Partidului Conservator îi place ideea. Unii îl consideră pe Johnson „o rușine a națiunii”, însă este destul de potrivit pentru rolul de principalul luptător împotriva Rusiei. Despre perspectivele de carieră ale excentricului politician britanic citiți în materialul RIA Novosti.
”Șoimul” Occidentului
Noul secretar general al NATO urmează să fie ales în 2023. Conform The Telegraph, Boris Johnson este potrivit pentru această funcție datorită poziției sale active antirusești. În afară de aceasta, după cum afirmă fostului ministru pentru Brexit David Johnson, anume tizul său a fost cel care a convins Suedia și Finlanda să depună cerere pentru aderarea la alianță.
Partidul Conservator susține inițiativa. Potrivit lui Richard Drax, reprezentantul conservator în Comisia parlamentară pentru apărare, Johnson este un britanic remarcabil. Mai ales că el se poate baza pe potențialul de lobby al Kievului. Nu e de mirare că uneori este numit Johnsoniuk – ucrainenilor le este foarte apropiat. Pe site-ul oficiului președintelui a apărut chiar și o petiție în care este cerut să fie numit prim-ministru al Ucrainei.
În calitate de secretar general al NATO, Johnson va fi util în primul rând Statelor Unite, care așteaptă de la aliații europeni mai multă determinare în lupta împotriva Rusiei. Mass-media occidentală a menționat în repetate rânduri că multe state UE fie că se pronunță în favoarea dialogului cu Moscova, fie se distanțează demonstrativ de conflictul ruso-ucrainean. Perseverența și excentricitatea lui Johnsoniuk vor fi tocmai la țanc și le vor determina să-și schimbe poziția.
În favoarea britanicului este și faptului că acesta a promis că va crește cheltuielile de apărare ale țării către 2030 - de la două la 2,5 procente din PIB, subliniază Mirror. Alianței îi convine dacă el va continua să obțină acest lucru și în rolul de secretar general - și nu numai de la Londra, ci de la toți membrii NATO.
Dezbinarea internă
Johnson ar putea deveni al patrulea șef NATO din Marea Britanie, dar mai sunt și alți candidați. În 2021, instituțiile media i-a numit printre concurenți pe foștii lideri ai Germaniei, Croației, Lituaniei și Estoniei: Angela Merkel, Kolinda Grabar-Kitarovic, Dalia Grybauskaite și Kersti Kaljulaid. Aici intervine politica occidentală a egalității de gen - este timpul ca și NATO să fie condusă de o femeie.
Pentru premierul plecat al Marii Britanii cu siguranță vor vota Canada, Polonia, România, Țările Baltice, Cehia, Croația și alte țări rusofobe. Însă chestiunea nu este nici pe departe decisă. După cum s-a exprimat fostul șef al Armatei britanice Richard Dannat, acest om este o „rușine națională”. Iar în străinătate despre el gândesc adesea și mai rău.
Împotriva lui Johnson s-ar putea pronunța liderii Uniunii Europene. De exemplu, The Telegraph se îndoiește că președintele francez Emmanuel Macron - principalul susținător al integrării europene - îl va sprijini pe omul care a scos Londra din UE. Și cancelarul german Olaf Scholz care, sub diferite pretexte, stăvilește livrările masive de tehnică militară către Kiev, la fel, nu este entuziasmat de perspectiva de a-l vedea pe Johnson în fotoliul de șef al NATO.
Și mai complicate sunt lucrurile cu președintele turc Tayyip Recep Tayyip Erdogan. Procesul de admitere a Suediei și Finlandei în NATO nu a fost încă finalizat - Ankara cere în schimbul consensului avioane de luptă americane și extrădarea kurzilor. Apariția la negocieri a lui Johnson, care a scris poezioare insultătoare despre liderul turc, evident nu va simplifica situația. În același timp, Turcia dispune de a doua ca mărime armată din blocul militar.
Potrivit statutului NATO, secretarul general este ales în unanimitate. În practică, acest lucru se realizează prin intermediul contactelor diplomatice informale. De exemplu, în 2009, Ankara a fost împotriva lui Anders Fogh Rasmussen, dar nu a recurs la drept de veto.
Dușmanul principal
Actualul șef NATO, Jens Stoltenberg, trebuia să demisioneze deja anul acesta, dar din cauza crizei din Ucraina alianța a decis să mai aștepte. Stoltenberg este acuzat de indecizie. El nu numai că s-a pronunțat pentru dialogul cu Rusia, ci și a refuzat să închidă spațiului aerian deasupra Ucrainei - mulți de la Kiev au apreciat acest lucru drept trădare.
La sfârșitul lunii iunie, la Madrid a avut loc summitult NATO, la care Moscova a fost numită „cea mai semnificativă și directă amenințare la adresa securității aliaților”. În această situație, alianța are nevoie evident de cineva mai radical decât actualul secretar general, spun experții intervievați de RIA Novosti.
Johnson conduce grupul de țări din Europa care insistă ca Ucraina să lupte cu Rusia până la victorie – adică până la revenirea în granițele de la 1991, subliniază Tatiana Parhalina, președintele Asociației de Cooperare Euro-Atlantică, director adjunct al INION RAN.
"Secretarul general va coordona membrii alianței și va propune propriile soluționări ale problemelor. Dacă până în toamna lui 2023 Occidentul va avea nevoie în continuare de un susținător al confruntării dure cu Moscova, alegerea lui Johnson este destul de probabilă", menționează ea.
Excentricitatea lui Johnson va aduce o atmosferă de sărbătoare în alianță, însă nu toată lumea se va bucura de asta, consideră Fiodor Lukianov, redactor-șef la ”Rusia în politica globală”. "Johnson sprijină activ Ucraina. Determinarea sa le oferă unora încredere, iar pe alții îi sperie, pentru că nu toată lumea este gata să se bage în mijlocul focului. Alegerea lui Johnson nu va schimba în niciun fel atitudinea NATO față de Rusia, întrucât în rolul de secretar general el nu va avea funcționalitatea necesară, însă va putea polariza participanții la bloc", a subliniat politologul.
Pe de altă parte, aparatul birocratic al NATO îl va ține în frâu pe Johnson și nu va permite ca particularitățile sale de caracter - voluntarismul, neglijarea convențiilor și cinismul - să prevaleze asupra intereselor strategice ale alianței.