MOSCOVA, 25 mai – Sputnik, Nikolai Protopopov. Aceste tancuri cu roți au fost dezvoltate la începutul anilor 2000, dar deja prima utilizare în luptă în Irak a dezvăluit imperfecțiunea construcției întregii familii. Despre punctele slabe ale vehiculelor blindate americane, aflați din materialul Sputnik.
Tun pe roți
Pentagonul a adoptat vehiculele blindate "Stryker" în 2002. Ele au fost dezvoltate în baza transportorului blindat canadian LAV III, care, la rândul său, reprezintă o versiune modernizată a transportorului blindat elvețian "Piranha", proiectat în anii 1970.
Transportorul blindat american nu se deosebea prea mult de prototipuri – corpul și structura generală nu s-au schimbat. Au sporit un pic înălțimea, au întărit blindajul și au ajustat profilul părții inferioare. Echipajul – două persoane, în compartimentul pentru desanți încap nouă luptători. Un motor diesel de 350 de cai putere propulsează "Stryker", în caz că cele două osii frontale sunt oprite, până la 100 de kilometri pe oră pe șosea. Combustibilul ajunge pentru aproape 500 de kilometri.
Blindajul frontal poate rezista la impactul muniției perforatoare de blindaj de 14 mm sau a fragmentelor de proiectile de 155 mm. Părțile laterale și partea din spate protejează desanții numai împotriva gloanțelor de 7,62 mm.
Modelul standard este echipat cu o mitralieră "Browning" de calibru mare – 12,7 sau 7,62 mm. Este prevăzută opțiunea de a instala un lansator automat de grenate de 40 mm. Au fost dezvoltate mai multe versiuni ale transportatorului blindat: mortar autopropulsat de 120 mm, de recunoaștere, de comandă-post, inginerească și sanitară.
În plus, există o versiune cu armament greu – cu un tun ghintuit de 105 mm. Anume acest model, destinat asaltului pozițiilor fortificate, buncărelor și vehiculelor blindate ale inamicului, a fost abandonat de Pentagon. Au fost identificate probleme sistemice cu arma și automatul de încărcare. Apropo, acest transportor blinda Statele Unite l-a primit primul. Tunurile "Abrams", de exemplu, sunt încă reîncărcate în mod tradițional – manual.
Militarii au calculat costurile și au ajuns la concluzia că nu are sens să modernizeze autotunul. Este mult mai ușor să înlocuiască "Stryker-ul" greu cu complexele anti-tanc portabile "Javelin".
Nu a fost la înălțimea așteptărilor
La începutul anilor 2000, Pentagonul a comandat mai mult de două mii de transportatoare blindate – urmau să elimine lipsa mijloacelor mobile de transport a infanteriei. Atunci au fost formate și brigăzi mecanizate specializate (Stryker brigade combat team, SBCT).
Fiecare astfel de unitate numără aproximativ 4,5 mii de soldați și ofițeri, la dispoziția cărora se află trei sute de transportatoare blindate cu roți în diferite versiuni. Din punct de vedere tactic, SBCT se află între infanteria extrem de mobilă pe automobilele "Humvee" și grupurile blindate grele.
Se consideră că aceste brigăzi sunt capabile să se desfășoare rapid și să rezolve eficient diferite sarcini de luptă oriunde în lume. Transferul de personal și echipament este asigurat de avioanele de transport C-130 "Hercules".
În 2004, prima unitate a fost trimisă în Irak. Pe parcursul anului, au exersat tactica utilizării "brigăzii Stryker” în ostilități, unde au testat noile transportatoare blindate. Comandamentul a remarcat atunci eficiența ridicată a formațiunilor și a transportatoarelor blindate, în special în bătăliile urbane. Cu toate acestea, soldații s-au plâns de defectele din construcția vehiculului, de puterea de foc insuficientă și de blindajul slab.
