În ce condiții pot ieși din țară cetățenii români minori

Reprezentanții Poliției de Frontieră precizează care sunt condițiile de ieșire din țară pentru copiii români și ce documente sunt necesare în ducerea la capăt a acestui demers. Lista actelor necesare.

BUCURETI, 15 iun – Sputnik. Aveți copii minori și vreți să plecați în străinătate? Poliția de Frontieră vă vine în ajutor și vă prezintă condițiile în care puteți ieși cu minorii din țară.

Cetățenii români minori pot călători în străinătate în baza documentului de călătorie individual valabil - pașaport sau carte de identitate - minori peste 14 ani - numai însoțiți, cu acordul părinților ori al reprezentanților legali.

Prin reprezentant legal se înțelege persoana desemnată, potrivit legii, să exercite drepturile şi să îndeplinească obligațiile părintești față de minor. *art. 2 alin. (2) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare

Certificatul de naștere nu reprezintă document de călătorie!

Poliţiştii de frontieră permit ieşirea din ţară a unui cetăţean român minor - numai dacă este însoţit de o persoană fizică majoră - în următoarele cazuri:

1. Minorul este însoțit de ambii părinți

Minorului ce călătorește în străinătate însoțit de ambii părinți i se permite ieşirea din România în baza documentului de călătorie individual, fără a fi necesară prezentarea unor documente suplimentare. *art. 30  alin. (1) lit. a) din Legea 248/2005

2. Minorul însoțit de unul dintre părinți

Minorul ce călătorește însoțit doar de unul dintre părinți i se permite ieșirea din țară în următoarele situații:

dacă părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea de călătorii în străinătate, pentru o perioadă care să nu depășească 3 ani de la data întocmirii acesteia;
dacă părintele însoțitor face dovada faptului că minorul i-a fost încredințat sau că exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă şi irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013;
La aprecierea îndeplinirii condițiilor de ieșire din țară se vor lua în considerare inclusiv hotărârile judecătorești emise în alte state, sub rezerva recunoașterii acestora de către autoritățile române.

În ceea ce privește procedura recunoașterii hotărârilor străine, trebuie făcută distincție între hotărârile pronunțate de o instanță dintr-un stat membru UE și cele pronunțate într-un stat terț.

dacă părintele însoțitor face dovada decesului celuilalt părinte;
Se permite ieșirea din țară în baza prezentării, în original sau copie legalizată, a unuia dintre documentele doveditoare ale decesului:

-  certificat de deces, valabil şi cu putere doveditoare pe teritoriul României, în condițiile legii;    

-  hotărâre judecătorească de declarare a morții, rămasă definitivă, dacă nu a existat timpul necesar pentru eliberarea certificatului de deces;

-  comunicare oficială primită prin intermediul misiunilor diplomatice sau al oficiilor consulare ale României în străinătate, dacă nu a existat timpul necesar pentru eliberarea unor certificate de stare civilă. 

*dacă părintele însoțitor face dovada că celălalt părinte este decăzut din drepturile părintești sau declarat dispărut, în condițiile legii;
Dovada decăderii din exercitarea drepturilor părintești se face doar prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă/definitivă, pronunțată de instanța de tutelă.

NOTĂ - Prin Legea nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil a fost abrogat Decretul nr. 31 din 30 ianuarie 1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, act normativ care prevedea procedura aplicabilă pentru declararea dispariției unei persoane, astfel că, în prezent, nu mai există reglementare legală expresă pe acest segment. Având în vedere că această instituție juridică nu mai există, potrivit noilor reglementări legale, considerăm că excepția prevăzută la art. 30 alin. (2) din Legea nr. 248 din 20 iulie 2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la părintele declarat dispărut, în condițiile legii, a devenit caducă.

dacă părintele însoțitor prezintă o hotărâre a instanței de judecată care suplinește acordul celuilalt părinte;
Hotărârea instanței de judecată de suplinire a acordului celuilalt părinte vizează situațiile în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului sau când unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a-și exprima voința. Hotărârea instanței de judecată trebuie să fie definitivă, cu excepția cazurilor în care a fost pronunțată pe calea ordonanței președințiale, informează Poliția de Frontieră.

