BUCUREȘTI, 17 feb - Sputnik. Cristoiu consideră că acest fake news, această ”fofârlică” cu care au fost prinsă presa mainstream, nu trebuie să fie ignorat. Este momentul ca să se discute serios și sincer despre pericolul pe care îl poate reprezenta o presă neprofesionistă și înregimentată politic și ideologic.
În opinia veteranului presei românești postdecembriste, asistăm la o subordonare politică și a intereselor ideologice a mass-mediei mainstream. Iar cazul fake news-ului cu privire la invadarea Ucrainei reprezintă o premieră periculoasă.
„Premiera e dată nu numai de publicarea conștientă de falsuri, dar și de publicarea falsurilor pentru a sluji Puterea. Presa, cea care a fost totdeauna slujitoarea Adevărului în confruntarea cu Statul, a devenit slujitoarea Minciunii de dragul Statului.”
Apare, atrage atenția Cristoiu, o justificare periculoasă și perversă pentru asumarea fake news-urilor, pentru folosirea minciunii și dezinformării: ”lupta împotriva Dușmanului”.
Dușmanul de acum este Rusia. Dar Ion Cristoiu atrage atenția că fenomenul nu este unul de dată recentă și ”dușmanii”, cel puțin în ultimii ani, au variat.
Un ”dușman” care a ”justificat” minciuni și manipulări ale mass-mediei mainstream a fost pandemia Covid 19, care a dat măsura lipsei de deontologie și moralitate a mass-mediei mainstream. Sperierea populației prin minciuni și exagerări a fost considerată de către jurnaliști și de către autorități un lucru pozitiv.
Un alt ”dușman” a fost în SUA, Donald Trump, presa americană altă dată cu pretenții de onorabilitate dedicându-se cu pasiune ideologică demonizării și construcției unui întreg eșafod de minciuni contra acestuia.
Analizei lui Cristoiu nu scapă nici presa românească, care a preluat pe nemestecate toate minciunile și manipulările, promovându-le ”cu un entuziasm tembel, de Moș Teacă”.
Iminența războiului a devenit ”foarte iminentă!, cum au strigat coțofenele din presa românească”, care acum, ca și presa mainstream, nu simte nevoia scuzelor, justificărilor, promisiunii că se va reveni la o deontologie jurnalistică, ci continuă pe aceeași cale.
O altă premieră negativă este, în opinia lui Cristoiu, caracterul grosier al acestor fake news-uri. Povestea invadării Ucrainei a fost gândită, consideră jurnalistul ca ”o manipulare primitivă, destinată analfabeților”.
”Nu era nevoie de nici profeție pentru a ști că nu se va confirma. Ajungea trecerea ei prin minima verificare a inteligenței omenești, superioară inteligenței cu care se mîndrește rața”, comentează pe blogul său, Cristoiu.
„Invocarea Serviciilor secrete americane în general, fără precizarea cerută obligatoriu de minima rigoare profesională, neverificarea decît dintr-o sursă, și aceea dubioasă, pentru era vorba de Servicii secrete, absența argumentelor logice (de ce miercuri și nu joi?) arătau nu numai unui redactor șef, dar și cameristei ilegale a unui redactor șef, că e vorba de un fals.”
”În 1974, Seymour Hersh n-a șovăit o clipă să dezvăluie gravele ilegalități comise de CIA în numele luptei împotriva comunismului. Pe marele gazetar american nu l-a interesat dacă dezvăluirea Adevărului despre ilegalitățile CIA ar putea dăuna luptei duse de Lumea liberă împotriva dictaturilor întruchipate de Lagărul socialist.
L-a interesat numai și numai Adevărul.
Pentru că singurul fel al Presei de a sluji Cetățeanul în lupta cu Statul rămâne slujirea Adevărului.
Azi, urmașii lui Hersh nu numai că șovăie să dezvăluie Adevărul despre CIA, dar mai mult au devenit slugi ale CIA prin prezentarea Minciunii pe post de Adevăr!” concluzionează Cristoiu editorialul său.
Azi, urmașii lui Hersh nu numai că șovăie să dezvăluie Adevărul despre CIA, dar mai mult au devenit slugi ale CIA prin prezentarea Minciunii pe post de Adevăr!” concluzionează Cristoiu editorialul său.