BUCUREȘTI, 27 iul – Sputnik. Urmăresc cu stupoare reacțiile în cazul scăpării de sub control a urșilor din România. Și, din păcate, nu văd decât reacții absolut aberante, dovedind o totală lipsă de înțelegere a fenomenului. Și asta se întâmplă acum, când suntem într-o situație limită în care este clar că nu se mai poate continua așa!
Fiind domiciliat în Azuga și având de mic pasiunea muntelui, cam știu despre ce este vorba în privința habitatului animalelor sălbatice, a distrugerilor din ultimele decenii, a invaziei ”civilizației” peste stăpânii din totdeauna ai naturii – pe care le numim ”sălbăticiuni”. De fapt, sunt ființe libere, care își trăiau viața într-un echilibru ce a fost dat peste cap de om.
Am colindat și Alpii, în vesela Austrie, în Bavaria cea bine organizată și plină de culoare, în măreția Chamonix-ului francez și în minunata Elveție. Ei bine, peste tot în această lume ”civilizată”, curată, ”ecologică”, ”verde”, omul și-a făcut ”datoria”: a ucis toate ”fiarele periculoase”: urși, lupi, mistreți… Au mai rămas ceva vulpi, râși… Asta a făcut ”lumea civilizată” occidentală care ne dă nouă lecții de ecologie! De ”Europa verde”!
Revin la cele două ”curente de gândire” din România în cazul urșilor: cei ce vor să nu fie împușcați, ci relocați, băgați în rezervații, hrăniți de om – și cei care vor să rezolve ca în filmele americane – prin împușcarea fiarelor care pun în pericol omul!
Ambele variante sunt, cum menționam, absurde, stupide! De ce? Pentru că populația de urs din România depășește cu mult capacitatea de ținere sub control a speciei, în condiții de viață normală, în mediu natural a urșilor.
Concret, dacă pe vremea lui Ceaușescu, când s-a înregistrat cel mai performant sistem de ținere sub control a populației de urși, combinată cu vânătoarea dar și cu menținerea speciei la un nivel excelent – fapt dovedit prin numărul de exemplare ”trofeu”, de dimensiuni mari – ei bine, în acea perioadă numărul suportabil era de 5000 de urși. Pare puțin, la o țară cu o suprafață de aproape 240.000 kilometri pătrați, din care peste 25% împăduriți.
Problema este că acum numărul aproape s-a dublat – și s-au micșorat dramatic suprafețele împădurite în care nu calcă omul, în care nu s-au făcut drumuri, așezări – acelea fiind habitatul ursului, nu suprafețele împădurite în care s-a construit!
Iar prima problemă este să reducem la jumătate numărul urșilor.
Varianta împușcării în massă este ceva de neconceput, este o rușine că există oameni care gândesc așa ceva! Este o monstruozitate inacceptabilă! Da, sunt de acord că urșii agresivi, care atacă realmente comunitățile, oamenii, și o fac constant, acești trebuie împușcați, prin intervenție eficientă județeană – sau chiar locală, dacă există instruirea necesară. Adică nu lăsat la nivelul unor ”Rambo” sătești, gata să pună AK-ul pe ursoaică și puii ei!
Nici variantă ”soft”, corectă ca idee, a hrănirii, relocării, amenajării de rezervații nu poate fi aplicată când există un surplus de 3000 – 5000 de urși! Da, e corectă înființarea de rezervații, e corectă și hrănirea după un plan organizat, național. De fapt, asta ar fi chiar important – un plan național de salvare și gestionare a populație de urși din România. Inclusiv cu selecția exemplarelor, cu sterilizări, cu metode științifice, nu heirupist!
Dar, repet – soluția aceasta bună în fond NU poate fi aplicată până nu se reduce la jumătate, cel mult, populația de urși. Ursul e un animal teritorial, nu-l poți înghesui ca pe oameni, ca pe indigenii din SUA, în rezervații!
Ori, România nu are suprafețele necesare pentru rezervații pe măsura numărului actual de urși!
În schimb Europa Occidentală are! Europa este datoare moral acestei specii pe care a exterminat-o cu sălbăticie și cinism în propriile state „civilizate”! Europa are, în Alpi, dar și în vastele păduri din Bavaria și alte zone spațiu suficient pentru a crea rezervații pentru câteva mii de urși din România.
Iar asta este, în opinia mea, varianta fezabilă – pentru că suntem, nu-i așa, membri ai ”celei mai civilizate uniuni din lume”!
Ori, cum și când se poate manifesta această ”civilizație”, cu principii ecologice, dacă nu acum, când mii de exemplare din cel mai frumos animal liber al Europei sunt în pericol?
În opinia mea, cazul urșilor ”români” este marele examen al Uniunii Europene.
Dacă nu reprezintă doar vorbe fără acoperire, doar demagogie și ipocrizie, Bruxellesul va lua în considerare și va rezolva această situație – pentru că are obligația morală și deține mijloacele! Occidentul are unde și cu ce să preia câteva mii de urși din România, să le asigure spațiul vital și chiar să susțină și hrănirea, dacă e necesară.
Dacă nu va rezolva și se va ajunge la tragedii în România, eventual și la masacrul urșilor, atunci vina va fi (și) a Occidentului, care va fi vinovat - încă o dată! - de uciderea acestei specii.
Și Occidentul nu își va putea spăla vinovăția doar sancționând România pentru uciderea urșilor, la cererea unor ONG-uri – ci intervenind concret, preluând un număr de urși suficient de mare pentru a salva populația de animale sălbatice.
Desigur, apare o problemă: autoritățile române, în frunte cu președintele, dar și europarlamentarii, ar trebui să ceară Bruxellesului să se implice și să rezolve situația. Așa cum spuneam, Occidentul are obligația morală!
Ca și în cazul africanilor înrobiți și uciși, Occidentul este vinovat de uciderea urșilor de pe teritoriul său. Ori, dacă nu va salva acum urșii ”români”, Occidentul își va fi dovedi ticăloșia!
Așa că Occidentul ar trebui să stea în genunchi, într-un fel de ritual de timp BLM: Bears Lives Matter!