Doar că, spre deosebire de farsa ucraineană, acolo lupta este pe bune: proteste în orașe la care participă mii de oameni, acțiunile poliției de înfricoșare a protestatarilor, represiuni, persecutarea activiștilor și caracterul internațional al mișcării. De data aceasta protestatarii s-au reunit sub sloganul “Convoiul Libertății”.
Mișcarea a apărut în Canada, la sfârșitul lunii ianuarie. Motivul revoltei șoferilor de tir a fost cererea autorităților de a prezenta la hotar cu SUA certificatul de vaccinare, iar în cazul absenței acestuia – să intre în carantină timp de două săptămâni. Șoferii de tir s-au adunat și au organizat un tur prin țară. În data de 3 ianuarie, sute de camioane au luat calea spre Otava ca să protesteze acolo.
Prim-ministrul Justin Trudeau face spume la gură de câteva zile la rând, îi încriminează pe camionagii numindu-i „marginali” și „anti-vaxeri”. Se pare că el avea speranța că poliția îi va putea opri. Dar când a devenit clar că protestatarii iată-iată vor intra în Otava, șeful statului și- luat familia și s-a ascuns într-un buncăr.
Sigur, nu toți procedează ca Lukașenko. Cu propriul piept să-și apere țara și să meargă cu kalașnikov – acesta este specificul unic al viteazului belarus. Dar chiar și un Saakașvili a avut mult mai mult curaj atunci când s-a confruntat cu protestatarii civili. Mai ales că șoferii de tir canadieni au declarat din start că nu vor provoca distrugeri și nu au de gând să dea jos puterea. Ei doar nu sunt Black Lives Matter, ei desfășoare un protest eminamente pașnic și cetățenesc, cu revendicări concrete. În acest context, fuga lui Trudeau cu tot cu familie s-a privit extrem de prost.
Ajungând la Otava, conducătorii de camioane și-au instalat tabăra pe străzile centrale ale orașului. Bineînțeles, traficul a fost îngreunat, dar uimitor- cetățenii veneau să-i hrănească, să- adape și să le dea carburanți. Convoiul Libertații s-ar fi stins de mult: încercați și Dvs. să trăiți săptămâni de zile într-un camion și mai ales – cu întreaga familie. Ei au reușit datoriră susținerii masive a populației. Oamenii îi lua pe șoferii de tir la ei acasă, ca aceștia să facă un duș, să doarmă omenește, le aduceau maldăre de alimente, de dădeau canistre cu carburanți. Polițiștii, în pofida ordinelor primite, îi ajutau pe camionagii în loc să-i rețină.
În data de 31 ianuarie coloana s-a îndreptat spre hotarul Canadei cu Statele Unite ale Americii și camionagii au început să blocheze metodic punctele de trecere a frontierei, șoselele și podurile care fac legătura rutieră dintre cele două țări. Dimensiunile economice ale acestei blocade este greu de imaginat. Numai pe Podul Ambassador (Ambassador Bridge) Statele Unite livrează mărfuri în Canada în aceeași sumă cât americanii exportă în Japonia. Bineînțeles, și pentru businessul canadian piața Statelor Unite este una extrem de importantă și mare. Și iată că toate aceste legături comerciale au fost înghețate. Dar, orcât ar părea de straniu, poporul a continuat să susțină revoluția șoferilor de tir.
Deja în data de 31 ianuarie pe conturile mișcării au fost vărsate mai bine de nouă milioane de dolari canadieni. Ghiciți ce au făcut autoritățile. Exact: ele au interzis pur și simplu platformei de crowdfunding să transfere banii strânși către Convoi.
Mai departe, a început în general un fel de pinochet-ism. Cetățenii care au făcut donații Convoiului au fost identificați, iar identitatea loc a fost făcută publică, acum acești oameni riscă să rămână cu conturile bancare blocate. Pentru o canistră cu benzină dăruită protestatarilor tot se cuvine o amendă și până la doi ani de pușcărie. Deja au început arestările.
