fierbinți precum Marea Japoniei.
Despre potențialul militar comun al Chinei și Rusiei nici nu este cazul să vorbim. Mai ales având în vedere că resursele și tehnologiile noastre, plus producția industrială chineză, permit să fie suplimentat aproape la nesfârșit, ceea ce nu se poate spune despre blocul NATO.
„Modernizarea masivă a ambelor armate (ale Rusiei și Chinei) reduce treptat la zero avantajul Statelor Unite”, se lamentează analiștii militari americani, adăugând că „deși o alianță formală între ele este puțin probabilă, Beijingul și Moscova sunt unite de interese comune în sfera securității, de legăturile în energetică și economice, precum și de un dezgust îndelungat față de ordinea internațională, bazată pe reguli, în frunte cu SUA”. Totul este corect, băieți, mai ales în privința dezgustului.
„Rusia și China au câștigat deja cursa înarmărilor nucleare împotriva Statelor Unite”, afirmă un alt expert american, contabilizând meticulos cantitatea și calitatea focoaselor de ambele părți.
Din punct de vedere militar, aventura globală a Washingtonului este pur și simplu greu de explicat. Cum este posibil în general așa ceva - să întinzi armata și flota americană literalmente prin întreaga lume, de la Philadelphia până la Bosfor, de la Marea Neagră până la Taiwan? Oare forțele armate americane aflate într-o astfel de poziție nu vor aminti de vacă în avion din filmul nemuritor al lui Rogojkin „Particularitățile vânătorii naționale”?
Dar portavocea establishment-ului american, The Washington Post, nu intră în asemenea subtilități. Ei au propria realitate. Știți cum își argumentează ideea de război pe două fronturi? Doar SUA și-au demonstrat deja puterea în fața Chinei și Rusiei. În ciuda Rusiei, au acceptat Finlanda și Suedia în NATO. În ciuda Chinei, au trimis mumia lui Nancy Pelosi în Taiwan. Aceasta este o victorie clară, nu-i așa?
Gluma-i glumă, dar „șoimii” americani sunt pe deplin de capabili să îngăimeze din această pregătire de atac informațională o nouă provocare în Orientul nostru Îndepărtat. Ne amintim de istorie. În timpul războiului din Crimeea , navele de război britanice și franceze se băgau, de asemenea, activ la Petropavlovsk. Este o poezie minunată a lui Constantin Simonov despre acest episod uitat al acțiunilor militare, se numește „Locotenentul”. Tot atunci a fost capturată de către britanici una dintre insulele Kuril, a fost a lor timp de câteva luni. Ideea de a lupta împotriva Rusiei pe mai multe fronturi simultan se află chiar în subconștientul partenerilor noștri.
La ce să ne așteptăm astăzi în Orientul Îndepărtat? În primul rând, la război informațional. Mass-media anglo-saxonă va transmite de peste tot că Rusia invadează ceva în regiunea Pacificului, amenință pe cineva acolo și în general se poartă urât. Acest cor răsunător va însoți toate exercițiile militare ale flotei noastre și celei chineze.
Asigurarea informațională a diversiunilor și provocărilor americane va continua în cheia obișnuită: „Rusia este de vină pentru toate”.
În al doilea rând, americanii se vor băga în strâmtoarea Taiwan, îi vor provoca pe tovarășii chinezi și îi vor activiza pe taiwanezii lor proxy. Departamentul de Stat tocmai a aprobat furnizarea de arme americane către Taiwan. Valoarea tranzacției este de peste un miliard de dolari. Plus încă și radare americane. Plus partizanii. Totul este gata pentru incendierea unui nou punct fierbinte.
Și, în sfârșit, americanii ar putea organiza exerciții ample în imediata apropiere a granițelor noastre. Același Seth Cropsey a descris deja un întreg plan. Pentru început, ar fi bine să fie organizate în Marea Ohotsk, nu departe de bazele submarinelor noastre echipate cu arme nucleare, ample exerciții antisubmarin cu participarea navelor de război americane și japoneze.
Nu doar atât, „Washington ar putea chiar să includă în aceste exerciții unul dintre grupurile sale expediționare de lovitură, simulând atacuri de desant asupra pozițiilor rusești în Sahalin și Insulele Kurile”, continuă Cropsey: „În așa fel SUA își vor demonstra capacitatea de a exercita presiune asupra mijloacelor rusești „ale celei de a doua lovituri nucleare” „Acest lucru va forța Rusia să disloce forțele militare în Orientul Îndepărtat și să-și reducă puterea de luptă în Ucraina”.
Mai pe scurt, armata americană trebuie să deschidă urgent un al doilea front ucrainean - de preferință mai aproape de Taiwan, pentru a nu se ridica de două ori, cum se zice. Nu există nicio îndoială că vor pierde acolo la fel de incompetent ca și în primul.