NATO, la răscruce: Țările Baltice, dispuse să găzduiască armele nucleare ale SUA?

Aleksandr Hrolenko, observator militar

Summitul miniștrilor de Externe ai NATO desfășurat n capitala Letoniei în perioada 30 noiembrie – 1 decembrie a subliniat importanța deosebită a “Frontului Baltic” în lupta lipsită de sens cu Rusia, promițând Europei o continuă degradare a sistemului de securitate și deraierea spre un conflict termonuclear.

Cele mai elocvente declarații, în timpul și după summitul din Riga au fost făcute de secretarul general al Alianței Nord-Atlantice, Jens Stoltenberg:

În afară de cuvinte răsunătoare, în paralel, pe poligonul leton Ādaži tuna artileria, urlau turbinele aviației de asalt, se agitau peste 1500 de militari din Albania, Cehia, Italia, Islanda, Canada, Muntenegru, Polonia, Slovacia, Slovenia, Spania – în formatul exercițiilor NATO Winter Shield 2021 (22 noiembrie – 4 decembrie). În același timp 3000 de militari ai forțelor armate au exersat purtarea unor “acțiuni militare de proporții” în manevrele din zona de frontieră The Decisive Point (14 noiembrie – 12 decembrie).

Spectacolul agitat al Alianței în regiunea Baltică a fost încununat de o deplasare cu tancul a ministrului britanic al Afacerilor Externe, Elizabeth Truss, la aproximativ 200 de kilometri de Sankt Petersburg. Ar fi greu să ne imaginăm un gest similar din partea ministrului rus Serghei Lavrov undeva prin Hrodna sau în Scoția, însă ne-am obișnuit cu jocurile “partenerilor” cu arme.

Punctul culminant au fost amenințările Washingtonului de aplicare a măsurilor financiare și economice în raport cu Moscova “în replică la acțiunile ostile ale Rusiei” (un citat din discursul purtătorului de cuvânt al Casei Albe, Jen Psaki) în Donbas, unde acum din anumite motive este concentrată o jumătate din efectivul armatei ucrainene – 125 de mii de persoane.

Desigur, utilizarea forțelor armate ale Rusiei în Ucraina depinde doar de deciziile sinucigașe ale regimului de la Kiev. Mai devreme, Serviciul de Informații Externe a calificat drept o minciună absolută declarația Departamentului de Stat al SUA despre o concentrare a forțelor armate pe teritoriul Rusiei pentru o invazie militară în Ucraina. Dar să revenim la Țările Baltice.

Termonuclearul Drang nach Osten

E clar că secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, nu poate spune niciun cuvânt fără o aprobare de la Washington, iar monologul lui despre o eventuală amplasare a armelor nucleare „la Est de Germania” a primit undă verde. Mai devreme, Stoltenberg a declarat următoarele: “Comandamentul Forțelor Armate ale Germaniei a obținut acceptul Pentagonului pentru utilizarea armelor nucleare care se păstrează pe teritoriul acestei țări, dacă va fi necesar”.

Abordarea absolut iresponsabilă față de sistemul de neproliferare a armelor de distrugere în masa, care promite Europei crearea unei arme nucleare hibrid (fără a fi clar cine o va utiliza în condițiile de luptă).

SUA au produs aproximativ 480 de bombe aeriene termonucleare modernizate B61-12, dintre care până la 150 de unități se află în arsenalele Europei. Pentagonul nu intenționează să evacueze acestei bombe în țara de origine. Dimpotrivă, pentru o “descurajare” eficientă, arsenalul termonuclear trebuie să se afle cât mai aproape de frontierele Rusiei. Dacă nu în Georgia și în Ucraina, atunci în Polonia și Țările Baltice, unde există baze aeriene pentru găzduirea purtătoarelor F-35A și depozite subterane pentru B61-12.

Aeronavele “invizibile” americane pot fi detectate cu ușurință de radarele rusești ale sistemelor de apărare antiaeriană S-400 Triumf, însă Occidentul colectiv intenționează din nou „să cucerească Moscova” dacă nu calitativ, cel puțin cantitativ. E un joc extrem de periculos pentru SUA și alte state NATO.

În cazul unor provocări politico-militare serioase (așa cum a fost în august 2008 în Caucazul de Sud sau primăvara 2014 în Ucraina) reacția rusă este previzibil de dură pentru „parteneri”. Deloc întâmplător președintele rus Vladimir Putin a declarat pe 1 decembrie că Moscova va insista pe elaborarea unor acorduri prin care ar fi exclusă extinderea NATO spre Est cu o amplasare în proximitatea frontierelor rusești a unor sisteme de arme care amenință Rusia.