Justin Trudeau a ieșit în sfârșit din buncăr – dar numai pentru a declara stare de urgență în țară. Aceasta este numită politicos „legea cu privire la situația de urgență”, dar în esență presupune represiuni, pedepse și represalii extrajudiciare și folosirea armatei împotriva oponenților politici. Singura dată în istoria Canadei când această lege a fost aplicată de tatăl lui Justin Trudeau, care atunci, de asemenea, era prim-ministru. Apoi, în 1970, Quebec a încercat să se separe de Canada cu focuri de armă și explozii.
Toate mass-media aservite defăimează „Convoiul Libertății” într-un cor democratic. Printre protestatari au fost găsiți imediat și misogini, și naționaliști, și adepți ai ideologiei superiorității albilor și chir – nu o să credeți – incels, adică celibatari involuntari (bărbați care suferă din cauza insuficienței actelor sexuale care își varsă tristețea în rețelele de socializare).
De unde atâta răutate? Doar în declarații toate elita canadiană este mai de stânga de chiar Troțki. Ea meliță și ziua, și noaptea despre drepturi egale și minorități. Și iată că pe arena luptei de clasă iese, se pare, clientul ei principal – proletariatul clasic, care este ajutat de burghezia mică ruinate devenită lumpenproletariat.
Propaganda isterică se explică, desigur, prin frică: protestele se remarcă prin amploarea lor socială extraordinară. „Convoiul Libertății” este susținut de profesori și muncitori, tăietori de lemne și pescari, proprietari de mici afaceri și fermieri, în general, de aproape toată lumea.
Este clar, însă, că certificatele de vaccinare, de la care au început totul, au fost doar primul motiv pentru demararea protestelor. Canada este unul dintre liderii mondiali în ceea ce privește numărul de vaccinări. Chiar dintre camionagii protestatari, de la 85 până la 90 la sută sunt vaccinați.
Nu, protestatarilor nu le este frică de injecții, ci de cu totul altceva. Ei văd că pandemia a devenit o oportunitate pentru unele cercuri de a împinge măsurile administrative care le-au distrus deja aproape complet stilul obișnuit de viață și le-au distrus fosta bunăstare.
Țara este închisă de aproape doi ani. Micile afaceri au dat faliment. Regimul măștilor și pașapoartele covid au distrus ceea ce a mai rămas. Traficul dintre Canada și SUA, tot transportul de mărfuri a fost încetinit artificial: prin deciziile autorităților.
Oamenii au văzut că „restricțiile Covid” i-au lipsit de locurile de muncă, au dus la întreruperea lanțurile de aprovizionare și la creșterea prețurilor. Autoritățile au pus totul pe seama pandemiei, dar de fapt deciziile le-au luat ele. Guvernul țării a fost cel care a creat în mod deliberat lipsuri și a distrus logistica.
Și cetățenii de rând au plătit pentru toate acestea. Cei de la putere “desenează” cifrele privind inflația, dar iată un fapt: deja în toamnă, aproape jumătate dintre canadieni au recunoscut că nu își permit să cumpere carne. O nouă rundă de creștere a prețurilor este planificată pentru acest an.
Aceeași imagine se observă în Europa continentală și SUA. Nu este surprinzător că ideea „Convoiului Libertății” s-a răspândit rapid și în masele de acolo. În State, ea este susținută de republicani, Trump Seniorul și Trump Juniorul.
În Europa, șoferii de camion s-au alăturat „vestelor galbene” și împreună încearcă să blocheze orașele și să protesteze împotriva restricțiilor covid.
În februarie, zeci de mii de oameni au luptat „pentru libertatea noastră și a Dvs.” la Paris, Bruxelles, Biarritz și Larnaca. Acțiunile „Convoiului Libertății” au loc atât în Australia, cât și în Noua Zeelandă.
