BUCUREȘTI, 21 iun – Sputnik. Chiar de marea sărbătoare creștină a Rusaliilor, România mai primește o palmă din direcția impusă de ”fratele cel mare”. Sau, în fine, cum se va numi ”frate” în noul nomenclator ”progresist”.
Puternic susținută de noua conducere de la Washington, politica minorităților sexuale și a persoanelor transgender lovește și România. Cel mai cunoscut ONG din domeniu, asociația ACCEPT, cere autorităților române, printr-un ”apel public” să recunoască rolul statului român ”în inițierea și perpetuarea sistemului opresiv care a făcut mii de victime în rândul persoanelor gay și lesbiene”.
De asemenea, ACCEPT cere statului român să ”își exprime fără echivoc adeziunea la valorile de drepturile omului și valorile europene”.
De se face chiar azi acest demers? Pentru 21 iunie 2001 este, conform asociației citate, data abrogării Articolului 200 din Codul Penal – și care ar fi ”un moment istoric pentru România, fiind începutul respectării libertăților tuturor cetățenilor români, indiferent de orientarea lor sexuală”.
De menționat că alte surse dau ca 22 iunie 2001 data abrogării de către guvernul Năstase a controversatului articol.
Pe de altă parte, prevederea nu este din vremea comuniștilor, ci a fost introdusă în 1936 când viza care viza ”actele de inversiune sexuală”.
Legislația fiind modificată în 1968 – și folosită, după unele surse, și împotriva unor persoane care nu conveneau regimului. Totuși, la fel ca în cazul multor alte acuzații aduse regimului Ceaușescu, trebuie demonstrat faptul că aceasta reprezenta o ”politică” și nu au fost doar cazuri izolate. Dar, desigur, în cazul regimului Ceaușescu e mai simplu, pentru nimeni nu îi ia apărarea, iar acuzațiile aberante sunt încurajate.
De reținut și că prima modificare a art.200 CP a fost inițiată în vremea guvernului Văcăroiu, în 1996, când prin amendarea Articolului era incriminate actele homosexuale ”săvârșite în public sau dacă au produs scandal public” și pedepsite cu închisoare de la unu la cinci ani. Se revenea astfel la formula din 1936.
De asemenea, erau pedepsite ”îndemnarea sau ademenirea unei persoane”, precum și ”propaganda ori asocierea sau orice alte acte de prozelitism săvârșite în același scop”.
De remarcat că împotriva abrogării Art. 200 s-au opus cu tărie mai multe forțe politice naționale – în frunte cu PRM – dar și cu… PNȚCD!
Astfel, președintele ”Partidului martirilor”, Corneliu Coposu a declarat că ”atitudinea creștină îl determină să combată orice deviere de la legea naturii și de la principiile morale ale unei viitoare societăți echilibrate”.
Revenind la demersul de azi al ACCEPT, acesta arată că ”în baza Articolului 200, Securitatea, Miliția iar mai apoi Poliția, instanțele de judecată, procuratura și închisorile au supus bărbați gay și femei lesbiene la arestări, anchete, șantaj, tortură și încarcerări”.
Mai mult, acuzația vizează direct statul român, nu numai în perioada comunistă: ”Deși celelalte state membre ale Uniunii Europene au dezincriminat relațiile între persoanele de același sex, mult mai devreme, începând cu finalul secolului al XVIII-lea și până în anii ’90, autoritățile din România au amânat decizia până la începutul secolului XXI, aceasta fiind necesară pentru a îndeplini condițiile de preaderare la Uniunea Europeană”.
”Istoria persoanelor LGBTI din România este marcată de numeroase abuzuri promovate prin intermediul legislației naționale”, arată ACCEPT, subliniind că în ciuda dezincriminării ”relațiilor între persoane de același sex, legislativul și executivul au eșuat să adopte măsuri care să protejeze viața de familie a cuplurilor LGBTI, să ghideze tranziția juridică și medicală a persoanelor transgender, accesul persoanelor LGBTI la prevenire HIV/SIDA sau să asigure investigarea eficientă a infracțiunilor motivate de ură”.
În comunicatul remis Agenției naționale AGERPRES, asociația ACCEPT acuză direct România:
”Timp de peste 6 decenii, România a dus o politică de opresiune a persoanelor LGBTI. Numărul exact al victimelor celor două articole care incriminau relaţiile între persoane de acelaşi sex nu este cunoscut nici astăzi”, scrie ACCEPT.
Întrebarea este firească: va fi din nou România umilită pe plan internațional – și se va recunoaște singură ca fiind vinovată?
Nu ar fi de mirare, din moment ce țara noastră acceptă lecții/palme de democrație de la SUA, ultima țară occidentală care a abolit sclavia, care a avut ca fundament al dezvoltării exploatarea sclavilor aduși din Africa și care a permis discriminarea rasială până în deceniul șapte al secolului XX. Sau de la statele occidentale foste imperii coloniale, adevărate mașini imperii ale exploatării și crimei, focare permanente de războaie și invazii. Și așa mai departe…
Deci, da, e posibil ca guvernanții noștri, dornici să satisfacă orice poftă a Washingtonului, să umilească din nou România recunoscând că a fost o ”opresoare a persoanelor LGBTI”. Și, da, mai mult ca sigur SUA vor transmite un semnal în acest sens, ”încurajând” Bucureștiul să nu mai stea pe gânduri. Reamintim că membri de seamă ai Ambasadei SUA la București au fost mereu prezenți la manifestările importante ale LGBTI.
Oare când îi vom vedea pe Iohannis, Aurescu sau Cîțu în genunchi la vreo partidă de… ceva?