Potrivit surselor RIA Novosti din structurile de stat din acest domeniu, noile submarine nucleare sunt capabile să ia la bort mai multe rachete de croazieră decât orice altă navă din Marina Militară Rusă. După caracteristicile și capacitățile de luptă, aceste submarine se vor apropia de submarinele nucleare din ultima generație, generația a patra.
Platforma de rachete
Opt crucișătoare de rachete submarine nucleare Project 949A (APRK) se află în serviciul Flotei de Nord și a Flotei din Pacific. Navele merg în mod regulat în curse lungi de patrulare în Oceanul Planetar și participă la exerciții. „Antei”, la fel ca bombardierele Tu-22M3, sunt atuurile flotei ruse în confruntarea cu grupurile de atac cu portavioane. Singurul lor dezavantaj este vârsta.
Cel mai nou submarin K-150 „Tomsk” împlinește anul acesta 26 de ani, restul au deja peste 30 – cam mult pentru flota militară. Cu toate acestea, Ministerul Apărării nu se grăbește să treacă la fier vechi submarinele „Antei”, deși acum se construiesc submarinele nucleare de următoarea generație.
Programul de modernizare a fost elaborat în anii 2010. Primul crucișătoare de rachete submarine nucleare al proiectului actualizat 949AM va fi K-132 Irkutsk (în serviciu din 1988).
Crucișătorul se află în reparație de mai bine de 13 ani, dar din mai multe motive, modernizarea reală a început abia în 2019. Revenirea submarinului nuclear în Flota Pacificului este așteptată în acest an.
În primul rând, Irkutsk va fi dotat cu arme noi: în loc de rachete supersonice antinavă grele P-700 Granit, vor fi instalate Onyx și Calibru, care sunt mai ușoare și mai puternice. Mai mult, numărul acestora va crește la 72 de bucăți. Nici un fanion al Marinei Ruse nu are un astfel de arsenal de rachete. În același timp, nu a fost nevoie nici măcar să fie refăcută carena Antey-ului - doar containerele de lansare au fost modificate.
Noua viață a crucișătoarelor de rachete submarine nucleare
O salvă incompletă a unui astfel de APRK (sistem de rachete supersonice antinavă grele) este suficientă pentru a garanta distrugerea unui grup de portavioane - nu există un sistem de apărare aeriană de bord capabil să respingă câteva zeci de muniții de mare viteză simultan.
În plus, puterea de luptă a submarinului Antey doar va crește. Foarte curând, rachetele supersonice Zircon, plasate în aceleași instalații ca și Calibrul, vor intra în serviciu în masă. Chiar și Occidentul recunoaște că nu există nimic care să doboare ultimele rachete antinavă rusești.
Sistemul de informații și control de luptă (CICS) „Omnibus-M” va simplifica și automatiza multe procese. În plus, aproape întreaga electricitate va fi modernizată, pe ambarcațiune vor fi instalate echipamente moderne de comunicații și un complex hidroacustic.
„Modernizarea va prelungi durata de viață cu cel puțin zece ani și va extinde capacitățile de luptă ale Flotei Pacificului”, a spus anterior ministrul Apărării, Serghei Șoigu.
După Irkutsk, K-442 Celeabinsk va merge la șantierul naval. Lucrările vor dura până în 2025.
Vânătorul atomic
Submarinele 949A în anii 1980-1990 au fost o adevărată revoluție în domeniu. Aceasta este o nouă etapă în dezvoltarea crucișătoarelor nucleare, care, conform conceptului de răspuns asimetric, s-au opus formațiunilor de lovitură a portavionului.
În comparație cu predecesorii lor - proiectelor 659 și 675, aceste submarine nucleare erau mai puțin „zgomotoase”, erau mai rapide, aveau de trei ori mai multe muniții și armele îmbunătățite radical.
„Argumentul” lor principal sunt 24 de rachete antinavă supersonice Granit, care ating ținta la altitudini de la 25 de metri la 17 kilometri și accelerează până la 2,5 numere Mach.
Se crede că o singură muniție cu un focos penetrant de 750 de kilograme va dezactiva o navă de suprafață de rangul întâi.
Rachetele „Granit” au fost amplasate în afara carenei puternice, în containere laterale înclinate înainte la 40 de grade.
În plus, fiecare navă are două tuburi de torpile de 650 mm și patru de 533 mm cu 28 de torpile.
Principala centrală energetică este de bloc: două reactoare nucleare și două turbine cu abur cu o capacitate totală de 98.000 de cai putere.
Pentru funcțiile auxiliare, există o pereche de generatoare diesel de 8700 de cai putere. Gama de croazieră nu este limitată, autonomia este de aproximativ 120 de zile. Echipajul este relativ mic - 107 marinari.
UN tandem de șoc
Cu toate acestea, conducerea flotei nu se bazează doar pe modernizare acestor nave. Prioritatea este achiziționarea APRK 885M „Iaseni-M” multifuncțional, de a patra generație.
Acum, Marina Militară Rusă are trei astfel de crucișătoare - K-561 „Kazan” și K-573 „Novosibirsk”, precum și cel de conducere - K-560 „Severodvinsk”.
Au contururi de carenă optimizate, o bază de elemente actualizată de arme electronice, echipamente și materiale avansate. Este de remarcat faptul că toate componentele sunt produse în Rusia. Anterior, multe au fost cumpărate în țările fostei URSS.
Pe lângă zece tuburi de torpilă de 533 mm, Iaseni poartă opt lansatoare verticale universale, fiecare cu cinci calibre. În funcție de sarcină - diferite modificări: anti-navă, anti-submarin sau pentru lovituri împotriva țintelor terestre. Submarinul poate transporta, de asemenea, cele mai puternice P-800 Oniks pentru a trage în ținte de suprafață mare, precum și promițătoarele Zircon.
Crucișătoarele de generație nouă și cele de generații mai vechi sunt planificate să fie utilizate în strânsă legătură. „Antei” va fi „arsenale plutitoare”, iar „Iaseni”, mai puțin vizibile, vor efectua misiuni de recunoaștere și va anunța unde se află ținta.