Afirmațiile lui Stoltenberg despre lipsa unor sfere de influență ale Rusiei reprezintă o tentativă de a prezenta aspirațiile drept o realitate. E suficient să privim la harta Rusiei pentru a ne aminti istoria din ultimele două secole, pentru a înțelege absurditatea unor astfel de afirmații. Influența oricărui stat suveran din lume există în mod obiectiv și nu depinde de opinia Washingtonului sau Bruxellesului.

Pe de altă parte, pe 1 decembrie, miniștrii de Externe ai statelor alianței au apreciat la Riga destul de pozitiv cele două decenii de participare a NATO la operațiunile militare ale SUA de pe teritoriul Afganistanului, chiar dacă acest lucru contrastează cu realitatea unei fugi rușinoase.

Locul de întâlnire a Occidentului cu Orientul

Seria interminabilă de manevre multinaționale ale NATO și construcția unor baze militare străine în Letonia, Lituania și Estonia, înarmarea activă și “explorarea” statelor ostile Rusiei – Ucraina și Georgia, declarațiile neconfirmate prin probe ale Washingtonului și Bruxellesului despre o amenințare rusească inexistentă determină Moscova să-și consolideze potențialul militar până la un nivel care garantează o distrugere rapidă și totală a adversarului – în realitatea existentă a dislocării (pe diverse continente).

În Rusia demarează producția în serie a avioanelor modernizate strategice purtătoare de rachete Tu-160M. Reacția asimetrică a Rusiei la amenințările în Europa de Est poate deveni, spre exemplu, o desfășurare în interacțiune cu Iranul, Cuba, Siria, Coreea de Nord și alte țări a rachetelor strategice de croazieră cu o rază de acțiune de până la 5500 de kilometri – H-101 și nucleare H-102, care nu sunt vizate de tratatul New Start (SNV-3).

La rândul său, și președintele belarus, Aleksandr Lukașenko, a declarat pe 30 noiembrie că ar putea găzdui armele nucleare rusești – pe teritoriul Belarusului există infrastructura necesară în acest sens.

Toate brigăzile de rachetă ale Distructului Militar Vest au fost dotate mai devreme cu sisteme mobile de rachete balistice cu rază scurtă de acțiune Iskander-M, care permit lovirea garantată a oricărui obiectiv militar din Europa de Est. Sistemele cu rază lungă de acțiune S-400 și avioanele de vânătoare grele Su-309SM, Su-35 protejează sigur frontierele aeriene ale Belarusului și Rusiei. Flota Navală a Rusiei domină numeric cantitativ și calitativ în Marea Baltică.

În cazul unor acțiuni militare, rachetele avansate tehnologic ale Rusiei vor face inutili sateliții, grupările terestre și grupurile ofensive de portavioane ale Pentagonului și altor state NATO. În cadrul Forțelor Armate ale Rusiei au fost create câteva unități capabile să desfășoare operațiuni pe scară largă centrate pe rețea.

În perioada instrucțiunilor de iarnă (șase luni), demarată din 1 decembrie, militarii armatei combinate de gardă a Drapelului Roșu al Districtului Militar Vest urmează să participe în 20 de manevre majore. În același timp, armata de tancuri a Districtului Militar Vest va desfășura 1500 de evenimente de pregătire militară, inclusiv 150 de exerciții.

În prima zi de iarnă, peste 1000 de militari ai regimentelor infanteriei motorizate și de tancuri ale corpului Flotei de la Marea Baltică au efectuat o serie de marșuri pe poligoanele din regiunea Kaliningrad, unde demarează manevre de rutină.

Sistemul de pregătire militară devine treptat mai sofisticat și perfecționat. Astfel, mai devreme, în cadrul exercițiilor “Zapad-2021” Forțele Aeropurtate au exersat soluții tactice deosebite – de desant nocturne cu tehnică blindată, la care au participat 15 avioane militare de transport Il-76MD, la bordul cărora se aflau peste 30 de vehicule blindate de luptă BMD-4M, echipajele lor și trupele de desant. NATO nici nu pot visa la astfel de metode de desant. Rusia nu amenință pe nimeni, ci își demonstrează deschis potențialul eventualilor agresori de a constrânge la pace.