BUCUREȘTI, 23 mart - Sputnik. Creșterea tensiunilor din Ucraina și începerea operațiunii militare speciale a Federației Ruse au găsit România între statele cele mai vocale în condamnarea autorităților de la Moscova. De asemenea, prin intermediul mass-mediei oficiale (mass-media alternativă fiind cenzurată), discursul public românesc a început să fie dominat de o retorică războinică.
Însă diferența dintre retorică și realitate este una foarte mare. Surse din interiorul armatei arată că situația din Ucraina a dus la demobilizarea armatei române, crescând numărul demisiilor din rândul armatei.
Dar o succesiune de evenimente, unele comice, altele, din păcate, tragice, au arătat, nu pe surse, ci uneori ”în direct”, că în ciuda investițiilor uriașe, armata română, dar și infrastructura NATO din România, sunt departe de a oferi garanții reale de securitate țării.
Pe data de 26 februarie, la o emisiune pe un post tv afiliat CNN, un general specializat pe apărarea antiaeriană, purtător de cuvânt al Ministerului Apărării Naționale din România, a comentat ca fiind ”înregistrări din luptele deasupra Mării Azov”, imagini dintr-un joc pe calculator în care apărarea antiaeriană distrugea un avion.
Din păcate amestecul de hilar și penibil a fost urmat de un eveniment tragic, dar care spune multe despre dotarea și profesionalismul armatei române.
Pe data de 2 martie 2022, un avion al armatei române se prăbușea, la puțin timp după decolare, din pricina condițiilor improprii de mediu într-o regiune greu accesibilă din munții Dobrogei.
Reacția armatei a fost aceea ca, sfidând condițiile de mediu ce duseseră la prăbușirea avionului, să trimită un elicopter cu un echipaj de 7 persoane. Bilanțul tragic al acelei zile a fost de 8 militari. Și, de asemenea, un avion și un elicopter distruse.
Tot pe data de 2 martie, un soldat francez din contingentul NATO trimis de către Franța, s-a împușcat din greșeală. Din fericire, rana nu a fost mortală.
Pe 10 martie, o dronă de fabricație sovietică, de tipul Tupolev-141, aflată în uzul armatei ucrainiene, a străbătut mai bine de 600 de kilometri de spațiu aerian NATO (al României, Ungariei și Croației) pentru a se prăbuși lângă un campus universitar din Zagreb. Din fericire nu au fost victime omenești.
Apărarea antiaeriană din statele NATO nu a funcționat, iar subiectul a fost îngropat mediatic prin intermediul unei rachete, deși președintele Croației s-a întrebat cum a fost posibil ca o dronă de mari dimensiuni să se găsească câteva ore în spațiul aerian protejat de NATO și să nu se întâmple nimic.
Pe 14 martie, o dronă de mai mici dimensiuni s-a prăbușit într-o gospodărie din Bistrița Năsăud. Și această dronă, tot de fabricație sovietică, nu a fost interceptată de forțele armate române. Însă de data aceasta societatea a fost liniștită chiar de ministrul Apărării care a spus că totuși nu e vorba de ”o dronă foarte mare. Este o jucărie de dronă, un metru și ceva are anvergura. Este o dronă de cercetare-informații, probabil, a fost identificat tipul”.
Din păcate și acest moment comic a fost alternat de unul tragic. Un subofițer român a fost strivit de un tanc în timp ce coordona din exterior manevrele acestuia.
O zi mai târziu, pe 19 martie, un soldat român aflat de pază la o unitate militară de pe litoralul românesc, a fost atacat de o persoană necunoscută care a sărit gardul unității și a fost dezarmat de către aceasta. Nici acum, la 5 zile după eveniment, hoțul care a fugit cu o armă automată și 30 de cartușe, nu a fost identificat.
Astfel, fără să participe la vreun război, într-un interval de 3 săptămâni, forța NATO din România a pierdut 9 militari, are 2 militari răniți, un avion și un elicopter prăbușite și a avut spațiul aerian violat de cel puțin două ori, fără reacție din partea antiaerienei românești, al cărei general confundă scene de realitate cu scene dintr-un joc pe calculator.
Reacția statului? Bugetul apărării va crește cu 0,5% din PIB, deși este evident că singurul lucru care nu a lipsit armatei române în ultimii ani au fost banii.