De asemenea sunt desființate miturile despre forța armamentelor occidentale, care sunt livrate masiv regimului de la Kiev și nu au practic niciun efect asupra desfășurării demilitarizării și denazificării.
Pe 21 august, ministrul rus al Apărării, Serghei Şoigu, a declarat că în mâinile specialiștilor au ajuns aproape toate mostrele de armamente furnizate de SUA Ucrainei - sistemul de rachete cu lansare multiplă HIMARS (MLRS) , Stinger MANPADS, obuziere M777, sisteme antitanc Javelin și NLAW, pe care armata ucraineană le-a abandonat pe poziții cu sutele. Printre trofeele capturate sunt multe vehicule blindate și armamente de infanterie.
Serghei Șoigu a menționat că SUA și alte țări NATO îi livrează Ucrainei în temei „tot felul de vechituri”, iar tehnică într-adevăr nouă este foarte puțină. Specialiștii ruși studiază cu succes modelele occidentale capturate, pentru a lupta mai eficient cu ele. Nu există nici un fel de „miracole” tehnologice acolo. Armele occidentale se remarcă printr-o siguranță redusă (aici Șoigu a menționat în mod special sistemele antitanc Javelin și obuzierul remorcat M-777) și sunt semnificativ inferioare analogilor rusești în ceea ce privește caracteristicile de luptă. De exemplu, ATGM ”Kornet” lovește ținte la o distanță de două ori mai mare (până la 5500 m ziua și până la 3500 m noaptea) decât Javelin (până la 2500 m).
Potrivit publicației americane Politico, Washingtonul nu dezvăluie informații complete cu privire la livrările de armamente către Ucraina, o parte din informațiile despre ajutorul militar transmis fiind pur și simplu ascunsă. Astfel, Pentagonul a confirmat integrarea rachetelor antiradar AGM-88 HARM în complexul de armament al avioanelor de luptă MiG-29 al Forțelor Aeriene Ucrainene abia peste două săptămâni de la utilizarea lor în Donbass.
Pomparea fățișă și ascunsă a armamentelor occidentale către regimul de la Kiev nu va schimba obiectivele și dinamica operațiunii militare speciale rusești, nu va restabili mitologia desființată privind superioritatea tehnologică a Statelor Unite și NATO. Zelul excesiv al Occidentului colectiv în privința livrărilor (război proxy cu Rusia) nu poate decât să extindă cadrul geografică al operațiunii militare speciale - dincolo de teatrul de luptă ucrainean.
Minunea nu s-a întâmplat
Prima dezamăgire serioasă pentru FAU a fost sistemul de rachete antitanc Javelin FGM-148 ATGM. Către începutul anului 2022, regimul de la Kiev a primit câteva sute de complexe „în vogă”, iar după 24 februarie - încă șapte mii. Chiar și în conformitate cu rezultatele testelor de verificare ale firmei producătoare Raytheon, din 11 lansări ale FGM-148 asupra țintei staționare, doar trei s-au încheiat cu nimicirea ei.
Statistica generală privind utilizarea pe câmpul de luptă în Ucraina este și mai deprimantă. În lupta împotriva tancurilor rusești, focosul tandem al rachetei americane a distrus blocurile de protecție dinamică, a provocat daune unor detalii, însă armura a rezistat atacului. Echipajul și mașina, de regulă, rămâneau în stare de luptă. Cu cât sunt mai dificile condițiile de utilizare (infrastructura urbană, fumul), cu atât este mai mică eficiența Javelinelor.
O duzină de manipulări pregătitoare (obligatorii) înainte de lansare, inacceptabile în focul luptei, nesiguranța bateriilor și a electronicii, i-au dezamăgit rapid pe operatorii ucraineni. În afară de aceasta, un număr semnificativ de Javeline livrate au fost capturate sau distruse de loviturile rusești în depozite – departe în spatele operațional.
O mulțime de complexe FGM-148 „au intrat” pe piața neagră a Europei, Asiei și Africii (costul unui ATGM cu șase rachete este de 600 de mii de dolari). Evident, cele mai bune episoade de utilizare în luptă a Javelinelor au rămas în 2003, când trupele americane au folosit complexul împotriva tancurilor irakiene T-55 învechite din punct de vedere tehnologic.
