Cetățuia de pământ era, probabil, rotundă sau semirculară, avea șanț și val de apărare, iar în poală valului din interiorul cetății erau făcute locuințe de tip bordei. Acest lucru este demonstrat de săpăturile care au descoperit urmele unei locuințe arse și diferite obiecte de uz casnic din secolele XV – XVI.
La sfârșitul sec. XIV - începutul sec. XV, pe locul unde mai înainte fusese punctul vamal, a fost întemeiat orașul cu același nume Tighina. Apoi cetatea este reîntemeiată de Petru Rareș, pe malul Nistrului. Cetatea a fost cucerită de Soliman Magnificul (1538). Devenind reședință de raia turcească, vechiul nume e substituit cu altul nou, Bender, adică, „oraș fluvial”. În această perioadă Soliman I poruncește ca cetatea să fie refăcută și lărgită după proiectul arhitectului Sinan, lucrările de reconstruire fiind finisate abia în anul 1541.
Folosind resursele locale și munca țăranilor din împrejurimi, Poarta otomană a transformat cetatea într-un avanpost de luptă bine întărit. La acea vreme cetatea construită din piatră reprezenta un patrulater înconjurat din trei părți de un șanț foarte adânc.
La sfârșitul secolului al XVI-lea detașamentele de moldoveni atacaseră de mai multe ori cetatea Benderului, dar fără nici un succes. În vara anului 1574, Ion Vodă cel Viteaz o asediase cu armata sa, apoi în 1595 și 1600 făcuse două încercări și Mihai Viteazul, însă nici cei doi domnitori nu au avut sorți de izbândă. Tot cam în acea perioadă Benderul a fost atacat și de cazacii zaporojeni.
În anii 1705-1707 lucrările de întărire a acestui edificiu de o deosebită importanță militară au fost continuate de către meșterii moldoveni sub conducerea și supravegherea nemijlocită a lui Dimitrie Cantemir. Neculce scrie că D. Cantemir, adus de turci spre a isprăvi mai repede lucrările de reconstruire, cuprins de entuziasm, coborâse în mijlocul meșterilor și, apucând bolovanii grei, îi rânduia el singur în ziduri și-i îndemna și pe ceilalți la muncă. În această ultimă variantă cetatea se constituia dintr-un ansamblu de 10 bastioane și 11 turnuri înconjurate de același șanț tradițional de apărare. În urma celor trei războaie ruso-turce ea a trecut în stăpânirea Imperiului Rus.
Înainte de Marele Război pentru Apărarea Patriei, în cetate erau dislocate unitățile Diviziei a 15-a de infanterie din Sivașia. După 1945, aici au fost desfășurate o brigadă a Armatei a 14-a, un regiment de poduri de ponton și o uzină de reparații auto.
În 2008, a început o reconstrucția pe scară largă a cetății și a terenurilor adiacente. Aici, în 2013, s-a finalizat restaurarea bisericii ortodoxe Sfântului cneaz Alexandru Nevski.
Acum Cetatea Tighina este un complex turistic de mari dimensiuni care atrage atenția călătorilor care vizitează Moldova și care doresc să afle mai multe despre istoria ei.
În cetate a fost creată o alee de glorie pentru comandanți, unde au fost înhumați mari lideri militari. Cu câțiva ani în urmă a fost inaugurat Parcul Alexandr Nevsky și au fost organizate, de asemenea, o sală de expoziții, o scenă și un loc de joacă. Există două muzee în cetate.
În Muzeul Cetății Tighina puteți afla despre istoria seculară a cetății, puteți afla care a fost istoria cetății, vă puteți familiariza cu mostre de arme antice.
Muzeul Instrumentelor Medievale de Tortură, deschis în cadrul cetății, are un interes constant în rândul turiștilor. Exponatele muzeului sunt mostre simulate de instrumente și dispozitive de tortură. Istoria muzeului cetății a început cu unul dintre turnuri care constituia închisoare, în care erau întemnițați cei care comiteau jafuri, furturi și tâlhării.
Vedeți în această galerie cum arată cetatea Tighina după reconstrucție.