Excluderea exclusiviștilor: Putin a învinuit Occidentul de rasism și neocolonialism

Chiar și mulți dintre criticii Occidentului, și de la noi, și din străinătate, afirmă deseori că, din păcate, Rusia nu are nimic de oferit lumii - în sensul noilor idei și a unei imagini a viitorului.

Evident, este bine să critici, dar ce propuneți voi să fie construit în locul modelului anglo-saxon eșuat de globalizare? Acum ceva timp, Vladimir Putin a promis că va răspunde la această întrebare într-un articol sau un discurs special, dar deocamdată el a revenit pentru a treia oară în ultimele săptămâni, într-un fel sau altul, la subiectul apropierii unei noi ere, de parcă s-ar pregăti, ar face o schiță pentru un viitor discurs.

Iată și miercuri, în discursul ținut la forumul Agenției pentru Inițiative Strategice de promovare a noilor proiecte „Idei puternice pentru un timpuri noi”, președintele a vorbit iarăși despre noua ordine mondială, despre faptul că „transformările cu adevărat revoluționare iau o amploare tot mai mare”:

„Aceste schimbări grandioase sunt, evident, ireversibile. Și atât la nivel național, cât și la nivel global, are loc o constituire a bazelor, principiile unei ordini mondiale armonioase, mai juste, orientate social și mai sigure - o alternativă celei existente sau, am putea zice, ordinii mondiale unipolare existente până acum, care devine prin caracterul său, fără îndoială, o frână pentru dezvoltarea civilizației”.

Putin critică demult proiectul atlantic al globalizării, însă în ultimul timp face acest lucru tot mai dur:

„Modelul dominației totale a așa-zisului miliard de aur este nedrept. De ce acest „miliard de aur” al întregii populații a planetei trebuie să domine asupra tuturor, să-și impună propriile reguli de comportament bazate pe iluzia exclusivității? El împarte popoarele în prima și a doua categorie, prin urmare, este în esența sa rasist și neo-colonială, iar ideologia globalistă așa-zis liberală care se află la baza sa capătă din ce în ce mai mult trăsături ale totalitarismului, împiedicând căutările creative, edificarea istorică liberă.

Se creează impresia că Occidentul pur și simplu nu poate oferi lumii propriul său model al viitorului. Da, desigur, acest „miliard de aur” nu a devenit întâmplător „de aur”, a obținut multe, dar și-a ocupat pozițiile nu numai datorită unor idei pe care le-a realizat - în mare măsură și-a ocupat pozițiile din contul jefuirii altor popoare și în Asia, și în Africa. Cum altfel - așa a și fost: Iată India cât a fost jefuită. De aceea astăzi elitele acestui „miliard de aur” sunt panicate de teama că alte centre de dezvoltare mondială ar putea să-și prezinte propriile variante de dezvoltare. Dar oricât s-ar strădui elitele occidentale și supranaționale să păstreze ordinea existentă a lucrurilor, vine totuși o nouă eră, o nouă etapă în istoria mondială.”

Adică, „miliardul de aur” nu pornește doar de la ideea propriului exclusivism - ideologia sa este rasistă, neocolonialistă și devine treptat totalitară. Putin nu numai că condamnă liberalismul globalist, adică teoria despre singura doctrină corectă, viitorul luminos al întregii omeniri - el repetă parțial acuzațiile care au fost rostite de liderii noștri în perioada sovietică. Atunci nu exista termenul „globalizare” și Occidentul era numit pur și simplu „imperialiștii”, dar iese că Putin calcă pe urmele ideologiei și propagandei comuniste? Și au dreptate cei (mai ales în SUA), pentru care nu există nicio diferență între URSS și Rusia de azi, între Stalin și Putin? Toți sunt ruși, comuniști...

Bineînțeles că nu - cu toată simpatia lui Putin pentru ideile de justiție socială și idealurile comuniste (despre asemănarea cărora cu cele creștine a vorbit în repetate rânduri), el nu poate fi atribuit comuniștilor Nici în politica internă, adică în opiniile asupra organizării societății și statului, nici în politica externă. Pur și simplu ceea ce s-a spus despre Occident în perioada sovietică s-a dovedit a fi adevărat în multe privințe, inclusiv pentru că liderii noștri comuniști se descurcau destul de bine în istoria și geopolitica mondială. Iar de acuzațiile la adresa Occidentului - perfect corecte - aveau nevoie nu doar pentru ca să-și promoveze propriile reprezentări despre organizarea internă corectă a țării noastre, ci și pentru lupta pe scena internațională.

Da, URSS a acționat de-a lungul istoriei sale ca o alternativă Occidentului, ca o lume nouă, diferită, ca o țară în care totul este organizat pe principiul echității, ca o țară care îi propune întregii lumi să o urmeze pe calea către un viitor luminos. Nu vorbim despre cum era totul în realitate în țara noastră, ci despre ideile pe care le promova pe scena internațională. Și în linii mari le promovat cu destul succes - până în momentul în care ea însăși a încetat să mai creadă în ele (nu toți, desigur, ci o parte a elitei - dar asta s-a dovedit a fi suficient).

