BUCUREȘTI, 20 oct – Sputnik. Digitalizare sau dispariție – astea par a fi condițiile extreme între care au de ales cele 90 de universități din România, de stat sau private.
Specialiștii susțin că instituțiile de învățământ superior au înțeles greșit problema digitalizării și că, fără o investiție de minim cinci milioane de euro, nici nu poate fi demarat acest proces.
Cei care cred că introducerea unui sistem informatic doar pentru gestionarea datelor studenților, a notelor și a taxelor, la care se adaugă dotarea precară a câtorva laboratoare înseamnă digitalizare, vor afla în curând că au fost deja excluși din sistemul global de acreditări, scrie jurnalul.ro.
Direcția în care se îndreaptă învățământul este una clară. Și anume, nu va mai fi nevoie de săli pentru amfiteatre, săli de curs, laboratoare, mai ales în condițiile în care se va putea folosi tehnologia pentru crearea de holograme și imagini 3D accesibile pentru studenți.
În lume, mari universități au furat deja startul adevăratului proces de digitalizare. În același timp, instituțiile de învățământ superior din România au rămas în urmă.
Din păcate, nu sunt bani pentru asemenea investiții, nu există bugete care să le poată permite universităților să investească pentru început 5 milioane de euro, dar și salarii de 3000-4000 de euro net lunar pentru un specialist IT. Ar fi nevoie de echipe de cel puțin 20 de angajați, la care se adaugă contracte cu firme specializate de software, hardware, cyber security etc.
Sursa citată susține că, dacă se va adeveri acest scenariu, marile universități, care au băgat bani în digitalizare, vor reuși să le elimine pe cele care nu au făcut aceste investiții.
Ce se va întâmpla în România? Ei bine, aici, din cele aproape 100 de universități, ar putea rezista… cel mult 3 instituții de învățământ superior.
Taxele de școlarizare ar putea ajunge la zeci de mii de euro pe an, iar studenții vor fi tot mai puțini.
Fără studenți, se vor închide și aceste universități.