Statele Unite sunt lider la mai mulți indicatori, însă țara a intrat în noul an 2022 într-o ipostază destul de neașteptată pentru mulți. Organizațiile internaționale de protecție a mediului sunt extrem de dezamăgite: SUA, în încercările sale de a restabili economia și de a ieși din pandemie, se îndepărtează tot mai mult de obiectivele declarate privind decarbonizarea.
S-a calculat că anul trecut volumul total al emisiilor de gaze cu efect de seră de toate tipurile au crescut în America cu aproape șapte procente, cauza fiind creșterea bruscă a rolului combustibililor cu hidrocarburi, și anume a gazelor naturale și cărbunelui. Datele sunt deocamdată preliminare, dar deja de pe acum acestea provoacă tristețe în inimile tuturor fanilor energeticii alternative - chiar și în pofida creșterii ponderii energiei regenerabile în balanța energetică a SUA.
Cei doi ani de pandemie au constituit un șoc pentru economia mondială, au adus disconfort și au reformatat considerabil viața a miliarde de oameni, însă pentru apologeții tranziției ecologice aceasta a fost o perioadă de pură fericire pură. În 2019-2020, nivelul emisiilor de gaze cu efect de seră în Statele Unite a scăzut până la un minim istoric pentru întreaga perioadă de observații, adică a fost comparabil cu perioada imediată de după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Nici 2021, cu toate încercările sale febrile de a înlătura diminuarea economiei, nu a fost un dezastru, emisiile au fost totuși cu cinci la sută mai mici decât în anii de dinaintea începerii pandemiei globale.
Totul mergea cum nu se putea mai bine. Pentru prima dată în istoria Statelor Unite, ponderea generării alternative a constituit o cincime din producție, adică aproximativ 820 terawatt-oră pe an și a fost comparabilă la acest indicator cu sectorul nuclear - și amintim, Statele Unite sunt cea mai nucleară țară din lume. În octombrie anul trecut, în dotarea tehnică acolo erau nouăzeci și trei de reactoare. Pentru comparație: a doua țară la acest indicator - Franța - are aproape de două ori mai puțin, doar 56 de blocuri energetice. Aici este necesară o precizare obligatorie, că americanii includ în segmentul surselor regenerabile, alături de vânt, soare și biomasă, și hidroenergetica. Hidrocentralele americane produc cel puțin șase la sută din toată energia electrică, iar autoritatea de stat Energy Information Administration prevede o creștere a producției hidroelectrice cu cel puțin încă un procent.
Vestea pozitivă nu se termină însă aici. Proprietarii stațiilor eoliene și solare au spus că în anii 2022 și 2023 planifică să pună în funcțiune capacități de producție de 29 și 28 de gigawați. De fapt, este vorba de dublarea capacităților potențiale – însă cu aceasta se termină toate tendințele plăcute.
Dacă citim cu atenție raportul Administrației pentru Informații energetice, atunci toată bravura legată de renunțarea la hidrocarburi este doar la nivel de planuri, așteptări și speranțe. Dar iată cifrele preliminare privind rezultatele extracției și consumului de combustibili fosili sunt un fapt fizic, care prin cuptoarele cazangeriilor a ajuns în fiecare casă sub formă de electricitate și căldură.
Indicatorii anului fiscal precedent vor fi publicați tradițional în februarie, dar este deja clar că producția de cărbune în Statele Unite a crescut considerabil. Potrivit celor mai modeste estimări, minerii americani au produs cu zece la sută mai mult cărbune decât în 2020, adică creștere netă a producției a constituit aproximativ 55-60 de milioane de tone.
Aurul negru extras nu s-a dizolvat în aer. Producția de energie electrică pe bază de cărbune, care a scăzut anterior și doar recent ajunsese la nivelul sectorului nuclear și energiei regenerabile, a rupt-o iarăși înainte, atingând aproape indicatorul de 1000 de terawatt-oră. Totodată, au crescut brusc și exporturile de cărbune (plus 52 de procente), din care cea mai mare parte a mers către Asia, și anume către cumpărătorii din India, Coreea de Sud și Japonia.
SUA nu au comentat deocamdată decizia Organizației Națiunilor Unite de a recunoaște energia nucleară ca nedăunătoare din punct de vedere ecologic, însă ecologiștii locali sunt gata să facă acest lucru de sine stătător. Spre tristețea lor, parcul de reactoare nucleare din America îmbătrânește rapid, fără o perspectivă clară privind punerea în funcțiune a unor noi instalații.
Cel mai recent proiect de construcție a CNE Vogtle, aprobat de ambele camere ale Congresului, datează din 2012, stația fiind considerată singura din țară în proces de construcție, însă noutăți despre proiect nu sunt.
