E destul de evident faptul că autoritățile au încercat să transforme mitingul AUR într-un eveniment picant, cu violență, un soi de editare, la scară românească, a ”asaltului asupra Capitoliului”.
În laboratoarele propagandei, stoparea creșterii AUR și a opoziției tot mai vehemente la dictatura sanitară, s-ar fi putut face prin transformarea manifestanților în huligani care încearcă să pângărească ”templul democrației”, Parlamentul.
De aceea jandarmeria a fost practic ineficientă, o poartă ”s-a rupt” oportun pentru a permite manifestanților intrarea în curtea Parlamentului, mașinile a doi diplomați s-au găsit în calea ”furiei” demonstranților.
Cum s-a vrut fabricarea unui ”conflict diplomatic”
Tot ca o coincidență, deși era anunțat un miting mare la Parlament (nu a fost însă atât de mare pe cât și l-au dorit organizatorii), doi diplomați de rang înalt s-au găsit, tocmai în timpul desfășurării mitingului, prin clădirea ”Casei Poporului”.
Ambasadorul Japoniei a fost prezent în Parlament pentru un eveniment minor, ce putea fi oricând anulat sau amânat. Dar totuși prezența sa era justificată de rigorile statutului diplomatic, singurii vinovați pentru incidentul al cărei victimă a fost mașina domniei sale, fiind oficialii din partea românească.
În schimb ar fi interesant de aflat ce căuta însărcinatul cu afaceri al Ambasadei SUA la Parlament. Prezența diplomaților americani prin instituțiile statului român, fără motive întemeiate de mandatul lor diplomatic, declarațiile imperative, imixtiunile funcționarilor americani în politica și justiția românească, au devenit deja de ani de zile o ”normalitate” foarte anormală.
Interesant este că, deși vorbeam de un miting anunțat, deși diplomații beneficiază de o protecție specială, chiar dublă, în cazul celor americani, aceștia au ținut să fie prezenți la Parlament într-o zi ce se anunța ”fierbinte”.
La fel, este foarte interesant că mașinile celor doi diplomați nu au fost parcate în parcarea subterană a Parlamentului, nici nu au fost protejate la unul din nivelurile superioare ale parcării exterioare a fostei Case a Poporului.
Pur și simplu, spre deosebire de mașinile proprietate personală ale parlamentarilor, care au fost ferite din calea ”răzmeriței”, mașinile diplomaților occidentali au fost parcate foarte accesibil, tocmai acolo unde urma ”să se rupă balamaua” porții.
Obiectivul pare să fie unul evident: se urmărea declanșarea unui scandal, eventual cu consecințe majore, cu repercursiuni internaționale.
Deja povestea ”internaționalizării” luptei românilor pentru suveranitate fusese pusă la fezandat odată cu conflictul fabricat dintre o echipă de jurnaliști italieni și senatoarea Diana Șoșoacă.
Scopul final fiind evident: pe de o parte, construirea unei imagini internaționale ”fioroase” a suveraniștilor români, pe de altă parte, apelul la retorica stătută a propagandei oficiale românești: occidentalii sunt o rasă superioară pe care nu trebuie nici să îi supărăm, nici să îi criticăm. O facem? Suntem oamenii rușilor și călcăm în picioare nobilele idealuri euro-atlantice.
Greu cu revoluția la deal
Numai că povestea aceasta nu a prins. Nu a prins pentru că manifestația a fost departe de a fi una impresionantă numeric.
Frigul, faptul că mitingul a avut loc dimineața, într-o zi de lucru, resemnarea deja istorică a unei părți din societatea românească, au făcut ca ieșirea în stradă să fie prea puțin impresionantă numeric.
Ca atare, pentru cine știe cum arată ”Casa Poporului”, gândită de Ceaușescu ca o fortăreață de necucerit, simpla idee că 2000 de oameni ar putea lua cu asalt și pătrunde în clădire este cel puțin de o ironie amară.
Iar numărul mic al participanților a făcut să fie dificil și cu infiltrările în miting. De aceea, tot ce s-a reușit a fost crima teribilă de a murdări cu vopsea mașina însărcinatului cu afaceri al SUA. O crimă ce va putea fi ștearsă, prin semnarea vreunui nou contract în care România să mai piardă niște sute de milioane de dolari în favoarea ”partenerului strategic.”
Însă mai e un aspect pierdut din vedere de regizori. Lipsa de încredere a populației românești față de autorități și presa mainstream.
Nimeni nu mai crede în sistem
Această lipsă de încredere este vizibilă mai ales când vine vorba de campania de vaccinare. Deși autoritățile, clasa politică (cu excepția fragilei opoziții AUR, a europarlamentarului Chris Terheș și a unor voci disparate din opoziția neparlamentară) și mass-media mainstream au fost un adevărat cor în favoarea acceptării vaccinării, majoritatea zdrobitoare a românilor nu s-a vaccinat, iar bună parte din cei ce s-au vaccinat, au făcut-o doar presați economic și social.
Pe o astfel de lipsă de credibilitate, e greu să mai faci manipulări. Mai ales când sunt destul de prost cusute cu ață albă.
Paradoxal, efortul vizibil al autorităților și al presei mainstream de a transforma mitingul din 21 decembrie în unul violent și cu potențial antidemocratic, a ajutat pe organizatori.
Dacă nu ”s-ar fi rupt balamaua”, dacă mașinile diplomaților nu ar fi fost parcate ”întâmplător” la locul potrivit, dacă mass-media mainstream nu ar fi fost isterizată la ordin și dacă polițiștii nu ar fi trecut la ridicarea unor jurnaliști la ceas de noapte (cazul Iosefinei Pascal), mitingul ar fi fost un eveniment mărunt, uitat deja la câteva ore după terminarea lui.
Dar așa, AUR și opoziția suveranistă au ieșit întărite, multă lume a râs de manipularea forțată, mass-media mainstream și-a pierdut și mai mult din credibilitate, iar guvernul și parlamentul s-au izolat și mai mult de propriul lor popor, sperând că îi vor ajuta americanii....