BUCUREȘTI, 17 dec - Sputnik. De asemenea, unul din cele mai evidente simptome ale unei dictaturi este instaurea și generalizarea cenzurii. Cu cât devine dictatura mai gravă, cu atât cenzura și lupta împotriva libertății de expresie capătă forme tot mai radicale și mai pe față.
În ultimii ani, sub pretextul ”combaterii știrilor false”, cenzura s-a instaurat în toată lumea occidentală.
Rețelele de socializare și-au înființat comitete inchizitoriale ce decid ce este adevărat și ce este fals, ce poate să fie comunicat opiniei publice și ce trebuie cenzurat și sancționat.
Autoritățile au investit tot mai mult efort și tot mai multe resurse financiare pentru consolidarea unor instrumente de cenzură și de sancționare mass-media, dar și de ”dresaj” al formatorilor de opinie pentru a identifica și a nu promova periculosul ”fake news”.
Pur și simplu, sub ochii noștri s-a instaurat oficial dictatura. Cine nu este conform cu narațiunea oficială a autorităților, este descurajat să își promoveze mesajele, marginalizat, etichetat (în România cea mai des întâlnită etichetă e cea de ”om al rușilor”) și apoi chiar lichidat mediatic.
Ce este fake-news-ul?
Să nu cădem în capcana de a crede că este o ”știre falsă”, cum ar suna traducerea. Fake-news este denumirea pentru orice știre care nu este conformă cu discursul oficial, asumat mainstream și susținut de majoritatea, dacă nu chiar de toți actorii politici și mediatici oficiali din societate.
Cu alte cuvinte, este cel puțin suspect de a fi ”fake news” orice nu este comunicat oficial și instituțional.
Acest lucru este transmis ca atare de exemplu pe rețelele de socializare. Ele ne avertizează, atunci când distribuim, comentăm, promovăm un mesaj neoficial, că obligația noastră nu este aceea de a verifica dacă e adevărat sau nu, ci este aceea de a ne informa doar din surse oficiale.
Cu alte cuvinte, avem dileme cu privire la vaccinare în România? Singura sursă ce trebuie acceptată cu privire la vaccinare trebuie să fie platforma guvernamentală care promovează vaccinarea. Sau vreun comunicat guvernamental.
Altfel, ceea ce nu este oficial sau conform cu narațiunea oficială, este ”fake news”.
Dacă lucrul acesta pare unora dintre noi ca fiind ”firesc”, să ne aducem aminte că acum 32 de ani, pe 17 decembrie 1989, orice informație cu privire la Timișoara revoltată împotriva dictaturii lui Ceaușescu trebuia să fie considerată ”fake news”.
Singurele informații credibile, cele oficiale, vorbeau despre fericirea poporului român angajat cu hotărâre în efortul de implementare a rezoluțiilor congresului al XV-lea al PCR.
Diferența dintre dictatură și democrație nu a fost niciodată aceea că în dictatură comunicarea oficială este necredibilă și în democrație ar fi credibilă.
Esența diferenței era dată de libertatea înțeleasă ca misiune a presei din lumea democratică, de a pune în discuție, critica, analiza, compara, contesta, găsi argumente alternative la propaganda oficială. De aceea, presa ar trebui să fie câinele de pază al democrației și nu cățelul de companie al autorităților.
În SUA, pe vremea când SUA era democratică, presa nu a considerat ca fiind un fapt adevărat declarațiile de la Casa Albă nici când a fost vorba de războiul din Vietnam, nici când a fost vorba de afacerea Watergate. Pur și simplu presa a căutat adevărul și acel adevăr a dus la încheierea unui război și la demisia unui președinte.
Desigur, există și dezinformări. Și este bine să fim atenți pentru a avea parte de o informare corectă.
Pentru a combate dezinformarea și a evita știrea falsă, avem nevoie de propria noastră inteligență, de bun simț, de voința de a verifica informația la cel puțin altă sursă, diferită de prima, prin care ne-a venit informația.
Inteligența și bunul simț sunt cele care ne pot împiedica să cădem în teorii ale conspirației. Și cele care ne pot oferi cea mai bună ”cenzură” a minciunilor.