Autoritățile reacționează la fel: arestări, amenzi, tunuri cu apă, gaze lacrimogene. Din nou reprezentanții instituției motivează totul prin coronavirus.
„Un convoi al rușinii și egoismului”, a numit mișcarea secretarul de stat al Ministerului francez de Externe, Clement Bon. Propaganda guvernamentală îi etichetează pe protestanți ca fiind anti-vaxxeri.
Deși toată lumea înțelege că nu e vorba deloc de vaccinări, ci că, sub pretextul unei pandemii, populația fostului „miliard de aur” este lipsită de locuri de muncă, venituri, proprietate și toate drepturile, începând cu dreptul la a ieși piață și chema autoritățile la socoteală.
În parte, „Convoiul Libertății” a reușit să-și atingă obiectivele. Canada, Germania, Austria încep încetul cu încetul să ridice cele mai lipsite de sens restricții legate de covid.
Cu toate acestea, am văzut de multe ori cât de pricepute sunt elitele occidentale să compromită orice fel protest. Unde a dispărut Occupy Wall Street? Unde este mișcarea împotriva procentului de unul la sută cei mai bogați.
Unde s-au dus protestatarii care au măturau străzile Atenei în 2012 sau cei care au luat cu asalt Capitoliul de la Washington acum un an? Alții nu mai sunt, iar ceilalți... după gratii.
Marxiştii veritabili ar spune că Convoiul Libertății este condamnat din cauza lipsei de organizare şi a obiectivelor politice clare. Dar, să fiu sincer, Marx nu a visat niciodată la o asemenea situație.
Pe vremea lui, totul era clar. Proletarul scotea pavajul din stradă și mergea să-l dea jos pe țar sau rege. Exista o putere: iată-o, în spatele gratiilor aurite ale gardului, dincolo de fereastra trăsurii, la distanța de un braț.
Astăzi, proletarii, lumpenii și fosta clasă de mijloc cărora li s-a alăturat cei care luptă cu un dușman invizibil. Ei bine, nu poate fi luat Justin Trudeau drept un politician adevărat, el care a moștenit tronul Canadei de la tatăl său.
Sau Emmanuel Macron, nominalizat la președinte de către Rothschild-zii francezi. Este prea evident că toate acestea sunt marionete ușor de înlocuit. Uite câți dintre ei s-au schimbat în aceeași Ucraina - și ce e din asta?
Tendința spre sărăcirea maselor nu a dispărut. Este globală și numai statele cu adevărat suverane pot lupta împotriva ei.
Cine implementează această tendință, ce fel de resurse administrative folosesc, cum realizează o coordonare uimitoare în activitățile guvernelor celor mai bogate țări de pe planetă - aceasta, desigur, este cea mai interesantă întrebare a timpului nostru.
La urma urmei, este benefic ca cineva să influențeze „în mod perturbator” economia, să rupă lanțurile de aprovizionare și să creeze artificial un deficit. Cineva profită material de pe urma asta. Și până când masele îi vor găsi pe acești „părinți necunoscuți”, orice protest nu va avea finalitate.
Iar restricțiile covid în sine sunt o simplă măsură medico-sanitară. În țările democratice normale, acestea sunt dezbătute pe larg. Nu au trecut nici două luni, de când poporul nostru a discutat ideea codurilor QR și, în general, a respins-o. Și atunci Duma de Stat a retras proiectul de lege și viața a continuat. Asta fac țările democratice, unde autoritățile sunt conștiente de responsabilitatea lor față de alegători.
În toate țările din „miliardul de aur” dictatura covid – cu amenzi uriașe, pedepse cu închisoare, arest la domiciliu efectiv pentru cei nevaccinați – a fost introdusă fără permisiune, cu dispreț deschis, demonstrativ pentru oameni.
Împotriva acestui lucru protestează electoratul sărac din țările cândva cele mai bogate ale planetei. „Miliard de aur” erau numite cândva. Cât de ironic sună asta astăzi.