BUCUREȘTI, 8 sept – Sputnik. Fostul premier și fondator al PSD nu are niciun dubiu – ceea ce se petrece acum e ”Criza lui Iohannis”.
Adrian Năstase a prevăzut și prefigurat de altfel, această criză, definind-o ca ”politică, economică și socială profundă”. Acum însă, consideră că ”perspectivele sunt încă și mai rele”.
”Sărăcia, amplificată de creșterile de tarife sau de prețuri, devalorizarea leului (probabil mai mare în realitate decât cea anunțată), restricțiile sanitare de după congresele PNL și USL vor determina mari nemulțumiri sociale”, scrie Năstase, completând cu amară ironie – ”Chiar dacă românii sunt foarte „rezilienți”.
Năstase atrage atenția asupra contextului și a relației suprastructurii (politice) cu societatea – ”clasa politică este scindată, societatea românească și-a pierdut capacitatea de empatie și de solidaritate” iar partidele parlamentare sunt ”incapabile să construiască formule de consens”.
Ori, pentru toate astea o mare vinovăție o are președintele Klaus Iohannis, care a ajuns, pas cu pas, aici.
”Instituția Președintelui a fost concepută în Constituția noastră tocmai pentru a interveni în astfel de situații”, scrie Năstase, subliniind și existența unei condiții sine qua non: ”să-și prezerve credibilitatea necesară pentru a funcționa ca mediator”.
Dar, din păcate, intervențiile partizane ale lui Iohannis ”fac aproape imposibilă o astfel de misiune”, observă Adrian Năstase.
”Calificarea unor partide ca fiind toxice sau extremiste, modul în care a intervenit pentru realizarea „guvernului său”, a „parlamentului său”, a „magistraților săi” etc., nu-i permite acum să intervină eficient”, subliniază Năstase.
Cu alte cuvinte, din punct de vedere al unui stat democratic, Iohannis și-a pierdut legitimitatea, credibilitatea – și deci eficiența. Ce îi rămâne lui Iohannis? Posibilitatea de a apela la căile nedemocratice!
”Sigur, prin intermediul unor presiuni, el încearcă să peticească cabinetul Cîțu, dar va fi greu să reziste această căruță până în 2024”, scrie Năstase, punctând final – ”Probabil că ar fi necesare alegeri anticipate, dar îmi e greu să cred că se va ajunge la o astfel de „resetare” a jocului”.
Concluzia: În aceste condiții, ”Unii vor alege resemnarea, alții revolta”, încheie Adrian Năstase comentariul de pe blogul personal.