BUCUREȘTI, 20 mai - Sputnik. ”Nu România are servicii de securitate ci Sistemul, serviciile de securitate, au o țară numită încă drept România, desi de facto ar trebui să se numească Securistan”, spune, drept concluzie preliminară a analizei postate pe Telegram, avocatul Dan Chitic.
El atrage atenția asupra faptului că, în timp, practic am asistat la dresarea, dacă nu cumva și recrutarea majorității politicienilor. Aceasta s-a făcut aproape oficial prin ceea ce autorul numește ”dresaj” în instituții controlate de către armată și serviciile secrete.
Chitic nominalizează aici Colegiul Național de Apărare, Academia Națională de Informații Mihai Viteazul (școala postuniversitară a SRI) și Institutul Diplomatic Român (controlat de către SIE). Acestea au format, dresat, recrutat și premiat cu titluri academice și diplome, politicieni și funcționari publici din tot spectrul politici, ceea ce face ca, practic în România puterea și opoziția să reacționeze la fel.
” Odată intrat în Parlament, „politicianul” sistemist, indiferent dacă era din „opoziție” sau de la „putere”, în anumite proiecte de lege „cheie” și de „interes național” vota „în mod spontan” „corect politic”, ca la o comandă, astfel că devenea derutant să vezi unanimități de facto la vot putere-opoziție în proiecte de Legi controversate și întotdeauna liberticide, așa cum s-a întâmplat cu Legea 55/2020 (privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19)… vă aduceți aminte, da?”, spune Dan Chitic.
Iar pregătirea acestor ”unanimități” sau largi majorități se face după o rețetă deja previzibilă. Înaintea votului fiecărei legi ”esențiale”, tonul este dat de către presa mainstream. Imediat ”apar opinologii, ”specialiștii”, ”formatorii de opinie” și ”prompteristele” care anunță și ne ”bine-vestesc” invariabila corectă alegere” a parlamentului controlat de servicii, arată Chitic. Uneori, semnalul este dat oficial, cum a fost cazul înaintea votului pentru legea offshore, când chiar site-ul SRI publica un articol despre necesitatea ca această lege să treacă.
Însă Chitic revine la problema structurilor de ”învățământ” al armatei și serviciilor secrete prin intermediul cărora are loc recrutarea și dresarea politicienilor.
El atrage atenția că acestea scapă practic oricărui control (inclusiv celui al calității academice, fiind adevărate pepiniere de plagiat, fraude intelectuale dar și de foarte jos nivel academic și științific). Aceste instituții au oferta doar pentru politicieni și funcționari publici, care trebuiesc ”nominalizați” de către instituțiile publice, pentru că ” care ocupă sau pot ocupa, în perspectivă, funcții de conducere și decizie în domeniile politicii de securitate și apărare națională”.
Pentru ceilalți ”muritori de rând”, aceste școli, despre care știm că sunt absolvite de aproape întreaga clasa politică și, când se mai poate, aflăm că sunt fabrici de fraude intelectuale și mediocritate științifică, aceste școli sunt secrete și inaccesibile. Deși sunt din banii contribuabililor.
Soluția sugerată de Dan Chitic este aceea de a considera cel puțin suspect dacă nu nefrecventabil pe orice absolvent al acestor școli, până când va exista forța suveranistă care să le poată închide.