Noi înșine am renunțat la idealurile comuniste și statul socialist, și acum nu mai contează care a fost motivul principal - imperfecțiunea lor sau a noastră, greșelile lor sau slăbiciunea noastră. Este important ca țara noastră și-a păstrat în lume imaginea de un stat nu doar puternic și independent, ci și îndrăzneț, cu pretenții de lider global, ghidat de idealuri.

Sigur, URSS a îmbinat practic întotdeauna ideologia și pragmatismul, aspirațiile pentru o revoluție mondială (după război - doar pentru extinderea lumii socialismului) și jocul geopolitic abil, însă în lumea non-occidentală imaginea țării noastre a rămas oricum una revoluționară. China și India, Asia, Africa și America Latină - toți vedeau în noi pe cei care îi provoacă pe „puternicii acestei lumi” și cheamă la o lume mai dreaptă.

Și acum, când se încheie era de o jumătate de mileniu a ordinii mondiale occidentale, această amintire despre rolului nostru în istoria secolului al XX este în avantajul nostru. Pentru că întotdeauna am criticat Occidentul pentru rasism și colonialism - și oamenii din lumea non-occidentală care au simțit asta pe propria piele știu că am făcut-o sincer și onest. Paradoxul este că pentru non-Occident noi suntem ”albi”, adică oarecum parte a Occidentului. În același timp, întreaga perioadă sovietică a istoriei noastre indică în mod clar asupra diferenței fundamentale dintre noi și ceilalți oameni occidentali. Faptul că această diferență este mult mai profundă decât ideologică (și a existat întotdeauna), lumea non-occidentală practic nu-l știa și nu-l înțelegea - așa că atunci când URSS s-a prăbușit și țara noastră și-a predat toate pozițiile în lume, popoarele din Sud au crezut că rușii vor deveni acum ca toți ceilalți occidentali.

Dar deja în acest secol, Rusia a provocat din nou Occidentul - mai întâi pur și simplu exprimându-și dezacordul față de lumea unipolară (discursul lui Putin de la München), iar apoi începând deja să edifice structuri multilaterale alternative Occidentului. Da, avem mult mai puțină forță decât în ​​timpurile sovietice - dar și lumea non-occidentală a devenit de atunci mult mai puternică. Și acolo nu doar că ne țin minte ca lideri, dar mai văd și cum acționează și ce spune Vladimir Putin.

Da, nici el, nici Rusia în ansamblu nu oferă lumii non-occidentale o alternativă la proiectul globalist care nu duce nicăieri al anglo-saxonilor, dar deocamdată ceea ce contează este la ce renunțăm, ce recunoaștem ca fiind inacceptabil și nefuncțional. Și le propunem ceilalți să fie de acord cu noi în acest sens - nu pentru că am pretinde să înlocuim hegemonul care este tot mai slab și nu pentru că am chema la edificarea unei noi lumi a „unei singure umanități cu o singură idee”. Nu, noi pur și simplu propunem să facem împreună ceea ce va aduce beneficii tuturor: ca fiecare să-și construiască propria casă, iar toți împreună să elaborăm noi reguli de conviețuire, adică de relații dintre țările noastre-case. Aceasta, desigur, nu este o revoluție la scară globală, însă o propunere extrem de importantă, mai ales într-o situație în care noul turn Babel, neconstruit până la capăt de hegemonul pe cale de plecare, amenință să se prăbușească peste noi toți.

Rusia îi îndeamnă pe toți să-și ia soarta în propriile mâini, adică să devină state responsabile și independente (sau cel puțin să tindă spre asta, ceea ce nu este puțin). Pentru că:

„Numai statele cu adevărat suverane pot asigura o creștere dinamică, pot deveni un exemplu pentru alții în ceea ce privește standardele și calitatea vieții oamenilor, în protejarea valorilor tradiționale și a înaltelor idealuri umaniste, modele de dezvoltare în care persoana nu este un mijloc, ci cel mai înalt scop.

Suveranitatea este libertatea dezvoltării naționale și, prin urmare, a fiecărei persoane în parte: viabilitatea tehnologică, culturală, intelectuală, educațională a statului – iată ce este asta. Și, evident, cea mai importantă componentă a suveranității este o societate civilă responsabilă, activă care gândește în categorii naționale și are o orientare națională.”

Aceste cuvinte ale lui Putin nu se referă doar la Rusia - ele sunt adresate tuturor țărilor lumii, tuturor celor care doresc să-și păstreze poporul, civilizația, celor cărora nu le convine nici cazanul de topire al globalizării, nici postumanismul ca viitor luminos al umanității. Și aceștia constituie, în principiu, majoritatea absolută, incluzând aici o parte considerabilă a locuitorilor țărilor „miliardului de aur”. Până la urmă, problema nu sunt ei, ci elitele lor, care se consideră cu adevărat înzestrate cu dreptul de a „păstori popoarele” și cred în propriul exclusivism. Dar care nu se gândesc la faptul că exclusivismul funcționează și în sens invers - când toți ceilalți te exclud.