Andreas Malm este un personaj interesant în felul său. Nu se cunoaște cu exactitate data lui de naștere – acum are între 43 și 46 de ani. E un veteran al partidului socialist suedez (care făcea parte din Internaționala a IV-a), docent al Universității din Lund, fiind și un ecologist-extremist, care îndeamnă la o revoluție mondială și la o construcție a “eco-leninismului 2.0”.
Desigur, Europa este plină de tot felul de bărboși inteligenți, care compun cărți despre cum poți arunca în aer totul, să confiști și să împarți. De regulă, aceștia își petrec zilele pe la universitățile de provincie. Însă anume din Malm presa a decis să facă o vedetă, de parcă ar fi un oarecare Benedict Cumberbatch.
Malm și-a început lupta pentru ecologie prin faptul că împreună cu tovarășii săi venea în zonele rezidențiale luxoase din Stockholm și spărgea roțile unor SUV-uri scumpe. Într-un interviu oferit revistei New Yorker, Malm descrie în detalii tehnica diversiunii. Nu e atât de simplu, există anumite subtilități.
La începutul anilor 2000, “ecologiștii” au deteriotat câteva mii de SUV-uri. De atunci a devenit o modă în masa. Luptătorii huliganici pentru puritatea aerului găuresc periodic anvelopele SUV-urilor în cartierele bogate din toată lumea, din Londra până în Los Angeles.
Apreciați acuratețea tovarășilor suedezi. În pofida faptului că Malm îl citează mereu pe Lenin și îi înjură pe abstracții “superbogați”, nu i-a trecut niciodată prin cap să atenteze la iahturile sau avioanele private ale unor oligarhi suedezi reali. Instinctul politic i-a sugerat că acolo paza poate reacționa așa încât nici oasele nu le vei putea culege, iar juriștii îl pot trimite după gratii pentru o perioadă îndelungată. Atunci nu îi va arde de ecologie.
Nu, tovarășii s-au concentrat absolut conștient asupra unor automobile ale clasei de mijloc suedeze, care nu sunt protejate. Burghezul european bogat este fricos și e frământat de sentimentul de vină pentru propria bunăstare. „Ecologiștii” militanți i-au explicat că el este de vină pentru toate: SUV-ul consumă prea mult combustibil și dăunează mediului ambiant. E surprinzător că împotriva lui Malm și tovarășii lui nu a fost intentat niciun dosar. Pur și simplu, suedezii au încetat să mai cumpere SUV-uri scumpe, care brusc au încetat să mai fie la modă.
“Anume în această perioadă ne-am arătat interesați de Al Gore”, relatează „ecologistul”. Interesul e cât se poate de firesc, politicianul și investitorul american a câștigat sute de milioane de dolari de pe urma diverselor inițiative verzi.
În timp ce Malm se ocupa de huliganism în Suedia, laureatul pentru premiul Nobel și cunoscutul luptător pentru ecologie Al Gore căuta credite pentru firma prietenului său, Henrik Fisker, pentru producerea automobilelor electrice.
Totul a picat cât se poate de bine: campania împotriva SUV-urilor, scandaluri în presă. Publicul care dispune de mijloace financiare s-a arătat interesat de investiții în mașini electrice, în locul jeep-urilor ne-ecologice. Creditul s-a găsit foarte repede, unul de peste o jumătate de miliard de dolari! Apoi, ce-i drept, ideea cu automobilele electrice a eșuat, Fisker a ajuns în pragul falimentului, iar neobositul Gore s-a apucat de alte idei de afaceri.
De atunci lui Malm i-a fost asigurat un public de elită, iar cărțile lui au beneficiat de traduceri în diferite limbi și de recenzii binevoitoare. Chiar și atunci când îndeamnă deschis la crime, establishmentul intelectual îi prezenta viziunile publicului larg.
“Tărăgănarea revoltei este asemenea morții” – Malm repetă mereu acest citat al lui Lenin. El consideră că pandemia de coronavirus este precum Primul Război Mondial. Sarcina militanților ecologiștii de astăzi este transformarea pandemiei într-o criză politică.
Aici, desigur, nu sunt suficiente demonstrațiile și pancartele. Summit-uri climatice, protocoale, acțiuni de protest, chiar și Greta Thunberg – toate acestea nu funcționează, totul trebuie aruncat în foc. “Lumea este în flăcări”, are nevoie de urgență de violență revoluționară.
