Acest eveniment apocaliptic, regizat de niște scenariști necunoscuți după toate canoanele filmelor catastrofă hollywoodiene, a devenit un pretext ca guvernul american să declare război terorismului internațional și să înceapă intervenția militară în alte țări.
Sub impresia momentului - avioanele care intră în turnurile gemene, oameni care sar în gol de etajele superioare, doar ca să nu ardă de vii, prăbușirea concomitentă a trei zgârie-nori (deși în al treilea nu a intrat nici un avion) - comunitatea internațională le-a dat americanilor mandatul de a lupta cu terorismul în toată lumea. De atunci au trecut 20 de ani. Putem să facem un bilanț.
Celebra Universitate Brown din SUA a socotit că în această perioadă, în țările ocupate de americani au fost uciși cel puțin un milion de oameni. Nita Crawford, cofondator al proiectului Cost of War (prețul războiului) al universității, subliniază că aceste cifre constituie o „subevaluare imensă”.
În rândul victimelor au fost trecuți doar cei care au fost uciși direct în timpul ciocnirilor armate. Dar acolo nu au fost incluse persoanele care au murit din cauza diferitelor dezastre cauzate de război - foamea, sete, boli, lipsa îngrijirilor medicale cauzate de distrugerea totală a infrastructurii.
Conform estimărilor altor activiști pentru drepturile omului, numărul deceselor este mult mai mare. "Medicii pentru responsabilitate socială", de exemplu, au estimat că aproximativ un milion de oameni au fost uciși doar în Afganistan, Irak și Pakistan între 2001 și 2015.
Iată care este structura deceselor, reflectată în raportul Universității Brown: 387 de mii dintre cei de morți erau civili, aproximativ 200 de mii erau soldați locali care luptau de partea americanilor și mai mult de 300 de mii erau partizani locale, pe care americanii îi numeau „teroriști”.
Nita Crawford recunoaște că majoritatea oamenilor trecuți la rubrica teroriști erau civili obișnuiți.
Merită să menționăm că pe parcursul „războiului împotriva terorismului”, au murit aproximativ șapte mii de soldații SUA și încă opt mii de soldați înrolați pe bază de contract. Adică, de aproape o sută de ori mai puțin decât locuitorii țărilor ocupate. Aș vrea să întreb: comunitatea internațională a acordat mandatul SUA să facă acest lucru?
Nu, președintele George W. Bush nu a spus sub nicio formă că armata sa se va angaja în genocidul civililor. El a jurat că americanii vor construi „state democratice naționale” în Irak, Afganistan și tot așa oriunde în altă parte. Toată lumea credea că cea mai bogată țară din lume are toate posibilitățile ca să realizeze acest lucru. în acest sens. Ei bine, dacă SUA vor să fie polițistul mondial - să fie.
Toți credeau că americanii vor intra pe teritoriile țărilor cu probleme, le vor curăța de adevărate grupări teroriste și vor începe să atragă politicieni locali puternici spre cooperare pentru a se baza pe ei în reformarea treptată a respectivelor state.
Spre exemplu, ar fi fost judicios să fie invitat în Afganistan fostul rege Zahir Shah, acesta se de o popularitate considerabilă și putea uni țara.
Dar nu, americanii nu au făcut asta. Au lansat o selecție negativă în rândul politicienilor locali. Doar cei mai corupți, cei mai mediocri, cei mai urați dintre oameni au fost lăsați să preia puterea - și asta este o chestie foarte convențională, desigur (de fapt, puterea o deținea tot americanii - n.n.). Trădătorii de țară, ca să spunem simplu.
În august, principala preocupare a ultimului președinte al Afganistanului, Ashraf Ghani, a fost aceea de a părăsi cât mai repede țara. În același timp, paza lui băga în grabă saci plini cu dolari în patru mașini și un elicopter. Din elicopter curgeau dolarii. Adevărat lider național, nimic de spus.
De fapt, singura preocupare a partenerilor americani a fost aceea de a scufunda teritoriile ocupate într-un haos total, apoi de a profita de orice activitate ilegală - de a face comerț cu droguri, de a-și vinde armele acolo.
Aceeași Universitate Brown a calculat că Statele Unite au cheltuit peste opt trilioane de dolari pentru „războiul împotriva terorismului”. Dar și acesta este un calcul foarte viclean. În mod oficial, banii s-au îndreptat spre dezvoltarea teritoriilor ocupate. Dar, după cum putem vedea, nu au ajuns acolo.
Irakul și Libia s-au afundat în sărăcie. În Afganistan, o treime din populație suferă de foame. Furtul la scară largă din buget ar putea fi motivul declanșării unor cauze penale interesante.
Mai mult, după ce americanii au intrat acolo, Afganistanul s-a transformat într-un gigantic laborator de droguri. El furnizează 90% din producția mondială de heroină. Afganii susțin că cea mai mare parte a profiturilor din traficul de droguri revine exact militarilor americani. Adică, miliarde de investiții au fost, pur și simplu, furate, ajungând în buzunare private, după care s-au întors în Statele Unite cu profit și mai mare.
