BUCUREȘTI, 9 iul – Sputnik. Una dintre cele mai apreciate voci ale politicii, fostul senator Șerban Nicolae, a reacționat după ce conferențiarul universitar și medicul ieșean Răzvan Constantinescu a fost sancționat.
Șerban Nicolae îl numește ”MEDIC SPECIALIST ÎN PĂSTRAREA COLOANEI VERTEBRALE” și prezintă cazul, în viziunea sa și a multora care apreciază atitudinea doctorului.
”Doctorul Răzvan Constantinescu are opinii. Le expune calm, articulat și argumentat. Uneori, adaugă ironie și umor. Ridendo castigat mores!”, scrie Șerban Nicolae, prezentând și reacția sistemului: ”Dar asta e inadmisibil în progresismul neo-marxist! Pudibonzii înregimentați se simt denigrați. Au onoarea "nereperată"...”.
Ori, asta se întâmplă în tip ce, de partea sistemului, ”în legătură cu boala despre care ni s-a spus de la bun început (?!?) că ne va schimba viața”, ei bine fostul senator constată că ”are voie sa se exprime cine vrei și cine nu vrei”.
Pe scurt: ”Politicieni fără nicio meserie, "influenceri media", medici fără practică, demnitari-brancardieri și multe alte specii de " "specialiști în orice" repetă, ca niște flașnete ruginite, clișee pseudo-medicale”.
Da, am constatat, că, într-adevăr ”Ei au voie!”.
În schimb, toată lumea a văzut - dar prea puțini au reacționat - cum medicii cu „opinii neconforme cu versiunea oficială” sunt, așa cum denunță Șerban Nicolae, ”vânați, intimidați sau sancționați„.
”Nu pot fi combătuți cu argumente științifice și profesional sunt imbatabili”, arată Șerban Nicolae – ”Atunci, se trece direct la "ciomagul" autorității de stat”.
Desigur, exista și soluția pasului înapoi: ”Bineînțeles, "rebelii" puteau să tacă. Să se conformeze”.
Dar respectivii NU au cedat – ”n-au vrut. Pentru că jurământul lui Hipocrate nu e o formulă birocratică și nici legământ de obediență”.
”De aceea, eu încă îmi păstrez speranța și admir oameni ca doamna Flavia Groșan, ca prietenul Răzvan Constantinescu și alții asemenea lor!”, scrie Șerban Nicolae.
Și, totuși, omul politic experimentat și realist, la rândul său victimă a Sistemului, a trădării, lașității și nimicniciei, nu e optimist: „Mă tem că, în uralele turmei, urmează "reeducarea" și Noul Om Nou!”.
Întrebare firească: poate cineva, în România, să fie optimist? Sigur, există soluția care ne-a salvat de atâtea ori în istorie: Cel de Sus. Că în nădejdea celor de mai jos…