BUCUREȘTI, 7 sept – Sputnik. Participând la Reuniunea Anuală a Diplomației Române, în format videoconferinţă, președintele Iohannis a dat un semnal grav – reduce rolul diplomației române la două coordonate.
În primul rând, în discursul președintelui apare ideea subordonării diplomației față de apărarea națională, ceea ce schimbă grav rolul celei mai nobile politici de la unul de deschidere și extindere a relațiilor, la unul cvasi defensiv.
Și asta în condițiile în care relațiile externe ale României, extrem de vaste și profitabile pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, au fost reduse enorm în ultimele decenii.
De asemenea, tot la acest punct, președintele le-a transmis diplomaților ideea de a prelua cele expuse în noua Strategie națională de Apărare, acel document aberant și condamnabil în care Rusia este definită ca ”amenințare” și China este pusă sub observație.
Pe de altă parte, președintele pune clar problema rolului diplomației de strânge relațiile cu UE și NATO, deci a urmări cu precădere interesele unionale și aliate, de multe ori divergent față de cel naționale.
Tot aici, Iohannis a vorbit de redeschiderea transatlantică a lui Joe Biden, în condițiile în care președintele SUA patronează unul dintre cele mai mari dezastre din istoria SUA, iar analiștii trag un semnal major de alarmă: în condițiile problemelor majore interne și externe, SUA nu va mai ține seama de ”aliați”, mai ales de ”coloniile” obediente ca România.
Ei bine, în aceste condiții Iohannis vede rolul diplomației în ”sudarea” României de interesele NATO, UE și SUA.
Două întrebări – prima: cum se va putea împăca o diplomație bazată pe Strategia Națională de Apărare, în care Rusia e definită ca amenințare, cu o UE pentru care Rusia este principalul partener energetic – în extindere! – și devine și furnizor de hrană de bază?
A doua – cum interpretează diplomații de carieră îndepărtarea României de China, inclusiv prin dezastrul de la ambasada din Beijing?
În concluzie, președintele Iohannis nu mai are limite la ingerința în domenii pentru care NU are nicio pregătire, cum este diplomația – și căreia îi impune o direcție cu totul nepotrivită intereselor naționale românești.