Raportul ulterior al comisiei speciale a Pentagonului a dus aproape la închiderea programului. S-a dovedit că transportatorul blindat este bun numai pe drumuri drepte și pe șosea – pe teren accidentat se blochează în noroi sau nisip. Motorul trebuia adesea utilizat la turații mai mari, iar din această cauză resursele se reduceau repede. Suspensia nu a putut rezista off-road-ului: "Stryker", în comparație cu omologii canadieni și elvețieni, a adăugat serios în greutate.
O altă greșeală gravă a proiectanților – blindajul, care proteja bine echipajul numai împotriva armelor de calibru mic. În bătăliile reale, inamicul prefera să folosească lansatoarele de grenade. Proiectilele lansatoarelor de grenade anti-tanc manuale penetrau cu ușurință corpul, din această cauză mașinile au trebuit să fie echipate de urgență cu panouri cu ochiuri
În plus, din cauza centrului de greutate ridicat, transportatoarele blindate se răsturnau adesea când loveau un obstacol sau când exploda o mină. Mai mult, centurile de siguranță nu fixau în mod normal oamenii în timpul răsturnărilor, ceea ce a dus la moartea mai multor soldați.
O trenă de probleme
Au încercat să trateze "bolile copilăriei". De exemplu, grilele anti-cumulative și blindajul articulat au început să fie instalate direct la fabrică. Din această cauză, masa a crescut și au apărut complicații în timpul transferului aerian a vehiculelor – unele modificări aveau o masă pur și simplu superioară capacității de încărcare a aeronavelor de transport.
Nici noile dispozitive electronice și de viziune nocturnă nu au schimbat prea mult situația. "Stryker" așa și a rămas o mașină cu o grămadă de probleme nerezolvate. În plus, modernizarea a necesitat finanțare suplimentară pentru întregul program.
Cu toate acestea, în armata americană, problema echipării trupelor cu transportatoare blindate, care corespund cerințelor războiului modern, este relevantă de mult timp. Pentagonul a încercat să realizeze o serie de proiecte, dar fără rezultat.
Așa, în 2004, generalii americani au conceput o reformă majoră a armatei. Ca parte a proiectului Future combat systems (FCS), au decis să creeze o familie de vehicule blindate în versiuni cu echipaj și fără echipaj. S-au cheltuit sute de miliarde de dolari pentru dezvoltare. Planificau să desfășoare prima brigadă pe vehiculele noi în 2015, iar până în 2030 să formeze 15 unități. Cu toate acestea, programul a fost închis în mod neașteptat – conform formulării oficiale, din cauza modificării strategiei de apărare.
Apoi au lansat un proiect al unui vehicul promițător de luptă al infanteriei – Ground Combat Vehicle (GCV), care trebuia să depășească vechiul vehicul M2 Bradley în ceea ce privește protecția și, în același timp, să fie mai ușor, mai mobil și mai manevrabil. Drept urmare, GCV s-a dovedit a fi prea scump pentru producția în serie, iar în 2014 toate lucrările au fost abandonate.
Acum americanii implementează un alt program – Optionally Manned Fighting Vehicle (OMFV), care presupune crearea unui vehicul de luptă al infanteriei cu șenile, cu inteligență artificială și telecomandă.
Între timp, Pentagonul trebuie să transporte trupele de infanterie și să lupte pe "bătrânii" M113 și M2 Bradley, precum și să se ocupe de modernizarea "Stryker" de "calibru mic". O versiune actualizată a "A1" a fost prezentată cu câțiva ani în urmă: o armă de 30 mm, blindaj perfecționat, un motor mai puternic și transmisie consolidată. De asemenea, este prevăzută o variantă a unei mașini de apărare antiaeriană cu rază scurtă de acțiune. Dar nu se știe dacă acest "Stryker" va deveni mai potrivit pentru luptă decât versiunile anterioare. Doar, în esență, construcția este aceeași.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova