BUCUREȘTI, 27 oct – Sputnik. Oliver Jens Schmitt, profesor de istorie est-europeană la Universitatea din Viena, scrie în cotidianul elveţian de limbă germană Neue Zürcher Zeitung că în România creşte influenţa unor mişcări naţionalist-religioase.
Articolul, preluat imediat și de Deutsche Welle, se vrea un atac împotriva partidului AUR și a faptului că Biserica Ortodoxă Română și Academia Română susțin tradiționalismul românesc.
„Biserica şi Academia ameninţă prin idelogia naţionalist-ortodoxă legăturile României cu Occidentul", se teme publicația elvețiană care acuză că în România, mişcările naţionalist-religioase ar fi dobândit importanţă publică în ultimii ani după ce au funcţionat multă vreme în substratul politico-social. Aici, articolul face trimitere la reușita AUR de a intra în Parlament, devenind tot mai vizibil și mai influent pe scena politică.
Publicația e deranjată de faptul că Biserica Ortodoxă și Academia sunt instituţii foarte influente în societatea românească, iar autorul articolului invocă în acest sens participarea Patriarhului Daniel şi a preşedintelui Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, la o ceremonie la mănăstirea Putna, unde l-au aplaudat pe liderul studenţesc Silvian-Emanuel Man pentru discursul său în care apăra valorile creștine și naționale.
Cu vădită nemulțumire, publicația observă că Biserica Ortdoxă se bucură de prestigiu în rândul populaţiei și că este influentă atât din punct de vedere economic, cât şi mediatic, fiind dat ca exemplu negativ faptul că preşedintele Klaus Iohannis l-a decorat recent pe Patriarhul Daniel cu cea mai înaltă decoraţie a statului român, Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Colan.
Publicația dă ca exemplu faptul că în vestul Europei reprezentanţii Bisericii şi ai mediului academic nu se amestecă în politică, în timp ce Biserica şi Academia Română sunt foarte bine văzute în România, în calitate de apărători ai tradiţiilor naţionale. Fără să își dea seama că laudă în acest fel BOR, autorul articolului insistă că mai ales Biserica este un factor decisiv în apărarea valorilor naționale creștine.
Critică asupra lui Ioan-Aurel Pop și ascensiunea AUR
Și preşedintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, este criticat în articol pentru că susține de mai mulţi ani discursul naţionalist şi ar căuta apropierea de Biserică, fiind vehiculat de PSD ca posibil candidat al formaţiunii la viitoarele alegeri prezidenţiale.
Dar poate cel mai mult îl doare pe autorul articolului ascensiunea AUR, care reprezintă dovada că acest curent naționalist are acum din nou reprezentare şi în Parlamentul României, un fel de continuator al ideologiei fostei formaţiuni Partidul România Mare al lui Corneliu Vadim Tudor.
Publicația arată că AUR ar fi prezentat în ultima campanie electorală imaginea unui Vest decadent și așa ar fi avut succes. Dar comparația cu PRM merge mai departe: articolul din presa elvețiană insistă că forţele pro-occidentale ar face în prezent aceleaşi greşeli comise în perioada 1996-2000 de Convenţia Democrată.
Naționaliștii ar crește pe fundalul eşecului partidelor așa zis pro-europene
Pentru cei care cunosc istoria recentă a României, acest lucru ar însemna că AUR ar putea repeta succesul PRM din alegerile anului 2000, când Vadim Tudor a ajuns în turul doi al prezidențialelor, iar partidul a luat cel mai mare scor din istoria sa: 21 la sută la Senat și 19.48 la sută la Camera Deputaților, fiind al doilea partid al țării în acel moment, scor confirmat și de intrarea lui Vadim în turul doi al prezidențialelor.
Publicația ”avertizează” exact în acest sens, că eşecul partidelor așa zis pro-europene ar da apă la moară naționaliștilor sprijiniţi de BOR şi de intelectualii de această orientare.
Autorul subliniază că partidele așa numit pro-occidentale evită conflictul deschis cu aceste forţe naţionaliste, din raţiuni de ordin electoral și că, în timp ce naţionalist-ortodocşii laudă importanţa trecutului, forţele democratice par să îl fi uitat, trimițând din nou la povestea Convenţiei Democrate.
De unde această grijă a Occidentului însă? Să se fi speriat Vestul că România devine o țară suverană, la fel cum au reușit Ungaria și Polonia?