Editorial realizat de Piotr Akopov
Încă în ajunul primului contact al noii administrații americane cu Rusia – negocierile care au avut loc ieri la Reykjavík între Serghei Lavrov și secretarul de stat Anthony Blinken – s-a produs o ʺscurgereʺ de informații privind renunțarea americanilor la impunerea unor noi sancțiuni împotriva participanților germani la "Nord Stream – 2".
A fost o coincidență întâmplătoare: era așteptat raportul Departamentului de Stat către Congres și în el trebuia să se facă o dare de seamă despre modul în care este respectată decizia, luată în decembrie, cu privire la necesitatea pedepsirii tuturor celor implicați în construcția și utilizarea conductei de gaz, inclusiv a operatorului ʺNord Stream – 2ʺ – compania germană Nord Stream 2 AG. Și brusc se află că nu vor exista sancțiuni împotriva ei. Chiar și ʺscurgerileʺ neoficiale de informații despre acest lucru au provocat o ʺfurtunăʺ de indignare în rândul oponenților lui Biden în Statele Unite: cum așa, doar au promis că vor lupta cu rușii și cu complicii acestora mereu și peste tot, iar acum...
"Deci, o grămăjoară de ruși ne pot închide conductele, iar noi nu putem opri construcția conductelor lor", scrie National Review, referindu-se la atacul cibernetic recent asupra conductei americane Colonial Pipeline, unde imediat s-a găsit o "urmă rusească". Iar senatorul Ted Cruz a declarat chiar că, "în mod obiectiv, administrația Biden devine cea mai pro-rusă din întreaga epocă contemporană":
"Minunat. Contrar legislației SUA, Biden îl ajută în mod activ pe Putin să construiască conducta".
Evident, "rușii" sunt necesari aici doar ca un instrument al luptei politice intra-americane – republicanul Cruz se răzbună pur și simplu pe administrația democrată pentru cei patru ani de persecutare a lui Trump drept ʺlacheu al Kremlinuluiʺ. Dar considerentele politice interne nu sunt acum prea semnificative pentru democrați – mai este un an și jumătate până la următoarele alegeri majore și își pot permite să nu fie distrași de acuzațiile precum că lucrează pentru Kremlin. Mai ales că toți, inclusiv republicanii, înțeleg că Biden nu vrea să impună noi sancțiuni, nu pentru că vrea să-l îmbuneze pe Putin, ci pentru că nu vrea să complice relațiile cu Germania.
Ce ar fi dat noile sancțiuni în relațiile SUA cu Rusia? Nimic. Americanii și așa, deja de mult timp, exercită presiune asupra tuturor pârghiilor posibile pentru a opri "Nord Stream – 2". Dar tot ce au reușit să facă a fost să întârzie construcția acestuia, nu să-i oblige pe germani să renunțe la planurile de utilizare a acestuia. Dacă Biden ar și fi introdus noi sancțiuni în ajunul întâlnirii sale cu Putin, președintele rus nu ar fi fost surprins. Dar iată Germania ar fi obținut încă o dovadă a nedorinței americane de a lua în calcul interesele și poziția acesteia. Și doar anume despre asta vorbește în permanență Vladimir Putin.
Totodată, noile sancțiuni nu ar schimba poziția Berlinului, dimpotrivă, ele doar ar întări pozițiile celor care indică asupra necesității de a răspunde dur la dictatul american și a nu se supune cerințelor Washingtonului. Iar având în vedere că în Germania a început deja, de fapt, campania electorală, sancțiunile americane, în esență, ar juca împotriva favoriților americani – acelorași ʺVerziʺ, cărora și așa li se reproșează că au neglijat interesele naționale (sau europene – așa este mai bine de spus în Germania).
ʺVerziiʺ nu ar fi fost în stare să sprijine sancțiunile americane împotriva companiilor germane – cu toată atitudinea lor negativă față de "Nord Stream – 2". Acest lucru ar fi părut complet antinațional și antieuropean. Astfel că, cu noile sancțiuni, Washingtonul i-ar fi ”împins” de fapt pe susținătorii lor ʺverziʺ să condamnare a amestecul american – și de ce ar avea nevoie SUA de așa ceva? Mai ales în situația preelectorală într-o țară unde și așa două treimi din populație militează deja pentru relații normale cu Rusia, iar numărul celor care văd o amenințare din partea Statelor Unite a depășit de mult timp numărul celora care se tem de "Rusia vicleană".
De aceea, Biden nu vrea să tensioneze relațiile cu Germania într-o perioadă atât de dificilă – dimpotrivă, în timpul vizitei sale din iunie în Europa el vrea să demonstreze tuturor (și americanilor, și europenilor, și Rusiei) că solidaritatea atlantică a fost restabilită, că America și Europa sunt din nou împreună... Inclusiv în confruntarea cu Moscova – atât în ceea ce privește problemele globale, cât și în ceea ce privește subiectele importante precum este Ucraina.
Renunțarea la noi sancțiuni împotriva "Nord Stream – 2" în situația în care America oricum nu îl poate opri este un pas complet rezonabil din punctul de vedere al intereselor sale. Statele Unite au depus și așa multe eforturi pentru a lupta împotriva "Nord Stream – 2", deși din start era clar că, practic, nu exista nicio șansă să ʺîndoaieʺ germanii, precum și ceilalți participanți europeni (italienii, francezii, austriecii).
Dar politica externă americană în epoca crizei superputerii se remarcă în general prin lipsa ei de logică, iar "lupta cu Stream-ul" este doar o manifestare a acestui fapt. Biden încearcă să corecteze greșelile, să ʺîndrepteʺ relațiile cu UE – desigur, nu pentru a recunoaște dreptul Europei la propria cale. Nu, SUA au nevoie doar să își regrupeze forțele, să-i liniștească pe europeni, să le arate respect și înțelegere (iată că și șeful Ministerului Afacerilor Externe al Germaniei, Heiko Maas, a numit refuzul americanilor de a introduce noi sancțiuni "un pas în întâmpinarea noastră", "o expresie a faptului că Germania reprezintă un partener important pentru Statele Unite, pe care se bazează în viitor") – pentru a încerca să-i înscrie în noile forme a politicii de stăvilire nu doar a Rusiei, ci și a Chinei. Trebuie să contracareze nemulțumirea europenilor față de America, să reducă sentimentele anti-americane – și să-i conducă în "alianța democrațiilor" pentru confruntarea cu "regimurile autocratice" ale Moscovei și Beijingului.
Planul, la drept vorbind, este cam slăbuț – dar cine a spus că partea globalistă a elitei atlantice are opțiuni bune și câștigătoare? Nu, Occidentul este în criză – însă atlanticii au încă posibilități enorme de a influența elita germană. Prin urmare, jocurile cu "Nord Stream – 2" vor continua după formarea unei noi coaliții în Germania la toamnă. Vor încerca să pună bețe în roate conductei, deja construite până atunci, cu ajutorul politicienilor germani – "Verzilor" și nu numai. Dar acesta va fi deja un nou capitol în istoria Germaniei, în care germanii vor trebui să apere nu "Nord Stream – 2" și nici relațiile cu Rusia în ansamblu, ci propria lor suveranitate, precum și suveranitatea paneuropeană.