BUCUREȘTI, 5 feb -Sputnik. Alături de fostul premier britanic Theresa May, de premierul olandez Rutte și de fostul comisar european Federica Mogherini, Iohannis a fost tot timpul în cărți pentru a succeda lui Jens Stoltenberg în funcția de secretar general al NATO.
Președintele României, deja la al doilea mandat, s-a remarcat prin loialitatea absolută față de NATO, credința fermă în validitatea ideologiei euro-atlantice și refuzul de a fi un negociator, de a pune interesele țării sale înaintea intereselor NATO.
German prin origine și pro- Uniunea Europeană prin convingere, Iohannis conduce cea mai filo-americană țară din flancul estic al NATO, considerând obiectiv național al mandatului său prezidențial creșterea prezenței militare americane pe teritoriul României. În cei peste 7 ani de mandat, Iohannis a demonstrat o loialitate absolută față de SUA.
De aceea, prin loialitatea sa față de SUA și față de UE și lipsa sa inițiativă , Iohannis este candidatul ideal pentru o funcție ce presupune menținerea echilibrului și evitarea sau măcar amânarea conflictului dintre intertesele SUA și interesele statelor europene membre ale NATO.
Dacă va fi ales succesor al lui Stoltenberg, Iohannis va trebui, din toamna anului 2022, să își prezinte demisia din funcția de președinte al României. Iar alegerile prezidențiale anticipate ar obliga redeschiderea luptei electorale în România.
Actuala coaliție de guvernare, și așa fragilă, ar intra în campanie electorală. PSD și PNL vor trebuie să vină, fiecare, cu candidați care să le asigure câștigarea Cotroceniului. Dinspre PSD, profilul prezidențiabilului este cel al lui Mircea Geoană, actualul secretar general adjunct al NATO, care își construiește deja profilul de candidat în perspectiva anului 2024.
PNL nu are un prezidențiabil, dar sondajele încurajează ideea unei posibile candidaturi a Laurei Kovesi.
AUR tocmai și-a pierdut prezidențiabilul după ce acesta a fost lăsat nesupravegheat să vorbească la televizor. De asemenea, are o problemă reală de imagine, niciunul din cei doi co-președinți ai partidului neputând să convingă electorat în afara ”bulei” deja convinse de AUR.
Pe de altă parte este un interes al sistemului ca palatul Cotroceni să nu încapă pe mâna unui necunoscut al acestuia. În România, pe actuala arhitectură constituțională, reforma statului, și mai ales reforma atât de necersară a justiției și a instituțiilor de forță ale statului, este imposibilă fără implicarea deplină a celui ce ocupă funcția de președinte.