Dintre măsurile violente Malm propune luarea în captivitate a managerilor de top ai corporațiilor de gaz și petrol. Distrugerea infrastructurii evitând victime umane (o condiție de-a dreptul emoționantă). Și în final – aruncarea în aer a conductelor de gaz și petrol. Toate aceste expuneri ale anarhistului ecologist poartă numele de “sabotaj intelectual”.
“Stați un pic, reflectă jurnalistul New Yorker, orice avarie la un gazoduct va duce la o creștere a prețului la gaz și, prin urmare, la electricitate. Fapt care va lovi, în primul rând, în cei săraci...” – “Da, desigur, răspunde cu calm Malm. – Există un anumit risc al înstrăinării oamenilor... Există și un risc pentru economie... Însă dacă sabotajul va coincide cu perioada schimbării climatice, atunci avem o mare șansă ca oamenii să înțeleagă totul și să ne susțină”.
Rezultă că actualii militanți ecologiști au pervertit în totalitate agenda bolșevică. Orice atitudine am avea față de Lenin și succesorii lui, totuși pe vremea lor viața a milioane de oameni din Rusia într-adevăr a devenit mai bună. Au obținut accesul la educație, medicină, salariu decent, un pachet social absolut progresiv pentru acele vremuri.
În viziunea urmașilor lor, anarhiști, militanți ecologiști, troțkiștii de toate soiurile – masele populare trăiesc din cale afară de bine. Aceștia trebuie de urgență ținuți flămânzi și trebuie să le fie organizat un comunism de război la maxim.
În același timp, supraconsumul bogaților nu va dispărea. (Spre exemplu prințul Charles în ajunul conferinței climatice de la Glasgow și-a transferat Aston Martin de la benzină la cașcaval și vin, în timp ce milioane de supuși de-ai săi suferă de foame). Militanții ecologiștilor în schimbul serviciilor obțin și ei câte ceva. Iar tot acest jaf al maselor largi ale populației se desfășoară cu sloganurile combaterii încălzirii globale.
E interesant că unul dintre beneficiarii crizei a devenit Al Gore. Pe fundalul creșterii de zece ori a prețurilor la gaz, în Marea Britanie au început să falimenteze în masă companiile furnizoare de energie electrică. Recent, Al Gore a achiziționat 13 la sută din acțiunile unei astfel de companii, în schimbul unei jumătăți de miliard de dolari. E o achiziție minunată, realizată într-un moment foarte oportun. Englezii, consumatorii de energie electrică, vor plăti cavalerului energiei verzi pentru lumină de câteva ori mai mult decât au plătit acum un an.
Adică, criza energetică a oferit companiilor americane o oportunitate de a pătrunde pe piața britanică și de a elimina companiile locale. Iar acțiunile și declarațiile tari ale activiștilor ecologiști plătiți au devenit o manevră de distragere a atenției de la aceste tranzacții plictisitoare, în urma cărora banii englezi au plecat în conturile firmelor americane.
Desigur, toate acestea sunt pe deplin reversibile. Anglia nu mai poate fi salvată de capitalul american, însă Europa continentală ar fi putut da undă verde gazului din Nord Stream 2. Probabil, anume pentru astfel de cazuri sunt pregătiți grupurile de diversioniști eco.
Apropo, “ecoterorismul” nu este deloc o etichetă aplicată de conservatori. Așa și-a botezat pe unii dintre activiștii săi din Greenpeace (organizația legendară care și-a marcat a 50-a aniversare) unul dintre fondatorul mișcării Robert Hunter. O altă etichetă utilizată de el a fost ecofasciștii. Oare de ce?
Companiile ruse au avut ocazia să se confrunte cu diversiuni periculoase ale militanților ecologiști. Cel mai scandalos caz a fost tentativa de acaparare a platformei de foraj “Prirazlomnaia”, organizată de activiștii Greepeace. Acum, din câte observăm, a crescut o nouă generație de luptători, care este gata să riște cu natura și vieților oamenilor de dragul “salvării planetei”.
FBI i-a introdus în lista teroriștilor periculoși pe mulți reprezentanți ai Greenpeace, PETA, diverși apărători ai drepturilor animalelor și ecomilitanți. SUA în mod activ racolează și alimentează diversioniști eco, însă au grijă ca aceștia să acționeze doar pe teritorii străine – în interese americane, desigur.