Către începutul lunii august, ”s-a dezumflat” o altă „minune” americană, Forțele Armate ale Ucrainei au pierdut jumătate din HIMARS MLRS livrate (șase lansatoare) și peste 200 de rachete pentru ele.
Obuzierele remorcate M-777 s-au dovedit a fi și mai vulnerabile pentru focul de contrabaterie al trupelor rusești. Explozia apropiată (fragmente) a proiectilelor scot rapid din funcțiune M777, iar reparația pe teren este imposibilă. Până la începutul lunii august, FAU au pierdut 33 de obuziere M777 din cele 107 transmise anterior de Statele Unite. În ultimele 24 de ore, artileriştii ruşi au nimicit încă două obuziere M-777 în regiunea Dnepropetrovsk.
Tunul autopropulsat german de 155 mm Panzerhaubitze-2000 este considerat în Occident unul dintre cele mai performante tehnologic și eficiente sisteme de artilerie din lume. De la începutul verii, Forțele Armate ale Ucrainei au primit aproximativ 20 de asemenea instalații (cu o rază de acțiune de 30-40 km). În pofida mitologiei NATO, tunurile autopropulsate PzH-2000 nu au schimbat cursul acțiunilor de luptă în Donbass, ca să nu mai vorbim de desființarea armatei ruse „în 20 de zile”, așa cum a promis Kievul anterior.
Numărul limitat tehnologic de focuri (până la 100 pe zi), instabilitatea sistemului la schimbul de temperaturi („neamțul” nu va supraviețui iernii ucrainene), greutatea semnificativă (peste 55 de tone) și dimensiunile care-l demască în teren determină echipajele de artilerie ale FAU nu atât să tragă, cât să ascundă PzH-2000 în păduri de focul artileriei rusești (aproximativ 60 de mii de obuze pe zi).
Sistemul rusesc de rachete cu autopropulsare similar „Coaliția-SV” este semnificativ mai performant decât Panzerhaubitze-2000 german în ceea ce privește automatizarea, siguranța, precizia și raza de acțiune (până la 80 km).
Dronele turcești de recunoaștere și atac Bayraktar TB2 după 24 februarie au fost criticate de toată lumea, în teatrul ucrainean al acțiunilor de luptă ele sunt o țintă ușoară pentru sistemele rusești de rachete antiaeriene ”Tor-M2”. „Portdrapelele” (așa se traduce din turcă Bayraktar) strălucesc puternic pe ecranele radarelor, nu reacționează la radiațiile radar și, de regulă, efectuează primul și ultimul zbor.
În jumătate de an au fost doborâte sute de ”Bayraktare”, iar în total - 1796 de UAV-uri ale FAU, inclusiv americane de bataj (până la 30 de minute) – dronele kamikaze Switchblade 300 (cuțit pliabil), concepute pentru distrugerea efectivului și tehnicii blindate ușoare (la o depărtare de pana la 40 km). Anterior, Switchblade 300 ușoare (inutile) au fost folosite împotriva talibanilor în Afganistan, unde nu au schimbat deloc situația Și în teatrul ucrainean al acțiunilor de luptă suta de „cuțite pliante” americane practic nu au nicio influență. Ca și cele zece drone kamikaze „antitanc” Switchblade 600 promise Kievului, care nu au intrat încă în dotarea armatei în SUA (trec testările).
Reporterul ziarului francez Le Figaro în Kramatorsk menționează că în Donbass „realizările tehnologice furnizate de Statele Unite sau Europa, precum tunurile autopropulsate Caesar, obuzierele M-777 sau lansatoarele de rachete HIMARS, rămân deocamdată promisiuni îndepărtate”. Occidentul înțelege: regimul de la Kiev este condamnat, Forțele Armate ale Ucrainei sunt stoarse, incapabile de acțiuni ofensive, se îndreaptă în derivă spre un final catastrofal. SUA și NATO încearcă disperate să salveze „proiectul ucrainean”, însă nu există miracole pe câmpul de luptă cu Rusia.