Ordonanţa președințială cu privire la permiterea ieșirii din țară a unui minor este provizorie şi executorie, iar dacă nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte imediat - i se permite ieșirea din țară, până la soluţionarea litigiului asupra fondului - art. 997 alin. (2) din Codul de Procedură Civilă.

* Recunoașterea hotărârilor pronunțate într-un stat membru al Uniunii Europene:

Hotărârile judecătorești pronunțate într-un stat membru cu privire la exercitarea răspunderii părintești față de un copil, care sunt executorii în acel stat, se recunosc în România fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură specifică.

Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea şi executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială şi în materia răspunderii părintești

Conform prevederilor menționate în paragraful anterior, o hotărâre judecătorească pronunțată de către o instanță competentă dintr-un stat membru UE cu privire la exercitarea răspunderii părintești este recunoscută la trecerea frontierei, cu condiția ca documentul să fie tradus în limba română şi legalizat.

* Recunoașterea hotărârilor pronunțate într-un stat terț:

Legislația internă, prin dispozițiile art. 1095-1102 din Codul de Procedură Civilă reglementează, în principiu, procedura recunoașterii hotărârilor străine dintr-un stat care nu este membru al U.E.

Astfel, hotărârile străine sunt recunoscute de plin drept în România, dacă se referă la statutul personal al cetățenilor statului unde au fost pronunțate sau dacă, fiind pronunțate într-un stat terț, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetățenie al fiecărei părți ori, în lipsă de recunoaștere, au fost pronunțate în baza legii determinate ca aplicabilă conform dreptului internațional privat român, nu sunt contrarii ordinii publice de drept internațional privat român şi a fost respectat dreptul la apărare.

Potrivit acestor prevederi, este necesar ca partea care dorește recunoașterea  hotărârii pronunțată de instanța dintr-un stat terț, să adreseze instanțelor competente române o cerere de recunoaștere, cu excepția hotărârilor pronunțate în statele terțe cu care România are încheiate convenții/acorduri/tratate de asistență juridică în materie civilă sau de drept al familiei sau a celor pronunțate în temeiul Convenției de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea şi cooperarea cu privire la răspunderea părintească şi măsurile privind protecția copiilor, ratificată de România prin Legea nr. 361 din 11 decembrie 2007.

Lista statelor semnatare ale Convenției de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea şi cooperarea cu privire la răspunderea părintească şi măsurile privind protecția copiilor se regăsește pe site-ului oficial al Conferinței de la Haga, www.hcch.net.

Din momentul recunoașterii hotărârii de către instanța competentă română, aceasta beneficiază de autoritate de lucru judecat, putând fi folosită în fața autorităților de aplicare a legii, producând aceleași efecte ca o hotărâre pronunțată pe fond de o instanță competentă din România.

În acest sens, polițistul de frontieră permite ieșirea din țară a minorului cetățean român, care face obiectul unei hotărâri judecătorești prin care a fost stabilită autoritatea părintească, pronunțată într-un stat terț, pe baza următoarelor documente:

*hotărâre judecătorească de recunoaștere, emisă de o instanță din România;
*hotărâre judecătorească (însoțită de traducerea legalizată) pronunțată în statul terț care este semnatar al convențiilor/acordurilor/tratatelor menționate mai sus

3. Minorul însoțit de reprezentantul legal

Cetățeanul român minor care călătorește însoțit de un reprezentant legal i se permite ieșirea din țară în baza hotărârii judecătorești rămasă definitivă și irevocabilă/definitivă, din care să reiasă că persoana/persoanele însoțitoare exercită drepturile și obligațiile părintești asupra acestuia.

4. Minorul însoțit de o terță persoană, alta decât părinții sau reprezentantul legal

Dacă minorul cetățean român este însoțit de o persoană, alta decât părinții sau reprezentantul legal, i se permite ieșirea în aceleași condiții şi împreună cu aceasta numai dacă persoana însoțitoare prezintă:

Declarația ambilor părinți sau, după caz, a părintelui căruia i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă şi irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013, a părintelui supraviețuitor sau a reprezentantului său legal, care să cuprindă acordul acestora cu privire la efectuarea de călătorii în străinătate, pentru o perioadă care să nu depășească 3 ani de la data întocmirii acesteia, datele de identitate ale însoțitorului respectiv. În acest caz se solicită și hotărârea judecătorească de stabilire a autorității părintești sau de desemnare a reprezentantului legal, rămasă definitivă și irevocabilă/definitivă.