Da, dar ce e cu terorismul? La urma urmei, totul a fost început de dragul luptei cu el. Însă, în această perioadă, numărul atacurilor teroriste din Afganistan, Irak, Libia a crescut de câteva ori și s-au transformat într-un război civil al tuturor împotriva tuturor. În locul statelor naționale promise, au apărut teritorii unde luptă între ei triburi, clanuri și organizații banditești. În locul democrației occidentale - un adevărat Ev Mediu, cu tortură, execuții extrajudiciare, epurări în masă, bătaie de joc față de femei, copii și minorități.
Cu liderii organizațiilor pe care le-au declarat teroriste, forțele de securitate americane au o relație destul de complicată. Mai întâi i-au băgat după gratii liderii talibani *. Apoi au fost eliberați brusc din închisoare - iar astăzi acești oameni intră în Kabul și conduc guvernul afgan.
Pe bandiții din ISIS * militarii americani îi acopereau în timpul ciocnirilor armate din Siria. Militarii și diplomații ruși au semnalat acest lucru de mai multe ori. Ce mai, „relație deosebită, deosebită”.
Întregul „război împotriva terorismului” s-a rezumat la faptul că americanii au împărțit țara în două jumătăți și i-au asmuțit pe cei puți în funcție de ei împotriva partizanilor locali. „Elitele” locale selectate de ei controlau acest proces.
În acest haos sângeros, businessul american, militarii și industria militară au obținut profituri uriașe timp de zeci de ani. Cu ceva s-au pricopsit și americanii obișnuiți: fabricile de armament funcționau ca ceasul, industria de apărare, armele americane erau la mare căutare pe piața mondială.
Prețul la toate acestea a fost viața unor oameni nevinovați. Economia americană a transformat literalmente sângele în dolari și s-a alimentat din jefuirea teritoriilor țărilor ocupate. Și politicienii americani cunoșteau foarte bine acest lucru.
În 1996, prezentatoarea postului de televiziune CBS a întrebat-o pe Madeleine Albright: „În Irak (ca urmare a sancțiunilor SUA. - nota autorului), potrivit UNICEF, aproximativ o jumătate de milion de copii au murit. Asta este mai mult decât în Hiroshima. Chiar a meritat? " "Alegere dificilă", a răspuns Albright. "Dar da, a meritat".
Câțiva ani mai târziu, viața copiilor irakieni nu mai era luată de sancțiunile americane, ci de gloanțele americane. Și chiar zilele trecute, o bombă americană a aruncat în aer o mașină în Kabul. Se presupunea că era plină cu explozibil (în vederea efectuării unui atac terorist - n.n.). Explozia a ucis până la douăzeci de locuitori ai Kabulului care erau în preajmă. Printre ei se aflau șase copii. Cea mai tânără fată avea doi ani.
„Polițistul mondial” a început să amintească tot mai mult de eroul din „Disperarea” lui Stephen King - un polițist posedat de demon care îi ucide pe toți cei din jur. Americanii îl consideră pe acest autor ca fiind un scriitor de literatură științifico-fantastică (science fiction), dar, de fapt, el este cel mai realist.
Crimele comise de armata americană în timpul așa-numitului război împotriva terorismului merită, desigur, o investigație internațională aprofundată.
Statele Unite au evitat, la un moment dat, foarte prudent să participe la lucrările Curții Penale Internaționale.
Cu toate acestea, organizațiile pentru drepturile omului și ONG-urile din întreaga lume continuă să scrie teribila cronică a ocupației americane. Aceasta este datoria noastră comună față de cei morți.
Și este timpul ca polițistul mondial să fie concediat urgent. Astăzi, Rusia rămâne singurul salvator al popoarelor care riscă să fie democratizate cu tomahawk-urile americane. Armata rusă a oprit „haosul controlat” din Siria.
Diplomații ruși au împiedicat izbucnirea războiului civil în Ucraina. Rusia a oprit vărsarea de sânge între Armenia și Azerbaidjan. Exportăm pace și securitate, americani - haos sângeros.
În special, fanilor încăpățânați ai hegemoniei americane, pe care nu-i sperie sângele copiilor de pe mâinile patronilor lor, aș dori să le reamintesc că activitățile recente ale Washingtonului i-au îngrozit chiar și pe americanii înșiși.
„Imperiul american, umilit în Afganistan, Irak, Siria, așa cum a fost umilit mai înainte în Vietnam și Cuba, rămâne orb la decăderea sa, la impotența și sălbăticia sa”, a scris celebrul jurnalist american Chris Hedges. - Cei care, rămânând în umbră, manipulează imperiul <...> se pot bucura de moartea afganilor și se pot convinge că asta „ a meritat ”, fără să-și dea seama că spânzurătoarele pe care ei le construiesc sunt destinate chiar lor".
* Organizații teroriste, interzise în Rusia.