În același timp, a fost confirmat încă o dată faptul că este pur și simplu imposibil să înlocuiești sursele clasice de energie cu eoliene și panouri. Astfel, de exemplu, în statul american Dakota de Nord și provincia vecină canadiană Alberta, conducta petrolieră Keystone s-a oprit din cauza înghețurilor puternice, anume aceea pe care Joe Biden urma s-o închidă prin decretul său. Temperaturile negative record de până la minus 35 de grade i-au forțat pe proprietarii magistralei, compania TC Energy, să oprească pomparea produselor petroliere, ceea ce a provocat imediat un ”leșin” pe piețe și o creștere locală a prețurilor la benzină și motorină.
Dar cea mai semnificativă creștere a înregistrat producerea și consumul de gaze naturale. În ultimii cincisprezece ani, ponderea sa în producerea energiei electrice pentru necesitățile populației americane s-a dublat, însă aici trebuie să înțelegem pur și simplu amploarea creșterii. Dacă în 2005 companiile generatoare produceau în baza gazelor naturale 750 terawați-oră, atunci în 2021 ponderea sa este așteptată la nivelul de 1600 terawați-oră. Aceasta este tot atât cât dau împreună energia nucleară și cea ”verde”. De altfel, ONU urmează să includă și gazele naturale în lista surselor sigure, cu care verzii moderni nu sunt categoric de acord - și aici ei au toate motivele să fie nemulțumiți. Potrivit datelor U.S. Environmental Protection Agency, în 2019, producția de gaz, producția de combustibili și derivați, dar și scurgerile de la sondele scoase din funcțiune au reprezentat o treime din toate emisiile de metan din SUA. Anume acel metan care încălzește atmosfera de aproximativ cincizeci de ori mai mult decât alte gaze cu efect de seră.
Ei și ultimul cui bătut în visul despre un viitor fără carbon au fost statisticile privind vehiculele personale și de altfel. De îndată ce carantina strictă a fost ridicată în State, companiile s-au grăbit să compenseze profiturile ratate, ceea ce a dus la un boom fără precedent în transportul de mărfuri. Anul trecut s-a încheiat cu o creștere record a emisiilor de gaze cu efect de seră și a altor gaze provenite de la transportul auto de marfă, care este principala forță motrice a logisticii americane. Mai bine de treizeci la sută din toate emisiile naționale, o creștere de zece procente dintr-o dată comparativ cu anul precedent.
Nu a îndulcit pastila nici cadoul de la actuala administrație americană. În noiembrie, guvernul a adoptat o lege care permite construcția unor obiective tehnice pentru captarea carbonului din atmosferă, pentru utilizarea ulterioară corectă a acestuia. Pentru aceste necesități se preconizează alocarea a trei miliarde și jumătate de dolari din buget.
Este vorba despre două tehnologii. Prima este așa-numita captare directă din aer (direct air capture), iar a doua a fost numită ”captare și stocare” (capture and storage).
Prima presupune instalarea unor ventilatoare gigantice care vor împinge aerul în rezervoare speciale, unde carbonul va fi legat prin intermediul unor soluții chimice speciale, iar restul gazelor vor fi eliberate înapoi în atmosferă. Apoi, amestecul rezultat va fi încălzit pentru a elibera CO2 pur, va fi amestecat cu soluții apoase, cristalizat și îngropat în pământ.
A doua metodă a fost descoperită încă în anii 70 ai secolului trecut, când petroliștii au început să pompeze dioxid de carbon în puțurile epuizate, scoțând astfel volume suplimentare de lichid prețios. S-a descoperit că o anumită parte de gaz așa și rămâne în golurile subterane, totuși nimeni nu poate să spună cu siguranță cum afectează acest lucru starea mediului în ansamblu. Acest fapt, de altfel, nu i-a permis la timpul respectiv companiei norvegiene Equinor ASA să evite plata unei taxe de mediu, invocând faptul că dioxidul de carbon a fost sigilat în cavitățile naturale de sare din subteran.
Se consideră că, pentru a se ajunge la neutralitatea carbonului până în 2050, omenirea trebuie să înceapă chiar de mâine să capteze și să utilizeze cel puțin 7,5 miliarde de tone de gaze pe an, adică cel puțin o cincime din volumul produs de civilizația umană. Asta în condițiile în care, în momentul de față, chiar și potrivit celor mai optimiste prognoze, din atmosferă nu se extrag mai mult de 40 de milioane de tone de carbon, adică doar aproximativ 0,01 procente.Mai mult decât atât, astăzi nu există nicio tehnologie justificată industrial și, cel mai important, economic pentru captarea CO2, adică legea votată de Congres nu este altceva decât o ficțiune menită să mascheze eșecul agendei de mediu americane în noile realități economice.
În concluzie, se poate constata un fapt evident. Dacă despre reducerea influenței americane pe arena politică mondială se mai poate discuta, atunci fiascoul total și indiscutabil al Washingtonului în domeniul combaterii încălzirii globale este un fapt împlinit. Și trebuie să ne amintim de acest lucru atunci când vom fi acuzați iarăși că nu dorim să luptăm pentru viitorul luminos fără carbon.