Certificat de cazier judiciar. Certificatul de cazier judiciar trebuie să fie prezentat inclusiv de cetățenii străini care însoțesc un cetățean român minor. Se iau în considerare numai certificatele emise de către autoritățile române, respectiv Direcția Cazier Judiciar, Statistică şi Evidențe Operative din cadrul I.G.P.R., prin subunitățile de poliție în care există ghișeu de cazier judiciar, sau misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României din străinătate, conform prevederilor Legii 290/2004 privind cazierul judiciar, cu modificările și completările ulterioare. Facem precizarea că valabilitatea certificatului de cazier judiciar este de 6 luni de la data eliberării.
Poate avea calitatea de însoțitor și o persoană anume desemnată din cadrul unei companii care desfășoară activițăți de transport persoane. 

Documente din care să rezulte calitatea de persoană desemnată din cadrul unei societăți comerciale autorizate, în condițiile legii, să desfășoare activități de transport internațional de persoane, în cazul în care minorul este însoțit de aceasta.

5. Minorul cu domiciliul/reședința în străinătate

*Dacă minorul, cetățean român, are domiciliul sau reședința în străinătate, i se permite ieșirea din România, fără prezentarea unei declarații din care să rezulte acordul părintelui/părinților, dacă însoțitorul prezintă la controlul de frontieră documente care atestă faptul că minorul se deplasează în statul de domiciliu/reședință.
*În situația în care minorul este însoțit de o terță persoană (alta decât parinții sau reprezentantul legal), aceasta trebuie să prezinte certificatul de cazier judiciar și, după caz, actul din care să rezulte calitatea de persoană desemnată din cadrul unei societăți comerciale autorizate, în condițiile legii, să desfășoare activități de transport internațional de persoane.
În ceea ce privește atestarea destinației călătoriei, aceasta se face prin bilete de călătorie emise de companiile transportatoare, pentru întregul parcurs al călătoriei. În situaţia în care nu sunt îndeplinite aceste cerințe legale - ex: la frontiera terestră se prezintă un minor care are domiciliul/reședința în alt stat şi călătorește spre acesta cu mijloace de transport care nu sunt operate de companii transportatoare şi nu poate prezenta bilete care să ateste destinația, sau la frontiera aeriană pentru călătoria minorului sunt prezentate bilete care nu atestă destinația finală către statul de domiciliu/reședință, ci doar către un alt stat de tranzit, este necesar ca însoțitorul minorului să completeze olograf o declaraţie pe propria răspundere în fața organelor poliţiei de frontieră, din care să rezulte că ţara de destinaţie a călătoriei este cea de reşedinţă/domiciliu a/al minorului.

În cazul în care destinația călătoriei nu poate fi dovedită prin bilete de călătorie emise de companii transportatoare pentru întregul parcurs al călătoriei, însoțitorul minorului completează olograf o declarație pe proprie răspundere în fața organelor poliției de frontieră, din care să rezulte că țara de destinație a călătoriei este cea de reședință/domiciliu a/al minorului. 

*Dacă minorul respectiv călătorește în altă țară decât cea în care își are domiciliul sau reședința, însoțit de către un părinte sau un alt însoțitor major, este necesară declarația care să cuprindă acordul părintelui / părinților / reprezentantului legal cu privire la călătoria minorului.
Dovada domiciliului în străinătate al minorului se poate face cu următoarele documente, conform art. 24 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 248 din 20 iulie 2005 privind regimul liberei circulații a cetăţenilor români în străinătate, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 94 din 26 ianuarie 2006, cu modificările şi completările ulterioare:

- pașaportul minorului, eliberat de autoritățile române, în care este menționat statul de domiciliu, numai dacă cel puțin unul dintre părinți sau, după caz, reprezentantul legal domiciliază în statul respectiv;

- alt document de călătorie/documentul de identitate al minorului, în care este menționat domiciliul, emis de statul respectiv;

Dovada reședinței minorului se face cu orice document emis de autoritățile statului de reședință, care atestă că minorul are stabilită reședința în acel stat:

-permis de ședere eliberat pe numele minorului;
-carte de rezidență eliberată pe numele minorului ;
-alte acte emise pe numele minorului de către autoritățile competente din acel stat privind înregistrarea reședinței (ex. adeverințe/certificate emise de autorități publice etc.).

