BUCUREȘTI, 12 mai - Sputnik. Într-o amplă analiză postată pe un site de socializare, cunoscutul politician român spune că de fapt contractul de împărțire a producției din anul 1992 este încă în vigoare iar acordul de concesiune, făcut în anul 2008 și bazat pe redevențe este din punct de vedere legal, nul.
Acest lucru înseamnă, atrage atenția Pleșoianu, că România trebuie să primească ”45% din producția efectivă, din resursa efectivă de la Marea Neagră”.
Deși legislația a fost modificată în anul 2002, apoi în 2004 și 2008, prin ordonanțe de urgență, ca să prevadă introducerea redevențelor în calculul economic al concesiunilor și extracțiilor, Pleșoianu a identificat o ”scăpare” a legiuitorului care face ca întreg acordul legislativ din 1992 să rămână în picioare.
Astfel, deși o ordonanță de urgență din 2007, semnată de premierul Tăriceanu și ministrul Vosganian, a abrogat articolul 61, alineatul 1, din legea petrolului, care făcea imuabil contractul de împărțire a producției din 1992, pentru a îl înlocui cu redevențe minuscule, favorabile marilor companii și defavorabile statului, Parlamentul României, în 2009, va modifica ordonanța de urgență din 2007, revenindu-se la imuabilitatea acordului din anului 1992.
Deci, atrage atenția Pleșoianu, actuala lege offshore, chiar dacă este livrată publicului ca fiind ”mai avantajoasă” României decât variante precedente, este un dezastru contra intereselor țării față de cadrul legislativ actual.
Pleșoianu se întreabă: ” Vor prelua cei din Parlament și din Guvern ce scriu eu aici, această demonstrație cât se poate de limpede? O va prelua și presa? O va prelua societatea civilă? O va prelua societatea românească în general, punând presiune publică pe decidenți? Sau vom continua să ne plângem și să nu întreprindem nimic?
Deunăzi, mă întreba cineva de... „măsuri concrete”. Iată ceva cât se poate de CONCRET: dacă statul român e cu adevărat interesat, dacă societatea românească e cu adevărat interesată, atunci se va face multă vâlvă în jurul demonstrației de mai sus. Dacă nu, atunci înseamnă că tocmai lucrurile cu adevărat concrete nu ne interesează...”