EDITORIALIST
Editoriale și analize de actualitate, pe subiecte fierbinți ce țin de politică, economie, societate, relații internaționale, conflicte, securitate, SUA, UE, NATO, Rusia, China, România

Americanii nu se mai simt în siguranță în propriile baze militare

"Totul s-a schimbat": Cele mai mari baze militare americane au fost recunoscute ca fiind lipsite de apărare.
Sputnik
Editorial realizat de Andrei Koț
Militarii americani, staționați în întreaga lume, nu se mai simt în siguranță. Analiștii Centrului pentru evaluări strategice și bugetare (Center for Strategic and Budgetary Assessments, CSBA) susțin că bazele americane din străinătate sunt extrem de vulnerabile la atacuri. Rusia și China sunt destul de capabile să le penetreze apărarea, așa că sunt necesare sisteme fundamental noi de arme. Despre concluziile și recomandările CSBA – în materialul RIA Novosti.

Vulnerabilitate critică

Internaţional
MAE rus a comentat scandalul legat de spionarea lui Merkel de către SUA
Americanii au astăzi peste 800 de baze militare.
Din 1945, majoritatea sunt considerate sigure și aproape invulnerabile. Pentagonul este obișnuit să considere un atac limitat cu rachete balistice și de croazieră din partea "țărilor-outsideri", de exemplu, din partea Republicii Populare Democrate Coreene și a Iranului, drept una dintre amenințările principale. Cu toate acestea, experții CSBA sunt nevoiți să constate: armele antiaeriene disponibile nu vor fi suficiente pentru a respinge un atac din partea Chinei sau Rusiei.
"Sistemul de apărare al bazelor noastre de peste hotare nu va putea face față unui număr mare de rachete sau drone", se pune în raportul Centrului pentru evaluări strategice și bugetare. "Astăzi, ne bazăm, în principal, pe sistemele de apărare antiaeriană și antirachetă create încă în timpul Războiului Rece, în timp ce adversarii noștri potențiali au făcut progrese semnificative în modernizarea capacităților lor de atac".
Analiștii notează că Republica Populară Chineză are la dispoziție 1200 de rachete balistice cu rază scurtă de acțiune și 200-300 de muniții, capabile să ajungă la al doilea lanț insular din Marea Chinei de Sud. În plus, Beijingul are 1000 de rachete de croazieră cu bazare la sol și cu ​​o rază de acțiune de cel puțin 1500 de kilometri. Reprezintă o amenințare serioasă pentru bazele americane și flota bombardierelor strategice chinezești H-6, iar în viitor – avioanele stealth H-20, care vor fi în stare să efectueze atacuri pe teritoriul SUA.
Moscova, la rândul ei, reprezintă o amenințare la adresa obiectelor militare ale Pentagonului în Europa. Rusia dispune de un mare arsenal de arme nuclearo-tactice, de complexele balistice cu rază scurtă de acțiune "Iskander-M" și de o gamă largă de rachete de croazieră cu bazare terestră, maritimă și aeriană. În plus, noile sisteme rusești de atac hipersonice provoacă o preocupare deosebită la Washington.

Miza pe drone

EDITORIALIST
De ce SUA abandonează avioanele de vânătoare F-35A și dronele de atac Reaper
Apărarea bazelor militare americane se bazează pe sistemele de apărare antiaeriană Patriot și pe sistemele antirachetă THAAD, care distrug toate tipurile de ținte aerodinamice și balistice. Pentru zona apropiată – sistemele norvegiene NASAMS și complexele de artilerie Phalanx. Cu toate acestea, eficacitatea unui astfel de sistem de apărare antiaeriană/antirachetă este discutabilă.
De exemplu, sistemele pentru export "Patriot" în Arabia Saudită au demonstrat de mai multe ori o neputință completă în fața dronelor houthienilor din Yemen. În plus, americanii nu au putut să respingă atacurile cu rachete ale Iranului asupra unei baze din Irak, în ianuarie 2020, după asasinarea generalului Qasem Soleimani.
Concluzia este următoarea: pentru a proteja în mod fiabil bazele militare de atacurile unui inamic, care se află la aproximativ același nivel ca și Statele Unite în ceea ce privește forța, este necesar să se dezvolte și să se implementeze conceptul de apărare antirachetă multistrat, cu utilizarea tehnologiilor promițătoare. Zeci de drone unite într-o singură rețea, cu senzori puternici, vor naviga în mod autonom pe posibilele traiectorii ale rachetelor de croazieră, precum și vor urmări țintele balistice și vor transmite datele pe alte platforme.
Următoarea linie de apărare – avioanele de vânătoare și dronele cu rachetele interceptoare "aer – aer" cu rază lungă de acțiune. Sarcina lor este de a intercepta țintele balistice în secțiunile accelerate ale traiectoriei și de a distruge rachetele de croazieră la o distanță sigură. O parte din drone vor fi echipate cu laserele promițătoare cu combustibil solid, care au o putere cuprinsă între 100 și 150 kilowați și care vor putea doborî aeronavele și munițiile atunci când acestea din urmă vor fi în linia de vizare.

Beneficiu economic

Internaţional
Ministerul rus de Externe, despre decizia SUA de a nu readera la Tratatul ʺCer Deschisʺ
Se așteaptă că anume armele bazate pe noi principii fizice vor ajuta la securizarea bazelor americane, completând sistemele de apărare antiaeriană/antirachetă existente. Până în 2022, Pentagonul ar trebui să primească primele mostre ale laserului cu bazare la sol de 300 kilowați.
Acesta va fi suficient de puternic pentru a putea garanta distrugerea dronelor și a rachetelor de croazieră, iar în viitor – și avioanele cu echipaj. În plus, această instalație este mult mai eficientă decât sistemul de apărare antiaeriană din punct de vedere economic. Costul unei rachete antiaeriene pentru complexul Patriot este de aproximativ 5 milioane de dolari, în timp ce o salvă cu laser va costa o sumă ridicolă: aproximativ 100 de dolari.
Până în 2024, armata SUA va primi tunurile cu microunde THOR (Tactical High Power Operational Responder), care creează un impuls electromagnetic puternic. Aceste arme vor permite combaterea efectivă a turmelor mici de drone și de rachete de croazieră, dezactivând electronica lor complexă.
În cele din urmă, ultima linie de apărare – instalațiile de artilerie M109, pentru care se dezvoltă proiectilul hipersonic promițător HVP (Hyper-Velocity Projectile). Această muniție universală poate fi utilizată și împotriva țintelor aeriene, creând nori denși din fragmente de metal în fața rachetelor.
Potrivit analiștilor CSBA, o astfel de configurație de apărare antiaeriană/antirachetă a bazelor din străinătate va acoperi în mod fiabil personalul militar cu o umbrelă de protecție cu o rază de până la 250 de mile marine (aproximativ 460 de kilometri). Cu toate acestea, până în prezent, nu există un sistem de apărare antiaeriană care să nu poată fi penetrat – prin simpla supraîncărcare cu obiecte pentru interceptare. Pentru a face acest lucru, este suficient doar să lansezi mai multe rachete decât inamicul este capabil fizic să doboare.
Miza SUA pe sistemele laser cu bazare la sol, precum și pe armele cu microunde pare logică. Cu toate acestea, astfel de sisteme defensive sunt încă în curs de dezvoltare și nu se știe când primele mostre vor vedea lumina zilei.