Documentele eliberate de autorități oficiale din statele cu care România a încheiat tratate de asistență juridică care prevăd scutirea de astfel de formalități sunt exceptate de la procedura de supralegalizare sau aplicare a apostilei de la Haga.

 Legiuitorul nu stabilește în mod expres categoria documentelor acceptate ca dovadă, acestea trebuind sa fie însoțite de traducere legalizată, cu excepția permiselor/cărților de rezidență eliberate în acest sens.

6. Minorul care urmează să beneficieze de tratament medical în străinătate

Pentru minorul, cetățean român, care urmează să se depleseze în străinătate pentru a beneficia de tratament medical, i se permite ieșirea din țară, fără a fi necesar acordul ambilor părinți, al celuilalt părinte, al părintelui supraviețuitor sau al reprezentantului legal, în baza documentelor doveditoare ale situației medicale a minorului - în original și copie (care vor rămâne la Punctul de Trecere a Frontierei), emise sau avizate de autoritățile medicale române, din care să rezulte perioada şi statul ori statele în care urmează să se acorde tratament medical.

7. Minorul care participă la studii sau la concursuri oficiale în străinătate

În cazul minorilor care se deplasează în străinătate pentru studii sau concursuri oficiale, este necesar doar acordul unuia dintre părinți. În acest sens, însoțitorul trebuie să prezinte la controlul de frontieră documente doveditoare privind participarea minorului la studii sau concursuri oficiale în străinătate, emise de instituția organizatoare, din care să rezulte perioada şi statul sau statele în care se vor desfășura studiile sau concursurile oficiale - în original și copie (care vor rămâne la Punctul de Trecere a Frontierei).

În situația în care minorul este însoțit de o terță persoană (alta decât părintele sau reprezentantul legal), aceasta trebuie să prezinte și certificatul de cazier judiciar.

DECLARAȚIA DE ACORD

Potrivit art. 30 alin. (7) din Legea 248/2005, declarația de acord trebuie să fie autentificată în țară de notarul public, iar în străinătate, de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României ori, dacă au fost date în fața autorităților străine, să îndeplinească condițiile de supralegalizare prevăzute de lege sau să aibă aplicată apostila conform Convenției cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, la care România a aderat prin Ordonanţa Guvernului nr. 66/1999, aprobată prin Legea nr. 52/2000, cu modificările ulterioare, cu excepția celor ce emană dintr-un stat cu care România a încheiat tratate, convenții sau acorduri de asistență juridică, în materie civilă sau de drept al familiei, care prevăd scutirea de supralegalizare.

Lista statelor semnatare ale Convenției se regăsește pe site-ului oficial al Conferinței de la Haga, www.hcch.net. Declarațiile autentificate într-unul din aceste state au nevoie doar de aplicarea apostilei.

Valabilitatea acordului cu privire la efectuarea de călătorii în străinătate nu poate depăși 3 ani de la data autentificării declarației.

În situația în care au intervenit modificări cu privire la datele de identitate (ex. nume de familie) sau documentele de călătorie (pașaport nou eliberat/carte de identitate preschimbată) ale persoanelor menționate în cuprinsul declarației (părinți/reprezentant legal, minor sau însoțitor), documentul rămâne valabil dacă identificarea persoanelor se poate face pe baza celorlalte date (ex.- CNP).

Dacă minorul nu este însoţit de cel puţin unul dintre părinţi şi nu sunt îndeplinite condiţiile menţionate mai sus, se informează aceştia, punându-le în vedere să îl preia de îndată ce este posibil. În cazul în care nu este posibilă informarea părinţilor, poliţiştii de frontieră anunţă Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, care iniţiază procedura aplicabila minorilor neînsoţiţi, potrivit legii.