BUCUREȘTI, 27 iul. Astăzi, una dintre cele mai controversate situații din România, cea a candidaturii Roşiei Montane la lista siturilor protejate de UNESCO, va fi analizată de Comitetul Patrimoniului Mondial al instituției internaționale.
Programată inițial pentru duminică, discutarea includerii Roşiei Montane a fost amânată pentru azi, într-o ședință în care se vor discuta alte trei propuneri de introducere în patrimoniul UNESCO: grădina tropicală Sitio Roberto Burle Marx (Brazilia), observatorul solar din Chankillo (Peru) și biserica Estacion Atlantida (Uruguay).
Pentru România este și o problemă financiară majoră – pentru că includerea în patrimoniul UNESCO ar putea însemna pierderea procesului intentat de compania Gabriel Resources statului român, prin care fostul deținător al licenței de exploatare a aurului cere 4,4 miliarde de dolari despăgubire.
Firma canadiană pretinde a aceste despăgubiri din cauza respingerii legii care îi dădea dreptul la exploatare – după ce compania făcuse investiții importante.
O intervenție ciudată a avut Ungaria – mai precis cotidianul pro-guvernamental Magyar Nemzet, care a publicat chiar duminică, în ziua în care trebuia inițial dezbătută la UNESCO speța Roșia Montană.
Articolul are un titlu ofensiv, cu valențe revizioniste, ”Roșia Montană: Ale cui sunt rezervele de aur?”.
În schimb, în text analiza oscilează între aluziv, imprecis și… patetice amintiri din alte vremuri. Apare întrebarea aparent stupidă ”De când aparţine Roşia Montana de România?”, se pune problema celor ”300 tone de aur şi 1.600 tone de argint” care ”vor rămâne în pământul natal”, dar nicio idee clară nu reiese din text.
De vorbește de situația din ultimii ani ai ocupației austro-ungare, de cele sutele de mori și ateliere de prelucrare a metalelor prețioase din Apuseni, ba chiar și de… legendarii agatârși, un popor mitic, despre care ziarul maghiar prezintă ipoteza (eronată!) formulată de un celebru geolog:
”În Roşia Montana, aflată în „pătratul aurului” nu exista încă noţiunea de minerit prin cianuri sau prin distrugerea naturii din jur, respectiv a culturii. Umbra acestei distrugeri se vede tot mai des de la an de an în acest oraş minier cu un mare trecut istoric, care a fost stăpânit de agatârși, popor de origine scitică, în urmă cu peste 2500 de ani, înaintea lui Hristos,, potrivit celebrului geolog Ferenc Wanek”, scrie Magyar Nemzet.
Un singur adevăr dureros este subliniat de publicația maghiară – tentația românilor de a-și ceda bogățiile, prin corupția și lipsa de patriotism a conducătorilor.
Astfel, ziarul maghiar citează din Octavian Goga – ”Munţii noştri aur poartă, Noi cerşim din poartă-n poartă”, și menționează că ”se suspectează că a fost scrisă după tratatul de la Trianon. Începutul poeziei spune multe aici, deoarece nu trebuie decât să ne punem întrebarea: De când aparţine Roşia Montana de România?”.
Pe scurt, bogățiile abia constituitei România Mare au fost imediat cedate/vândute străinilor! Celor de azi, vă sună cunoscută situația?
Doar în finalul articolul maghiar are o evidentă tentă revizionistă:
”Rezerva de aur a Ungariei este în prezent de 94,5 tone. Prin urmare, să sperăm, cel puțin până când roata morii de aur a istoriei se va întoarce, că cele 300 tone de aur şi 1.600 tone argint vor rămâne în pământul natal, respectiv resursele de platină și molibden pe care le exploatează companiile străine”, scrie Magyar Nemzet.
Suntem curioși cum va reacționa MAE român după acest articol.